CASE OF KANGASLUOMA AND 34 OTHER CASES AGAINST FINLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment
CASE OF KANGASLUOMA AND 34 OTHER CASES AGAINST FINLAND (CtEDO, 2012)
Rezoluția CM/ResDH(2012)75 [1] Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului 35 de cazuri împotriva Finlandei Hotărârea hotărârii privind cererea de terminare la 48339/99 KANGASLUOMA 20/01/2004 14/06/2004 23667/06 AHLSKOG RAFAEL 13/11/2008 13/02/2009 2511/02 AHO 16/2007 16/01/2008 24732/06 AIMINEN 15/09/2009 15/12/2009 4799/03 ELORANTA 09/12/2008 09/03/36288/97 FRYCKMAN 10/10/2006 10/01/2007 33173/05 27/01/2009 27/04/2009 39509/08 HORSTI 10/11/2009 10/02/2010 39105/05 JAANTI 24/02/2009 24/05/2009 64436/01 KAJAS 07/03/2006 07/06/2006 5635/09 KALLE KANGASLUOMA 15/02/2011 17889/07 LANDGREN 10/11/2009 10/02/2010 22175/06 LAPPALANEN 03/11/2009 03/02/2010 34147/96 LEHTINEN 13/09/2005 13/12/2005 41585/98 LEHTEN NR. 2 08/06/2006 08/09/2006 2006 43160/98 LEHTINEN TOIVE 22/05/2007 22/08/2007 45618/04 LEHTINEN TOIVE nr. 2 31/03/2009 30/06/2009 11704/03 LEHTONEN 13/06/2006 13/09/2006 28631/05 MANNINEN 14/04/2009 14/07/2009 77138/01 MATTILA 23/05/2006 23/08/2006 10615/03 MOLANDER 07/11/2006 07/02/2007 13102/03 NARINEN nr. 2 06/03/2007 06/06/2007 16385/07 NIEMINEN 03/11/2009 03/02/2010 45952/08 NOUSIAIEN 23/02/2010 23/05/2010 38158/07 OY HOPOTIHOI SUOMEN LELUKAMARIT TOY & HOBBY LTD ȘI MATTI KANGASLUOMA 22/09/2009 22/12/2009 26189/06 PETIKON OY ȘI PARVIANEN 27/01/2009 17/02/2009 31021/06 PETROFF 03/11/2009 03/02/2010 23172/08 RANGDELL 19/01/2010 19/04/2010 25072/02 RIIHIKALLIO ȘI ALTE ALTE 31/05/2007 12/11/2007 6689/01 RUOHO 13/12/2005 13/03/2006 45981/08 SEPPÄLA 11/01/2011 38581/97 T.K. Ș.E. 31/05/2005 31/2005 6122/00 UOTI 09/01/2007 13/01/2009 09/04/2007 13/04/2009 10736/03 VÄÄNÄNEN 22/05/2007 24/09/2007 36989/05 VIENONEN ȘI ALȚII 24/03/2009 24/06/2009 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârile finale transmise de Curte Comitetului în cazurile de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)508E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a respecta obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârilor, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)508E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri și DECIDE să încheie examinarea acestora. Raport de acțiune privind execuția Instituției de judecată a CURTEI EUROPENE A DREPTULUI DE DREPTURILE OMĂRII Cerere nr. 48339/99 Nume Kangasluoma Hotărâre 20/01/2004 Final 14/06/2004 Violația Convenției art. 6 § 1 art. 13 Absența unui remediu eficace în acest sens. Cazul principal tip. Kangasluoma și 36 alte cazuri se referă la lungimea excesivă a procedurilor civile și penale (violații la art. 6 § 1). Mai multe cazuri se referă, de asemenea, la absența unui remediu eficace care să permită reclamanților să se plângă de lungimea procedurii (violații articolului 13). Măsuri individuale Satisfacție echitabilă În majoritatea cazurilor, Curtea Europeană a acordat satisfacție echitabilă pentru compensarea prejudiciilor morale suferite de solicitanți. Procedurile interne sunt închise în toate cazurile, nici o altă măsură individuală nu pare necesară. Măsurile generale art. 6 alineatul (1) Finlanda a furnizat actualizări anterioare cu privire la măsurile luate în ceea ce privește art. 6 alineatul (1). În ceea ce privește direcția bazată pe rezultate a instanțelor, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la lungimea excesivă a procedurii este pe punctul de vedere în cazul negocierilor cu instanțe privind obiectivele rezultate. Ministerul Justiției negociează obiectivele rezultate direct cu fiecare instanță. Obiectivele rezultate pentru serviciul de urmărire penală sunt convenite cu Biroul Procurorului General, care este de acord cu obiectivele rezultatelor cu fiecare unitate individuală. Obiectivele privind, printre altele, cantitatea de cazuri care trebuie decise și termenele medii de prelucrare și resursele necesare pentru atingerea obiectivelor sunt stabilite în timpul negocierilor anuale privind rezultatele. În vederea independenței instanțelor, cazurile individuale, inclusiv hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului, nu sunt discutate în timpul negocierilor. Cu toate acestea, jurisprudența Curții, la nivel general, este luată în considerare în sensul că se atrage atenția instanțelor asupra faptului că termenele generale de prelucrare trebuie luate în considerare atunci când își organizează activitățile. De exemplu, tribunalele din districte au stabilit ca unul dintre obiectivele lor pentru a lua în considerare un caz mai prompt în cazul în care investigațiile sale preliminare au durat peste doi ani. În plus, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se discută și ca parte a formării judecătorilor. Anual, o medie de 450 de judecători participă la formare, care acoperă aproape jumătate din toți judecătorii din Finlanda. Formarea judecătorilor din Finlanda este formare voluntară și continuă în serviciu/actualizare, organizată de Ministerul Justiției Finlanda și Biroul Procurorului General și de instanțe însuși. În plus, mai mulți organizatori de formare privată produc formare judiciară supusă unei acuzații. Grupurile țintă pentru formare sunt judecători și secretari ai instanțelor de district, a instanțelor de recurs și a Curții Supreme. Activități de formare pentru judecători și secretari ai instanțelor administrative și a personalului de asistență juridică există, de asemenea,. Ministerul Justiției produce aproximativ 250 de zile/activități de formare pe an. Dintre acestea, 2-3 seminarii sunt dedicate în special procedurilor juridice ( atât civile cât și criminale) și una dintre chestiunile care sunt tratate este durata procedurilor. Formatorii/specialiștilor în aceste seminarii sunt procurori și judecători. Aproximativ 70-100 judecători participă anual la aceste seminarii. Ministerul Justiției organizează, de asemenea, seminare privind infracțiunile economice și procedurile legate de astfel de infracțiuni în cooperare cu poliția, procurorii și judecătorii. Aceste seminare au fost organizate până în prezent de 5 ori și aproximativ 150 de judecători și procurori au participat la acestea. Ministerul Justiției organizează, de asemenea, un seminar anual al drepturilor omului, care a fost aranjat în ultimii 10 ani și au participat aproximativ 300 de judecători și procurori. Seminarul se concentrează pe abordarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului în favoarea Finlandei. În plus, ca măsuri de dezvoltare generală a legislației și a politicii juridice, actualul guvern a fost de acord, în programul său adoptat în iunie 2011, cu privire la mai multe măsuri care asigură protecția juridică, inclusiv, printre altele, un program de protecție juridică care să fie pregătit pentru a reduce durata totală a procedurilor juridice și pentru a îmbunătăți calitatea protecției juridice. În plus, în conformitate cu programul, resursele judiciare vor fi asigurate în mod durabil și egal. De asemenea, locurile de formare judiciară vor fi sporite; formarea judecătorilor garantate și sistemul de documentare al justiției vor fi reînnoite. În plus, au fost luate următoarele măsuri și/sau sunt în curs de desfășurare: interacțiune între poliție, procurori și instanțe pentru a reduce durata procedurilor, printre altele prin intermediul sistemului de baze de date comun; îmbunătățirea calității lucrărilor instanțelor, și anume restructurarea sistemului de curte de district; introducerea unui sistem de evaluare în serviciul public; și realocarea resurselor în cadrul sistemului de curte de district. art. 13 Măsuri legislative Proiectul de lege al Guvernului privind compensarea pentru lungimea excesivă a procedurilor a fost adoptat de Parlament în aprilie 2009 și Actul privind compensarea pentru durata excesivă a procedurii judiciare (362/2009, în continuare „Actul privind compensarea”) a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2010. În conformitate cu respectiva lege, reclamanții au dreptul să obțină compensații rezonabile din bugetul de stat în caz de lungime excesivă a procedurilor atunci când întârzierea procedurii a fost atribuită autorităților. Evaluarea lungii procedurii și cuantumul compensației (care urmează să fie determinat de instanța de examinare a fondurilor cazului) ar trebui să corespundă practicii Curții Europene și să includă, printre altele, jurisprudența Curții Europene privind aplicarea articolului 6. Noul lege stabilește, de asemenea, normele de calcul al cuantumului compensației pentru procedurile lungi. Potrivit informațiilor prezentate de instanțe la Ministerul Justiției, în 2010, compensarea pentru o durată excesivă a fost plătită în total 45 de cazuri. Suma totală a compensației a fost de 130 750 euro și a costurilor și cheltuielilor 1 442 euro. În 2011, compensația a fost plătită în total 46 de cazuri, iar suma totală a compensației a fost de 153 300 euro și a costurilor și cheltuielilor 6 155 euro. În același timp cu Legea privind compensarea, codul de procedură judiciară (4/1734) a fost modificat cu noi dispoziții privind examinarea urgentă a cazurilor pentru a preveni prelungirea excesivă a procedurilor. În special, noul capitol 19 din Codul prevede posibilitatea ca instanțele de district să poată lua în considerare o problemă urgentă la cererea unei părți în cazul în care există un motiv convingător. Ca o regulă, o cerere de examinare urgentă este hotărâtă de un alt judecător decât cel care ia în considerare meritele cauzei. În decizia sa din 9 noiembrie 2010 în cazul Ahlskog c. Finlanda (nr. 5238/07), Curtea Europeană a hotărât că compensarea prevăzută în Actul privind compensarea constituie un remediu eficace în sensul articolului 13 (și 35) din convenție. Având în vedere faptul că formularea Actului de compensare indică în mod clar că este concepută în mod specific pentru abordarea problemei de lungime excesivă a procedurii, Curtea Europeană a fost convinsă că o plângere în temeiul Actului de compensare a fost o soluție eficace în sensul că este capabilă să furnizeze un recurs adecvat pentru lungimea excesivă a procedurilor în cazuri civile și penale, cu condiția ca procedurile încurcate să fie încă în așteptare (art. 73 din decizia). În principal, datorită măsurilor menționate anterior, numărul cazurilor împotriva Finlandei cu privire la lungimea excesivă a procedurii juridice a scăzut semnificativ și, în prezent, nu mai sunt decât câteva cazuri pe calea Curții. Practicile judiciare interne În precedentul său din 8 iunie 2011 (KKO:2011:38), Curtea Supremă a afirmat că interpretarea drepturilor omului în dreptul național al torturilor impune ca compensarea prevăzută de Actul privind compensarea să fie aplicabilă și în cazurile în care examinarea cauzei se încheie înaintea procedurii judiciare efective, de exemplu în cursul anchetei preliminare. În plus, în decizia sa din 7 iunie 2011 privind un recurs extraordinar, Curtea Supremă a respins cererea de compensare a reclamantului, referindu-se la secțiunea 7 și 14 din Actul de compensare și a remarcat în raționamentul său că reclamantul ar fi putut fi prezentat cererea sa deja în fața Curții de Apel. Publicarea și diseminarea Hotărârile Curții Europene au fost traduse, publicate pe baza de date Finlex și difuzate la scară largă cu o scrisoare de acoperire către diferitele autorități vizate (de exemplu Ombudsmanul Parlamentar, Cancelarul Justiției, Curtea Supremă, Curtea Administrativă Supremă, instanțele de recurs și instanțele de districte vizate, Ministerul Justiției, Ministerul Internului și Biroul Național de Investigații). Concluziile Guvernului Măsurile adoptate sunt capabile să împiedice încălcări similare. Finlanda și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1] Adoptate de Comitetul de Miniștri la 6 iunie 2012 la a 1144-a reuniune a Deputaților miniștri.