KOVACIC v. SLOVENIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
KOVACIC v. SLOVENIA (CtEDO, 2012)
A cincea secțiune decizia nr. 5989/05 Dean KOVAČIČ împotriva Sloveniei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea Secțiune), care a stat la 12 iunie 2012 în calitate de comitet compus din: Ann Power-Forde, președinte, Boštjan M. Zupančič, Angelika Nußberger, judecători și Stephen Phillips, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 februarie 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl Dean Kovačič este un național sloven care s-a născut în 1967 și locuiește în Sežana. El este reprezentat în fața Curții de dl Vajda, un avocat care practică în Ljubljana. Guvernul sloven (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 8 din Convenție că dreptul său la respectarea integrității sale fizice și a vieții private a fost încălcat de o ordine de poliție de a face o examinare medicală, care se poate baza numai pe faptul că a fost acuzat de posesie de marijuana în trecut. Poliția nu a demonstrat că orice suspiciune rezonabilă cu privire la faptul că este sub influența drogurilor, în timp ce se presupune că conducerea a existat. De asemenea, el a plâns de o încălcare a drepturilor sale în temeiul articolului 8 în ceea ce privește respectarea casei sale, susținând că poliția a intrat ilegal în casa sa. Reclamantul s-a plâns în continuare în conformitate cu art. 6 din Convenție că procedurile împotriva lui sunt nedreptate. În special, el a susținut că el a fost injustificabil ordonat să facă un test de sânge; că deciziile instanțelor interne se bazează numai pe declarațiile ofițerilor de poliție; că judecătorii au fost prejudecați și că principiul presunției de inocence a fost încălcat. În plus, reclamantul s-a plâns că Curtea Constituțională, respingând recursul său constituțional, și-a încălcat drepturile în temeiul art. 13 din Convenție. În cele din urmă, reclamantul s-a plâns că nu a putut să își bucure în mod pașnic de bunurile, așa cum se garantează în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, ca urmare a intrării polițiștilor. Plângerile reclamantului în temeiul articolului 8 din Convenție, în sensul că ordinea poliției de a furniza o eșantionă de sânge în legătură cu art. 6 § 1 în ceea ce privește privilegiul împotriva autoincriminației, au fost comunicate guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să își prezinte propriile observații. Prin scrisoarea din 24 februarie 2012, trimisă prin post înregistrat, reprezentantul reclamantului a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 15 decembrie 2011 și că nu a fost solicitată prelungirea termenului. Reprezentantul reclamantului a fost atrasă atenția asupra articolului 37 § 1 litera (a) din convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să urmărească cererea. Reprezentantul reclamantului a primit această scrisoare la 8 martie 2012. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Stephen Phillips Ann Power-Forde Președintele adjunct al grefierului