Sabri Güneș împotriva Turciei

Reclamantul, dl Sabri Güneș, este un cetățean turc născut în 1981 și locuiește în Izmir. A suferit o leziune personală în timpul serviciului militar. A fost spitalizat la 30 octombrie 2001 și apoi a suferit mai multe operații pe genunchiul drept. Acum este dezactivat permanent. 10. La 7 aprilie 2003, reclamantul a depus o cerere Ministerului Apărării pentru compensare în ceea ce privește invaliditatea sa permanentă. 11. În urma concedierii tacite a cererii de către autoritățile administrative, reclamantul a introdus o acțiune pentru daune în cadrul Curții Supreme de Administrație Militară, la 12 august 2003, în ceea ce privește invaliditatea suferită în timpul serviciului său militar. El a solicitat 15.000 de lire turce (TRY – aproximativ 9.400 euro (EUR)) în ceea ce privește prejudiciu material și aceeași sumă în ceea ce privește prejudiciile morale.

12. Două rapoarte de experți ordonate de Curtea Supremă de Administrație Militară au fost adăugate la dosar. Primul, din 12 martie 2004, a stabilit un handicap de 5%. Al doilea, din 30 aprilie 2004, și a comunicat reclamantului la 11 mai 2004, a evaluat prejudiciile materiale ale reclamantului la mai mult de 27,438 (aproximativ 17,150). 13. După o audiere publică la 7 iulie 2004, Curtea Supremă de Administrație Militară și-a pronunțat hotărârea în aceeași zi. Acesta a decis în favoarea reclamantului și i-a acordat întreaga valoare a cererii sale în ceea ce privește prejudiciile materiale, și anume, TRY 15.000. Acesta i-a acordat mai mult de 2000 pentru prejudiciu moral. Curtea a considerat în special că concluziile raportului expert din 30 aprilie 2004 au fost relevante și au îndeplinit criteriile stabilite de jurisprudența sa.

14. La 21 noiembrie 2004, reclamantul a solicitat pentru prima dată Ministerului Apărării o compensare suplimentară în ceea ce privește invaliditatea sa permanentă. El a afirmat că a devenit conștient doar de amploarea prejudiciilor materiale sale pentru prima dată la 11 mai 2004, atunci când a primit raportul din 30 aprilie 2004 de evaluare a prejudiciilor materiale sale la TRY 27,438. 15. La 29 martie 2005, după concedierea tacită a cererii de către autoritățile administrative, reclamantul a depus o nouă cerere la Curtea Supremă Administrativă Militară pentru compensare suplimentară, și anume, TRY 12.438 (aproximativ 5.600 EUR), pe baza raportului expert din 30 aprilie 2004. Prin hotărârea din 22 iunie 2005, Curtea Supremă de Administrație Militară a considerat că noua cerere a reclamantului a fost o cerere de modificare a sumei inițiale (îslah) și a respins-o pentru că nu a avut timp.

Curtea a afirmat în special: „Reclamantul a solicitat în mod clar o modificare a sumei inițiale. Scopul unui amendament este de a rectifica un act de procedură. Având în vedere hotărârea Curții Constituționale publicată în Jurnalul Oficial din 14 noiembrie 2000, trebuie să concluzionăm că, în dreptul civil, persoanele rănite au dreptul să solicite compensații suplimentare după eliberarea unui raport de experți. Cu toate acestea, în cadrul procedurii dinaintea Curții Supreme de Administrație Militară, se aplică termenele de un an și șasezeci de zile de la data trimiterii la autoritățile administrative. În temeiul articolului 46 alineatul (4) din Legea Curții Supreme de Administrație Militară, suma solicitată nu poate fi rectificată după adoptarea termenelor respective.

În consecință, această afirmație trebuie respinsă pentru a fi în afara timpului ...” Un judecător (din cinci) a exprimat un aviz discordant. El a afirmat în special: „Cantitatea de daune în cazurile de prejudiciu personal se stabilește numai după producerea unui raport de experți. În plus, data la care se confirmă aceste rapoarte este luată în considerare atunci când se calculează termenele pentru trimitere la autoritățile administrative și pentru a aduce o acțiune ... Cererea de compensare suplimentară bazată pe raportul de experți a fost depusă în termenul relevant, deoarece reclamantul nu a devenit conștient de amploarea prejudiciului până după eliberarea acestui raport … ” 17. La 9 septembrie 2005, reclamantul a depus o cerere de rectificare a hotărârii.

18. Prin hotărârea din 16 noiembrie 2005, la 28 noiembrie 2005, Curtea Supremă Administrativă Militară a respins această cerere. 19. Secțiunea 8 alineatul (2) din Legea de procedură administrativă (Legea nr. 2577) și art. 162 din Codul de procedură civilă prevăd că, în cazul în care moarele cu un termen limită este o vacanță publică, termenul respectiv va fi prelungit la ziua lucrătoare următoare. 20. art. 31 § 1 din Convenția de la Viena, intitulat „Statul general de interpretare”, prevede că un tratat trebuie interpretat „în buna credință în conformitate cu sensul obișnuit care trebuie acordat termenilor tratatului în contextul lor și în lumina obiectului și scopului său”. 21. Convenția europeană privind calculul termenelor-limite, deschisă pentru semnătură la 16 mai 1972 la Basilea, a intrat în vigoare la 28 aprilie 1983, în vederea stabilirii unor norme europene uniforme pentru calcularea termenelor pe baza răspunsurilor obținute de guverne.

Acesta se aplică atât la nivel intern, cât și la nivel internațional, astfel cum se menționează clar în preambul său, care afirmă că „unificarea normelor referitoare la calculul termenelor, atât în scopuri interne, cât și internaționale”, va contribui la realizarea unei unități mai mari între statele membre ale Consiliului Europei (a se vedea raportul explicativ). În prezent, numai patru dintre cele zece state semnatare au ratificat această convenție. Turcia nu l-a semnat și nu a aderat la aceasta. 22. art. 5 din convenție prevede următoarele: „Sâmbătă, duminică și sărbători oficiale se numără atunci când calculează un termen.

Cu toate acestea, atunci când moare un termen înainte de expirarea unui act este o sâmbătă, o duminică, o sărbătoare oficială sau o zi care va fi considerată o sărbătoare oficială, termenul se prelungește pentru a include prima zi lucrătoare după aceea.” 23. art. 3 § 4 din Regulamentul (CEE, Euratom) nr. 1182/71 din 3 iunie 1971 de stabilire a normelor aplicabile perioadelor, datelor și termenelor (Jurnalul Oficial nr. L 124 din 08/06/1971) prevede următoarele: „În cazul în care ultima zi a unei perioade exprimate în altă parte decât în ore este o vacanță publică, duminică sau sâmbătă, perioada se încheie cu expirarea ultimei ore a zilei lucrătoare următoare.”

8. The applicant, Mr Sabri Güneș, is a Turkish national who was born in 1981 and lives in İzmir. 9. He suffered a personal injury while doing his military service. He was hospitalised on 30 October 2001 and subsequently underwent several operations on his right knee. He is now permanently disabled. 10. On 7 April 2003 the applicant submitted a claim to the Ministry of Defence for compensation in respect of his permanent disability. 11. Following tacit dismissal of the claim by the administrative authorities, the applicant brought an action for damages in the Supreme Military Administrative Court on 12 August 2003 in respect of the disability suffered during his military service. He claimed 15,000 Turkish liras (TRY – approximately 9,400 euros (EUR)) in respect of pecuniary damage and the same sum in respect of non-pecuniary damage.

12. Two expert reports ordered by the Supreme Military Administrative Court were added to the case file. The first, dated 12 March 2004, established a 5% disability. The second, dated 30 April 2004 and communicated to the applicant on 11 May 2004, assessed the applicant’s pecuniary damage at more than TRY 27,438 (approximately EUR 17,150). 13. Having held a public hearing on 7 July 2004, the Supreme Military Administrative Court delivered its judgment on the same day. It ruled in favour of the applicant and awarded him the full amount of his claim in respect of pecuniary damage, namely, TRY 15,000. It awarded him a further TRY 2,000 in respect of non-pecuniary damage. The court considered in particular that the conclusions of the expert report of 30 April 2004 were relevant and satisfied the criteria established by its case-law.

14. On 21 November 2004 the applicant applied to the Ministry of Defence for additional compensation in respect of his permanent disability. He claimed that he had only become aware of the extent of his pecuniary damage for the first time on 11 May 2004, when he received the report of 30 April 2004 assessing his pecuniary damage at TRY 27,438. 15. On 29 March 2005, following tacit dismissal of the claim by the administrative authorities, the applicant lodged a fresh claim with the Supreme Military Administrative Court for additional compensation, namely, TRY 12,438 (approximately EUR 5,600), on the basis of the expert report of 30 April 2004. He argued that he had received the expert report of 30 April 2004 on 11 May 2004, whereupon he had become aware of the true extent of the damage he had suffered.

16. By a judgment of 22 June 2005 the Supreme Military Administrative Court considered the applicant’s fresh claim to be an application to have the initial amount amended (ıslah) and dismissed it for being out of time. The court stated in particular: “The claimant has clearly sought an amendment of the initial amount. The purpose of an amendment is to rectify a procedural act. Having regard to the judgment of the Constitutional Court published in the Official Journal of 14 November 2000, we must conclude that, in civil law, injured persons are entitled to seek additional compensation once an expert report has been issued. However, in the proceedings before the Supreme Military Administrative Court, the time-limits of one year and sixty days from the date of referral to the administrative authorities apply.

Under section 46(4) of the Supreme Military Administrative Court Act, the amount claimed cannot be rectified once those deadlines have passed. Consequently, this claim must be rejected for being out of time ...” One judge (out of five) expressed a dissenting opinion. He stated in particular: “The amount of damage in personal injury cases is established only upon production of an expert report. Moreover, the date on which such reports are confirmed is taken into account when calculating the time-limits for referral to the administrative authorities and for bringing an action ... The claim for additional compensation based on the expert report was lodged within the relevant time-limit because the applicant did not become aware of the extent of the damage until after that report had been issued … ” 17. On 9 September 2005 the applicant lodged an application for rectification of the judgment.

18. By a judgment of 16 November 2005, served on the applicant on 28 November 2005, the Supreme Military Administrative Court rejected that application. 19. Section 8(2) of the Administrative Procedure Act (Law no. 2577) and Article 162 of the Code of Civil Procedure provide that if the dies ad quem of a time-limit is a public holiday, that time-limit will be extended to the following working day. 20. Article 31 § 1 of the Vienna Convention, entitled “General Rule of Interpretation”, states that a treaty shall be interpreted “in good faith in accordance with the ordinary meaning to be given to the terms of the treaty in their context and in the light of its object and purpose.” 21. The European Convention on the Calculation of Time-Limits, opened for signature on 16 May 1972 in Basle, came into force on 28 April 1983. It was drawn up with a view to establishing uniform European rules for calculating time-limits on the basis of responses obtained from governments.

It applies both domestically and internationally, as clearly stated in the preamble thereto which affirms that “the unification of rules relating to the calculation of time-limits, both for domestic and international purposes”, will contribute to the attainment of greater unity between Council of Europe member States (see the explanatory report). Currently, only four of the ten signatory States have ratified that Convention. Turkey has neither signed it nor acceded to it. 22. Article 5 of that Convention provides as follows: “Saturdays, Sundays and official holidays shall count when calculating a timelimit.

However, where the dies ad quem of a timelimit before the expiry of which an act shall be performed is a Saturday, a Sunday, an official holiday or a day which shall be considered as an official holiday, the timelimit shall be extended to include the first working day thereafter.” 23. Article 3 § 4 of Council Regulation (EEC, Euratom) no. 1182/71 of 3 June 1971 determining the rules applicable to periods, dates and time limits (Official Journal no. L 124 of 08/06/1971) provides as follows: “Where the last day of a period expressed other than in hours is a public holiday, Sunday or Saturday, the period shall end with the expiry of the last hour of the following working day.”