ASLAN v. TURKEY

DECIZIE A SEGUNDEI SECȚIUNI DECIZIE nr. 48571/10 Özkan ASLAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 18 septembrie 2012 în calitate de comitet compus din: Isabelle Berro-Lefèvre, președinte, Guido Raimondi, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 iulie 2010, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cauzei, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Dl. Özkan Aslan, solicitant, este un național turc, născut în 1980 și trăiește în Istanbul El a fost reprezentat în fața Curții de către dna Günay, un avocat care practică la Istanbul. Guvernul turc („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Cererea se referă în principal la lungimea excesivă a procedurii penale împotriva reclamantului. Pe lângă plângerea în temeiul articolului 6 din Convenție în ceea ce privește lungimea procedurii, reclamantul s-a plângut inițial în temeiul articolului 3 despre presupusele maltraturi infligete asupra acestuia în timpul în care a fost în custodie de poliție. În baza articolelor 5 și 6 din Convenție, el susține, de asemenea, că custodia și detenția anterioară a poliției au durat prea mult. La 31 august 2011, președintele secțiunii a doua a hotărât să anunțe cererii guvernului numai în ceea ce privește durata procedurii. Procedura în cauză a început la 28 Aprilie 2000 cu arestarea reclamantului și a fost în așteptare în fața Curții de Casație la momentul comunicării. Se pare că procedura s-a încheiat la 29 decembrie 2011. La 25 mai 2012 și 21 iunie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Turciei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-i plăti 7,500 EUR (sprezece mii cinci sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și orice impozit care poate fi percepubil pentru solicitant. Această sumă ar fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista sa. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din lista în temeiul articolului 39 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Françoise Elens-Pasos Isabelle Berro-Lefèvre Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 48571/10

Özkan ASLAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 18

September 2012 as a Committee composed of:

Isabelle Berro-Lefèvre,

President,

Guido Raimondi,

Helen Keller,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 19 July 2010,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Mr Özkan Aslan, is a Turkish national, who was born in 1980 and lives in Istanbul He was represented before the Court by Ms

G.

Günay, a lawyer practising in Istanbul.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

The application mainly concerns the excessive length of the criminal proceedings against the applicant. Besides the complaint under Article 6 of the Convention as regards the length of the proceedings, the applicant initially complained under Article 3 about the alleged ill-treatment inflicted on him during his time at police custody. Relying upon Articles 5 and 6 of the Convention, he also argued that his police custody and pre-trial detention had lasted too long.

On 31 August 2011 the President of the Second Section decided to give notice of the application to the Government only in so far as it concerned the length of the proceedings. The proceedings in question began on 28

April 2000 with the applicant’s arrest and were pending before the Court of Cassation at the time of communication. It appears that the proceedings ended on 29 December 2011.

On 25 May 2012 and 21 June 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Turkey in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him EUR 7,500 (seven thousand five hundred euros) to cover any and all pecuniary and non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum would be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list pursuant to Article 39 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Françoise Elens-Passos

Isabelle Berro-Lefèvre

Deputy Registrar

President