HÜSEYİN ET AUTRES c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 28972/09 Ahmet HÜSEY Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a deliberat în acest sens, face următoarea decizie procedura Reclamantul Ahmet Hüseyin este un resortisant sirian născut în 1971. Reclamanții Fesih Erdemci și Sedat Kartal sunt resortisanți turci, născuți în 1962 și, respectiv, 1989. La introducerea cererii, aceștia erau reținuți în închisoarea de tip F din Kocaeli. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul Erbil, avocat la Istanbul. În temeiul articolelor 8, 9, 10, 14, 17 și 18 din Convenție, reclamanții susțineau că refuzul de a-și transporta corespondența de către administrație a afectat în mod discriminatoriu dreptul lor de a respecta corespondența.

Invocând art. 6 din Convenție, ei se plângeau în special de lanurile procedurii în fața instanțelor naționale. Pe baza art. 13 din Convenție, ei au invocat lipsa unor căi de atac eficiente pentru a contesta deciziile instanțelor naționale. La 20 decembrie 2011 și 17 aprilie 2012, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți. Prin aceste declarații se angajează să plătească reclamanților suma de 400 (patru sute) de euro, care acoperă orice prejudiciu, precum și suma de 200 (două sute) de euro în comun, care acoperă toate cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitanți; reclamanții s-au angajat să renunțe la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la originea cererii lor.

Sumele respective vor fi convertite în lire turce la rata aplicabilă la data plății, fără nicio taxă aplicabilă și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumelor în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc Convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii.

În consecință, este necesar să se șteargă cauza de la rolul în aplicarea art. 39 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 28972/09 Ahmet HÜSEYİN et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2012 en un comité composé de : Dragoljub Popović, président, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mai 2009, Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : PROCÉDURE Le requérant Ahmet Hüseyin est un ressortissant syrien né en 1971. Les requérants Fesih Erdemci et Sedat Kartal sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1962 et 1989. Lors de l’introduction de la requête, ils étaient détenus à la prison de type F de Kocaeli.

Ils ont été représentés devant la Cour par M e M. Erbil, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent. Invoquant les articles 8, 9, 10, 14, 17 et 18 de la Convention, les requérants soutenaient que le non-acheminement de leurs courriers par l’administration pénitentiaire portait atteinte, de manière discriminatoire, à leur droit au respect de la correspondance. Invoquant l’article 6 de la Convention, ils se plaignaient notamment de l’iniquité de la procédure devant les instances nationales. Se fondant sur l’article 13 de la Convention, ils alléguaient l’absence de voies de recours effectives pour contester les décisions des instances nationales.

Les 20 décembre 2011 et 17 avril 2012, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser aux requérants la somme de 400 (quatre cents) euros respectivement, couvrant tout préjudice, ainsi que la somme de 200 (deux cents) euros conjointement, couvrant l’ensemble des frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérants. Les requérants se sont engagés quant à eux à renoncer à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de leur requête. Lesdites sommes seront converties en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable.

Elles seront payées dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif des sommes en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. EN DROIT La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête.

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en application de l’article 39 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Greffière adjointe Président