ÖZ c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr 31459/09 Resul ÖZ împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 18 septembrie 2012 într-un comitet compus din Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători, și Francoise Elens-Passos, graffière de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 4 martie 2009, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei, După ce a luat act de această hotărâre, face următoarea hotărâre: recurentul, dl Resul Öz, este un resortisant turc născut în 1987. La introducerea cererii, acesta era deținut la închisoarea de tip F din Tekirda. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul I. Akmeșe, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( În temeiul articolelor 8, 9 și 10 din Convenție, reclamantul susținea că confiscarea corespondenței sale de către administrația în cauză îi aducea atingere dreptului său de a respecta corespondența. Invocând art. 6 din Convenție, acesta se plângea, de asemenea, de lipsa de independență și de imparțialitate a comisiei disciplinare. Pe baza articolului 13 din Convenție, acesta a invocat lipsa unor căi de atac eficiente pentru contestarea deciziilor instanțelor naționale. La 4 noiembrie 2011 și 17 aprilie 2012, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de părți. Prin aceste declarații, Registrul este angajat să plătească reclamantului suma de 600 (șase) cent) euro și reclamantul a renunțat la orice altă revendicare împotriva Turciei cu privire la faptele la originea cererii sale. Suma respectivă va acoperi orice prejudiciu, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către solicitant. Aceasta va fi convertită în cărți turcești la rata aplicabilă la data plății și va fi scutită de orice taxă aplicabilă și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului așa cum le recunosc Convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza de la rolul în aplicarea art. 39 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Françoise Elens-Passos Dragoljub Popović Grefier Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

31459/09

Resul ÖZ

contre la Turquie

La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 18 septembre 2012 en un comité composé de

:

Dragoljub Popović,

président,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

juges,

et de Françoise Elens-Passos,

greffière adjointe

de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 4 mars 2009,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

PROCÉDURE

Le requérant, M. Resul Öz, est un ressortissant turc né en 1987. Lors de l’introduction de la requête, il était détenu à la prison de type F de Tekirdağ. Il a été représenté devant la Cour par M

e

I. Akmeșe, avocat à Istanbul.

Le gouvernement turc («

le Gouvernement

») a été représenté par son agent.

Invoquant les articles 8, 9 et 10 de la Convention, le requérant soutenait que la saisie de son courrier par l’administration pénitentiaire portait atteinte à son droit au respect de la correspondance. Invoquant l’article 6 de la Convention, il se plaignait en outre du manque d’indépendance et d’impartialité de la commission disciplinaire. Se fondant sur l’article 13 de la Convention, il alléguait l’absence de voies de recours effectives pour contester les décisions des instances nationales.

Les 4 novembre 2011 et 17 avril 2012, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser au requérant la somme de 600

(six

cents) euros et le requérant a renoncé à toute autre prétention à l’encontre de la Turquie à propos des faits à l’origine de sa requête. Ladite somme couvrira tout préjudice ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par le requérant. Elle sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois

mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois

points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête.

En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle en application de l’article

39 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Greffière adjointe

Président