Malysh și alții și alte 2 cauze împotriva Rusiei

Rezoluția CM/ResDH(2012) 134 [1] Malysh și alte două cauze împotriva Federației Ruse Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Malysh și altele, cererea nr. 30280/03, Hotărârea din 11/02/2010, definitivă la 28/06/2010 Tronin, cererea nr. 24461/02, Hotărârea din 18/03/2010, definitivă la 04/10/2010 SPK Dimskiy, cererea nr 27191/02, Hotărârea din 18/03/2010, definitivă la 04/10/2010) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "Convenția" și "Curtea") având în vedere hotărârile în cauzele Malysh și altele, SPK Dimskiy și Tronin, transmise de Curte Comitetului odată definitive Reamintind că aceste cauze privesc încălcări nejustificate ale dreptului la respectarea bunurilor reclamanților din cauza neîndeplinirii obligațiilor autorităților de a institui o procedură care să permită cererea de răscumpărare a obligațiunilor Urajai-90 (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr 1) (a se vedea detaliile în limba engleză) ; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile pe care le-a luat pentru a se conforma hotărârii Curții în temeiul obligației care îi revine în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție,

care a examinat informațiile transmise de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție.

În plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, Curtea a adoptat, dacă este necesar, de către statul membru în cauză, dacă este cazul, o hotărâre prin care se asigură că statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârile sale (a se vedea detaliile în limba engleză), reamintind că constatarea încălcării de către Curte impune, în plus față de plata satisfacției echitabile acordate de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către statul membru în cauză, dacă este necesar - măsuri individuale care să pună capăt încălcării și să șteargă consecințele, dacă este posibil prin restitutio in integrum; și - măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; DECLARIE, după examinarea măsurilor luate de statul pârât (a se vedea anexa), pe care și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezentele cauze și DECIDE de la: examinare.

Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012) 1314 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârilor în cauza Malysh și în alte două cauze împotriva Federației Ruse Rezumatul cauzelor Aceste cauze privesc o încălcare nejustificată a dreptului la respectarea bunurilor reclamanților din cauza încălcării obligației sale de a adopta o legislație care să prevadă procedura de soluționare a datoriei care rezultă din obligațiile Ourojai 90. Aceste obligații fuseseră emise de autoritățile sovietice ale Republicii Socialiste Federative Sovietice (RSFSR) pentru a încuraja agricultorii să își vândă producția în la . . În schimbul dreptului de a achiziționa cu prioritate bunuri de consum care erau foarte căutate la momentul respectiv (cum ar fi frigiderele, mașinile de spălat rufe și mașinile).

O lege privind datoria statului care rezultă din obligațiile privind bunurile de consum, adoptată de Parlament în 1995, a recunoscut că aceste obligații făceau parte integrantă din datoria internă a Rusiei și a invitat guvernul să adopte un program de soluționare a acestei datorii. Deși, în 2000, un astfel de program a fost prezentat pentru alte tipuri de obligații, aplicarea legii a fost suspendată în mod repetat în ceea ce privește obligațiile Urajai-90. Numai în 2009 Parlamentul a adoptat în sfârșit o lege privind răscumpărarea titlurilor de valoare, prin care se instituie o procedură detaliată pentru aceste obligații. Curtea a remarcat că, în urma adoptării, în 1995, a Legii privind datoria statului care rezultă din obligațiile referitoare la bunurile de consum, reclamanții puteau să se aștepte în mod legitim să obțină o formă de răscumpărare a titlurilor lor de valoare.

Prin urmare, Curtea a considerat că, prin impunerea unor limite succesive de aplicare a dispoziției legislative de definire a cadrului de drept al reclamanților la răscumpărarea obligațiilor Ourajai-90 și prin abținerea pe parcursul anilor de reglementare privind procedura de exercitare a acestui drept, autoritățile ruse au menținut reclamanții într-o stare de incertitudine care era incompatibilă în sine cu obligația de a garanta dreptul la respectarea bunurilor (încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1). Plata satisfacției echitabile și măsuri individuale Detalii privind satisfacția echitabilă Nume și n cerere Daune materiale Daune și cheltuieli totale Malysh și altele (30280/03) EUR 1 800 pentru fiecare dintre cele șase solicitanți EUR 2 000 EUR 12 800 Plătit la 27/01/2011 Tronin (24461/02) EUR 1 800 EUR 1 800 plătit la 03/12/2010 SPK Dimskiy (27191/02) EUR 1 000 EUR 000 plătit la 04/05/2011 Satisfacerea echitabilă a fost plătită în condițiile acceptate de reclamanți în cauzele Malysh și altele și SPK Dimskiy.

b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat despăgubiri pentru prejudiciul moral în cauzele Malysh și altele, și Tronin. Dimskiy a considerat că, având în vedere circumstanțele cauzei și statutul de persoană juridică al societății reclamante, constatarea încălcării a fost în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru orice prejudiciu moral. Prin urmare, aceasta a respins cererile societății pentru prejudiciul moral în speță. În ceea ce privește prejudiciul material, Comisia a respins cererile reclamanților în cele trei cauze, notând că reclamanții puteau solicita răscumpărarea obligațiilor în temeiul Legii din 2009. Celelalte recurente nu au depus o cerere în urma hotărârii Curții Europene.

Prin urmare, nu a fost considerată necesară nicio altă măsură individuală. II. Măsuri generale Măsuri legislative și de reglementare La 19 iulie 2009, a fost adoptată o lege federală care prevede procedura de cumpărare a obligațiunilor Urajai 90 (n 200-FZ Aceasta a prevăzut că titularii de obligațiuni vor primi între 15 decembrie 2009 și 31 decembrie 2010 o sumă echivalentă cu valoarea nominală a obligațiunilor, împărțită la 1 000 (art. 2). La 15 septembrie 2009, guvernul a adoptat Rezoluția nr. 749, de definire a procedurii detaliate de plată în schimbul obligațiilor în cauză. În hotărârea Malysh și altele, Curtea a remarcat cu privire la aceste acte cu putere de lege și norme administrative pe care le-a fost.

o evoluție foarte fericită, întrucât a pus capăt situației de nesiguranță juridică, care era principalul obiect de plângere a întreprinderilor în cauză (a se vedea §69 din hotărâre). Publicația și difuzarea acestor hotărâri au fost difuzate autorităților competente și publicate în limba rusă în Buletinul Curții Europene a Drepturilor Omului. În aceste circumstanțe, nu pare necesară nicio altă măsură cu caracter general. III. Constatările din partea statului pârât Guvernul consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală, că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare și că, prin urmare, Federația Rusă și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

[1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2012 cu ocazia celei de-a 1150-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)134 [1] Malysh et deux autres affaires contre la Fédération de Russie Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme (Malysh et autres, requête n o 30280/03, arrêt du 11/02/2010, définitif le 28/06/2010 Tronin, requête n o 24461/02, arrêt du 18/03/2010, définitif le 04/10/2010 SPK Dimskiy, requête n o 27191/02, arrêt du 18/03/2010, définitif le 04/10/2010) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour ») ; Vu les arrêts dans les affaires Malysh et autres, SPK Dimskiy et Tronin, transmis par la Cour au Comité une fois définitifs ; Rappelant que ces affaires concernent des atteintes injustifiées au droit au respect des biens des requérants en raison du manquement des autorités à leur obligation de mettre en place une procédure permettant de demander le rachat des obligations Ourajaï-90 (violations de l’article 1er du Protocole n o 1) (voir détails dans l’Annexe) ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures qu’il a prises pour se conformer à l’arrêt de la Cour en vertu de l’obligation qui lui incombe au regard de l’article 46, paragraphe 1,

de la Convention ; Ayant examiné les informations transmises par le gouvernement conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante, la satisfaction équitable prévue dans les arrêts (voir détails dans l’Annexe), Rappelant que les constats de violation par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour dans ses arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles mettant fin aux violations et en effaçant les conséquences, si possible par restitutio in integrum ; et - de mesures générales, permettant de prévenir des violations semblables ; DECLARE, après avoir examiné les mesures prises par l’Etat défendeur (voir Annexe), qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans les présentes affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)134 Informations sur les mesures prises afin de se conformer aux arrêts dans l’affaire Malysh et dans deux autres affaires contre la Fédération de Russie Résumé introductif des affaires Ces affaires concernent une atteinte injustifiée au droit au respect des biens des requérants en raison du manquement de l’Etat, pendant plusieurs années, à son obligation d’adopter une législation prévoyant la procédure de règlement de la dette résultant des obligations Ourojaï ‑ 90. Ces obligations avaient été émises par les autorités de la République socialiste fédérative soviétique de Russie (RSFSR) afin d’encourager les agriculteurs à vendre leur production à l’Etat en échange du droit d’acquérir en priorité des biens de consommation qui étaient très demandés à l’époque (tels que réfrigérateurs, machines à laver et voitures).

Une loi sur la dette de l’Etat résultant des obligations portant sur les biens de consommation, adoptée par le Parlement en 1995, a reconnu que ces obligations faisaient partie intégrante de la dette interne de la Russie et a invité le Gouvernement à adopter un programme de règlement de cette dette. Bien qu’en 2000 un tel programme ait été présenté pour d’autres types d’obligations, l’application de la loi a été suspendue à maintes reprises pour ce qui concerne les obligations Ourajaï-90. Ce n’est qu’en 2009 que le Parlement a enfin adopté une loi sur le rachat de titres, mettant en place une procédure détaillée applicable à ces obligations. La Cour a noté qu’à la suite de l’adoption en 1995 de la loi sur la dette de l’Etat résultant des obligations portant sur les biens de consommation, les requérants pouvaient légitimement s’attendre à obtenir une forme de rachat de leurs titres.

La Cour a en conséquence estimé qu’en imposant des limites successives à l’application de la disposition législative définissant le cadre du droit des requérants au rachat des obligations Ourajaï-90 et en s’abstenant pendant des années de légiférer sur la procédure d’exercice de ce droit, les autorités russes avaient maintenu les requérants dans un état d’incertitude qui était incompatible en soi avec l’obligation de garantir le droit au respect des biens (violations de l’article 1er du Protocole n o 1). I. Paiement de la satisfaction équitable et mesures individuelles a) Détails de la satisfaction équitable Nom et n o de requête Dommage matériel Dommage moral Frais & dépens Total Malysh et autres (30280/03) - EUR 1 800 à chacun des six requérants EUR 2 000 EUR 12 800 Payé le 27/01/2011 Tronin (24461/02) - EUR 1 800 - EUR 1 800 Payé le 03/12/2010 SPK Dimskiy (27191/02) - - EUR 1 000 EUR 1 000 Payé le 04/05/2011 La satisfaction équitable a été payée dans les conditions acceptées par les requérants dans les affaires Malysh et autres et SPK Dimskiy.

b) Mesures individuelles La Cour européenne a accordé une réparation au titre du préjudice moral dans les affaires Malysh et autres, et Tronin. Dans l’affaire SPK Dimskiy, elle a considéré qu’étant donné les circonstances de l’affaire et le statut de personne morale de la société requérante, le constat de violation était en soi une satisfaction équitable suffisante pour tout préjudice moral. En conséquence, elle a rejeté les demandes de la société au titre du préjudice moral en l’espèce. En ce qui concerne le préjudice matériel, elle a rejeté les demandes des requérants dans les trois affaires en notant que les requérants pouvaient demander le rachat des obligations au titre de la loi de 2009. M. Malysh est le seul des requérants à avoir fait usage de cette faculté et il a reçu la contrepartie de son bon en novembre 2010. Les autres requérants n’ont pas soumis de demande à la suite de l’arrêt de la Cour européenne.

En conséquence, aucune autre mesure individuelle n’a été considérée comme nécessaire. II. Mesures générales Mesures législatives et réglementaires Le 19 juillet 2009, une loi fédérale prévoyant la procédure de rachat des obligations Ourajaï ‑ 90 a été adoptée (n o 200-FZ – « loi sur le rachat »). Elle a prévu que les détenteurs d’obligations recevraient entre le 15 décembre 2009 et le 31 décembre 2010 un montant équivalent à la valeur nominale des obligations, divisée par 1 000 (article 2). Cette loi a aussi modifié la loi sur la dette de l’Etat résultant des obligations portant sur les biens de consommation en supprimant la mention des obligations Ourajaï-90 dans son article 1er. Le 15 septembre 2009, le Gouvernement a pris la Résolution n o 749, définissant la procédure détaillée de paiement en échange des obligations concernées.

Dans l’arrêt Malysh et autres, la Cour a noté au sujet de ces dispositions législatives et réglementaires que c’était « une évolution fort heureuse, car elle mettait fin à la situation d’insécurité juridique qui était le principal objet de plainte des requérants » (voir §69 de l’arrêt). Publication et diffusion Ces arrêts ont été diffusés aux autorités compétentes et publiés en russe dans le Bulletin de la Cour européenne des droits de l’homme. Dans ces circonstances, aucune autre mesure de caractère général ne paraît nécessaire. III. Conclusions de l’Etat défendeur Le gouvernement estime qu’aucune autre mesure individuelle n’est requise, que les mesures générales prises vont prévenir des violations semblables et que la Fédération de Russie a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.

[1] Adoptée par le Comité des Ministres le 26 septembre 2012 lors de la 1150e réunion des Délégués des Ministres.