Emre și Emre (N° 2) împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(2012)139 [1] 2 cauze (Emre ; Emre n 2) împotriva Elveției Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului (Cercetarea nr. 42034/04, Hotărârea din 22 mai 2008, definitivă la 22 septembrie 2008) (Cercetarea nr. 5056/10, Hotărârea din 11 octombrie 2011, definitivă la 11 ianuarie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârile definitive care au fost transmise de Curte Comitetului în cauzele de mai sus și încălcările constatate (a se vedea documentul DH-DD(2012) 401F care reamintește obligația de a se adresa Tribunalului, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in intergrom ; și măsuri generale pentru prevenirea unor încălcări similare ;

invitând guvernul de la național pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După ce a examinat bilanțul de acțiune furnizat de guvern indicând măsurile adoptate pentru a executa hotărârile, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012) 401F S DECLARĂ că își îndeplinește funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenția în aceste cazuri și DECIDE d . Emre nr. 2 c. CH, Hotărârea din 11 octombrie 2011 (devenit definitivă la 11 ianuarie 2012) Raport de acțiune (înfășurand, de asemenea, executarea hotărârii Emre c. CH.

din 22 mai 2008, devenit definitivă la 22 septembrie 2008) I. În cazul în care o persoană fizică sau juridică este o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o persoană sau o persoană fizică sau o persoană fizică sau juridică, o persoană fizică sau juridică, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate, o entitate sau o entitate sau o entitate sau o entitate,

care face ori organism ori organism ori organism ori organism, care face ori organism, care face ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori un organism sau o entitate, o organism, o organism ori organism, o organism, o organism sau o organism, o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism ori organism ori organism ori organism ori organism sau organism sau organism sau organism ori organism ori organism, care face ori organism, o organism, o organism, o organism sau organism sau organism sau o organism sau organism sau o organism, o organism, o organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism, o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism sau o organism ori organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori o organism sau organism sau organism ori o organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism, o organism, o organism, o organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism sau organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism,

o organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori organism ori În 1986, reclamantul, de naționalitate turcă, a sosit în Elveția cu familia sa înainte de vârsta de șase ani. În urma diferitelor încălcări, serviciul străinilor din Cantonul Neuchatel i-a impus în iunie 2003 o interdicție de ședere pe o perioadă nedeterminată; această decizie a fost confirmată de Tribunalul Federal (TF) la 3 mai 2004. În prima sa hotărâre din 22 mai 2008, Curtea a considerat că autoritățile elvețiene nu au avut un echilibru corect între interesele reclamantului și ale familiei sale și, pe de altă parte, interesul lor propriu în materie de control al imigrației.

Într-adevăr, dacă măsura în cauză era bine prevăzută de lege și avea un scop legitim, aceasta nu era necesară într-o societate democratică. Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea a luat în considerare, printre altele: faptul că cel puțin o parte din infracțiunile comise de reclamant se refereau la delincvența juvenilă; nivelul scăzut al legăturilor dintre acesta și țara sa de origine, ceea ce - având în vedere problemele de sănătate ale reclamantului - ar putea face și mai dificilă întoarcerea sa în țara respectivă; gravitatea relativă a infracțiunilor pentru care reclamantul a fost condamnat; și caracterul definitiv al măsurii de distanță. Ulterior, reclamantul a depus o cerere de revizuire la TF.

La 6 iulie 2009, acesta a primit și a modificat hotărârea din 3 mai 2004 care a limitat la 10 ani durata măsurii de la data impunerii acesteia la 2 iunie 2003. La 11 ianuarie 2010, reclamantul a depus o cerere la Curtea a Uniunii Europene în care se plânge, pe teren la art. 46 din convenție, de faptul că interpretarea dată hotărârii Curții a TF nu corespunde constatărilor care stau la baza constatării încălcării articolului 8 de către Curtea a Uniunii Europene. În plus, interzicerea teritoriului elvețian pe o perioadă de zece ani, pronunțată de către TF, ar constitui o nouă încălcare a dreptului său la respectarea vieții private și de familie în sensul art. 8. Prin hotărârea pronunțată la 11 octombrie 2011, Curtea a constatat o încălcare a art. 8, coroborată cu art. 46. III.

Măsuri de executare Următoarele acțiuni au fost avute în vedere în speță Observații preliminare: L mai 2008 în cauza Emre c. Elveția (req.

42034/04) în care Curtea EDH a constatat o încălcare a articolului 8 CEDH și a acordat reclamantului suma de 7 Hotărârea din 22 mai 2008 a fost transmisă autorităților direct în cauză la 25 mai 2008; în plus, aceaceasta a fost publicată în Raportul trimestrial privind jurisprudența CEDH 2/2008 și a fost transmisă tuturor cantoanelor și autorităților federale ale rezumatului hotărârii în cele trei limbi oficiale (f/a/i) ; http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2008q2-f.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2008q2-d.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2008q2-i.pdf Informarea TF și a altor autorități federale și cantonale direct relevante (regulat 18 octombrie 2011) Plata satisfacției echitabile (regulat la 6 ianuarie 2012) ; La 1 februarie 2012, reclamantul a înaintat TF o cerere de revizuire în temeiul articolului 122 din Legea federală din 17 iunie 2005 privind TF [RS 173.110].

Prin hotărârea din 8 martie 2012, Tribunalul Federal a ridicat imediat măsura de expulzare în fața reclamantului (ATF 2F-1/2012 din 8 martie 2012); http://www.bger.ch/en/index/juridiction/inherit-template/jurisdiction-recht/jurisdiction-recht-urteile2000.htm C. Măsuri luate pe plan general: Publicarea raportului trimestrial privind jurisprudența CEDO 4/2011 și difuzarea către toate cantoanele și autoritățile federale a rezumatului hotărârii în cele trei limbi oficiale (f/a/i) : http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2011q4-f.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2011q4-d.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2011q4-i.pdf Guvernul elvețian își exprimă convingerea că autoritățile și instanțele interne vor da, ca de obicei, un efect deplin acestei hotărâri.

Astfel, nu pare necesară nicio altă măsură. Concluziile statului pârât: Guvernul elvețian consideră că măsurile luate au remediat în totalitate consecințele pentru reclamant ale încălcării convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și, prin urmare, Elveția și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție. [1] Adoptată de Comitetul miniștrilor la 26 septembrie 2012, cu ocazia celei de-a 1150-a ședințe a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)139 [1] 2 affaires (Emre ; Emre n o 2) contre Suisse Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme (Requête n o 42034/04, arrêt du 22 mai 2008, définitif le 22 septembre 2008) (Requête n o 5056/10, arrêt du 11 octobre 2011, définitif le 11 janvier 2012) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées « la Convention » et « la Cour »), Vu les arrêts définitifs qui ont été transmis par la Cour au Comité dans les affaires ci-dessus et les violations constatées (voir document DH-DD(2012)401F ) ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire : - de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par restitutio in intergrum ; et - de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnés ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter les arrêts y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document DH-DD(2012)401F ) ; S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées ; DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans ces affaires et DECIDE d’en clore l’examen.

Emre no. 2 c. CH, arrêt du 11 octobre 2011 (devenu définitif le 11 janvier 2012) Rapport d’action (couvrant également l’exécution de l’arrêt Emre c. CH du 22 mai 2008, devenu définitif le 22 septembre 2008) I. Objet L’affaire concerne une atteinte au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant, en raison de son expulsion du territoire suisse et à l’obligation d’exécuter les arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme (CourEDH ; violation de l’article 8, combiné avec l’article 46). II. Résumé de la procédure En 1986, le requérant, de nationalité turque, est arrivé en Suisse avec sa famille avant l’âge de six ans.

Suite à diverses infractions, le service des étrangers du canton de Neuchâtel lui a imposé en juin 2003 une interdiction de séjour pour une durée indéterminée ; cette décision a été confirmée par le Tribunal fédéral (TF) le 3 mai 2004. Dans son premier arrêt du 22 mai 2008, la CourEDH a estimé que les autorités suisses n’avaient pas ménagé un juste équilibre entre d’une part les intérêts du requérant et de sa famille, et d’autre part leur propre intérêt en matière de contrôle de l’immigration. En effet, si la mesure litigieuse était bien prévue par la loi et avait un but légitime, elle n’était pas nécessaire dans une société démocratique.

Pour parvenir à cette conclusion, la CourEDH a notamment pris en compte : le fait qu’une partie au moins des infractions commises par le requérant relevait de la délinquance juvénile ; la faiblesse des liens qu’il entretient avec son pays d’origine, ce qui - étant donné les problèmes de santé du requérant - était susceptible de rendre encore plus difficile son retour dans ce pays ; la gravité relative des infractions pour lesquelles le requérant a été condamné ; et le caractère définitif de la mesure d’éloignement. Le requérant a ensuite déposé une demande de révision auprès du TF.

Le 6 juillet 2009, celui-ci l’a accueillie et a modifié l’arrêt du 3 mai 2004 limitant à dix ans la durée de la mesure d’éloignement à compter de l’imposition de celle-ci le 2 juin 2003. Le 11 janvier 2010, le requérant a introduit une requête devant la CourEDH dans laquelle il se plaint, sur le terrain de l’article 46 de la Convention, de ce que l’interprétation donnée à l’arrêt de la CourEDH par le TF ne cadre pas avec les conclusions qui sous-tendent le constat de violation de l’article 8 par la CourEDH. En outre, l’interdiction du territoire suisse pour une durée de dix ans, prononcé par le TF, serait constitutive d’une nouvelle atteinte à son droit au respect de sa vie privée et familiale au sens de l’article 8. Par arrêt rendu le 11 octobre 2011, la CourEDH a constaté une violation de l’article 8, combiné avec l’article 46. III.

Mesures d’exécution Les actions suivantes ont été envisagées en l’espèce Remarques liminaires : - L’arrêt de la CourEDH concerne une requête qui a été introduite en raison de l’arrêt du TF rendu sur la demande de révision du requérant à la suite de l’arrêt de la CourEDH du 22 mai 2008 dans l’affaire Emre c. Suisse (req. 42034/04) dans lequel la Cour EDH avait constaté une violation de l’article 8 CEDH et accordé au requérant la somme de 7’650 Euros au titre de la satisfaction équitable.

- L’équivalent en CHF de la somme accordée (CHF 12’622.50) avait été versé au requérant le 20 octobre 2008. - L’arrêt du 22 mai 2008 avait été transmis aux autorités directement concernées le 25 mai 2008 ; de plus, il a été publié dans le Rapport trimestriel sur la jurisprudence de la CEDH 2/2008 et diffusion auprès de tous les cantons et autorités fédérales du résumé de l’arrêt dans les trois langues officielles (f/a/i) ; http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2008q2-f.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2008q2-d.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2008q2-i.pdf B. Mesures prises sur le plan individuel : - Information du TF et des autres autorités fédérales et cantonales directement concernées (réglé 18 octobre 2011) - Versement de la satisfaction équitable (réglé le 6 janvier 2012) ; - Le 1er février 2012, le requérant a saisi le TF d’une demande de révision en vertu de l’article 122 de loi fédérale du 17 juin 2005 sur le TF [RS 173.110].

Par arrêt du 8 mars 2012, le Tribunal fédéral a levé avec effet immédiat la mesure d’expulsion prononcée à l’encontre du requérant (ATF 2F-1/2012 du 8 mars 2012 ; http://www.bger.ch/fr/index/juridiction/jurisdiction-inherit-template/jurisdiction-recht/jurisdiction-recht-urteile2000.htm C. Mesures prises sur le plan général : - Publication au Rapport trimestriel sur la jurisprudence de la CEDH 4/2011 et diffusion auprès de tous les cantons et autorités fédérales du résumé de l’arrêt dans les trois langues officielles (f/a/i) : http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2011q4-f.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2011q4-d.pdf http://www.bj.admin.ch/content/dam/data/staat_buerger/menschenrechte/eurokonvention/ber-egmr-2011q4-i.pdf - Le Gouvernement suisse part de l’idée que les autorités et tribunaux internes vont, comme d’habitude, donner plein effet audit arrêt.

Ainsi aucune autre mesure ne paraît nécessaire. Conclusions de l’Etat défendeur : Le Gouvernement suisse estime que les mesures prises ont entièrement remédié aux conséquences pour le requérant de la violation de la Convention constatée par la Cour européenne dans cette affaire, que ces mesures vont prévenir des violations semblables et que la Suisse a par conséquent rempli ses obligations en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention. [1] Adoptée par le Comité des Ministres le 26 septembre 2012 lors de la 1150e réunion des Délégués des Ministres.