CASE OF HRISTOZOV AND OTHERS v. BULGARIA - [Romanian Translation] summary by the COE Human Rights Trust Fund
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Remainder inadmissible;No violation of Article 2 - Right to life (Article 2 - Positive obligations) (Procedural aspect);No violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment;Inhuman treatment) (Substantive aspect);No violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8-1 - Respect for private life)
CASE OF HRISTOZOV AND OTHERS v. BULGARIA - [Romanian Translation] summary by the COE Human Rights Trust Fund (CtEDO, 2012)
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.
© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.
© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.
Notă informativă cu privire la jurisprudența Curții Nr. 157
Noiembrie 2012
Hristozov și alții v. Bulgaria - 47039/11 și 358/12
Hotărâre 13.11.2012 [Secția IV ]
Articolul 8
Obligații pozitive
Articolul 8-1
Respectarea vieții private
Refuzul de a permite utilizarea unui medicament experimental neautorizat:
neîncălcare
Articolul 2
Obligații pozitive
Articolul 2-1
Viață
Refuzul de a permite utilizarea unui medicament experimental neautorizat:
nicio încălcare
Articolul 3
Obligații pozitive
Refuzul de a permite utilizarea unui medicament experimental neautorizat:
nicio încălcare
În fapt
- Cei zece reclamanți au fost sau sunt pacienți cu cancer care s-au plâns că le-a fost refuzat accesul la un medicament experimental neautorizat. După ce au epuizat o serie de tratamente convenționale pentru cancer, reclamanții au fost sfătuiți de către o clinică privată cu privire la un medicament experimental în dezvoltare în Canada, a cărui furnizare le-a fost oferită gratuit. Au solicitat de la Guvern permisiunea de a utiliza medicamentele. Dreptul intern afirma că o astfel de permisiune poate fi acordată numai în cazul în care medicamentul în cauză a fost autorizat într-o altă țară. În timp ce medicamentul a fost permis pentru "uz compasional" într-un număr de țări, nicăieri nu fost autorizat oficial. În consecință, acordul le-a fost refuzat.
În drept
- Articolul 8 : În conformitate cu articolul 8, se poate examina în ce măsură statele membre pot utiliza puterea lor pentru a proteja oamenii de consecințele propriului lor comportament, deoarece privește problemele legate de autonomia personală și calitatea vieții, chiar și atunci când acest comportament reprezintă un pericol pentru sănătate sau este de natură a pune in pericol viața. Problema proeminentă a fost de a determina dacă un echilibru echitabil a fost stabilit între interesele concurente ale individului și al comunității în ansamblu, ținând cont de marja de apreciere a statului.
Interesul reclamanților a fost descris ca "libertatea de a alege, ca o măsură de ultimă instanță, un tratament netestat care poate presupune riscuri, dar pe care reclamanții și medicii lor îl consideră adecvat pentru circumstanțele lor, într- o încercare de a le salva viața". Interesul public avea trei componente: în primul rând, protejarea pacienților de riscurile tratamentelor neautorizate, în al doilea rând, asigurarea cadrului legal care reglementează furnizarea de medicamente neautorizate, în al treilea rând, asigurarea că dezvoltarea de medicamente nu ar fi compromisă prin, de exemplu, participarea pacientului la studiile clinice.
Curtea a constatat că, în general, considerentele de sănătate intră în marja de apreciere a statelor contractante. În plus, în timp ce tendința clară între statele contractante este spre a permite utilizarea de medicamente neautorizate, nu există un consens cu privire la modul exact în care acest lucru este reglementat, și nici nu există un principiu stabilit cu privire la această chestiune.
Cu privire la cele de mai sus, Curtea a conchis că analiza de proporționalitate din dreptul intern, indiferent dacă ar fi existat un echilibru mai echitabil, nu a depășit marja largă de apreciere acordată statului.
Concluzie
: nicio încălcare (patru voturi la trei).
Articolul 2 § 1: Curtea a luat act de faptul că Bulgaria are reglementări privind accesul la medicamente neautorizate, în cazul în care formele convenționale de tratament medical par insuficiente. S-a constatat că nu există nicio obligație pozitivă în conformitate cu articolul 2 pentru a redacta aceste regulamente într-un mod special.
Concluzie
: nicio încălcare ( cinci voturi pentru și două ) .
Articolul 3: Suferința care decurge dintr-o boală poate fi acoperite de articolul 3 în cazul în care este exacerbată de un tratament pentru care autoritățile pot fi considerate responsabile. Cu toate acestea, pragul în astfel de situații este mare, deoarece prejudiciul invocat nu emană de la autoritățile ci din boala în sine. În acest caz, plângerea nu a apărut din cauza unui tratament inadecvat, ci din negarea unui tratament care le-ar fi putut salva viața, dar al cărui eficacitate nu este încă dovedită. Curtea nu a putut accepta faptul că un astfel de refuz ar putea fi caracterizat drept tratament inuman sau degradant. În timp ce refuzul poate cauz suferințe psihice, acestea nu sunt de un nivel suficient de grav pentru a cădea sub incidența articolului 3.
Concluzie
: nicio încălcare (cinci voturi la două).
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de către Grefă, acest rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a accesa
Notele de informare privind jurisprudența Curții
©
Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.
Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (
http://hudoc.echr.coe.int
) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați
[email protected]
.
©
Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013
The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (
http://hudoc.echr.coe.int
) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact
[email protected]
.
©
Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013
Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (
www.coe.int/humanrightstrustfund
). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (
http://hudoc.echr.coe.int
) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:
[email protected]
.