CASE OF STAMOSE v. BULGARIA - [Romanian Translation] legal summary by the COE Human Rights Trust Fund

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul acestui document.

© Council of Europe/European Court of Human Rights, 2013. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

© Conseil de l’Europe/Cour européenne des droits de l’homme, 2013. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 157

noiembrie 2012

Stamose împotriva Bulgariei

– 29713/05

Hotărâre din 27.11.2012 (Secția a IV-a)

Articolul 2 din Protocolul nr. 4

Articolul 2 al. 2 din Protocolul nr. 4

Libertatea de a părăsi teritoriul unui stat

Interdicția de a părăsi teritoriul național datorită încălcării normelor unui stat terț în materie de imigrație:

existența unei încălcări

În fapt

– În 2003, reclamantul a fost expulzat din Statele Unite ale Americii în Bulgaria, țara sa de origine, după ce a desfășurat o activitate profesională remunerată, cu încălcarea condițiilor impuse de viza sa de student. La sosirea sa în Bulgaria, autoritățile naționale i-au aplicat o interdicție de călătorie de doi ani și i-au confiscat pașaportul după ce au primit o scrisoare de la Ambasada Statelor Unite ale Americii. Contestația reclamantului în fața instanțelor naționale împotriva deciziilor autorităților bulgare a fost respinsă.

În drept

– Articolul 2 din Protocolul nr. 4: Aceasta este prima cauză în care Curtea examinează o interdicție de călătorie având ca scop prevenirea încălcării legislației naționale sau străine în materie de imigrație. Interdicția de a părăsi Bulgaria și confiscarea concomitentă a pașaportului constituie o ingerință în dreptul reclamantului de a părăsi un stat, la alegerea sa. Această ingerință era „prevăzută de lege”. Cu toate acestea, nu este necesar să se examineze dacă ea urmărea un scop legitim, și anume menținerea ordinii publice sau protecția drepturilor altora, deoarece, în orice caz, aceasta nu era necesară într-o societate democratică.

O măsură atât de generală și de lipsită de rațiune cum este cea de a interzice în mod automat reclamantului de a călători în orice țară străină, ca urmare a unei încălcări a legislației unui stat terț în materie de imigrație, nu poate fi considerată proporțională. Consecințele normale ale unei grave încălcări aduse legislației unui stat în materie de imigrație ar consta în expulzarea persoanei respective din această țară și interzicerea - în conformitate cu legislația acelei țări – revenirii sale pentru o anumită perioadă. Reclamantul a fost expulzat din Statele Unite; apare astfel ca radicală măsura prin care statul bulgar - care nu poate fi considerat a fi direct afectat de încălcarea de către reclamant a regulilor americane în materie de imigrație – i-a interzis acestuia, în plus, de a călători în orice altă țară străină pentru o perioadă de doi ani. Mai mult decât atât, autoritățile nu au oferit niciun motiv ca temei al acestei decizii și, se pare, nici nu au considerat necesară examinarea circumstanțelor proprii reclamantului, precum gravitatea încălcării de către acesta a normelor americane în cauză, riscul de a încălca regulile altor state, situația sa familială, financiară și personală sau antecedentele acestuia. Instanțele naționale au considerat că nu aveau competența de a controla exercitarea de către autorități a puterii lor discreționare în materie. Curtea ar fi dispusă să admită că o interdicție de a părăsi propria țară, aplicată ca urmare a încălcării legislației în materie de imigrație a unui stat terț poate fi considerată ca fiind justificată în anumite situații imperioase, însă consideră că aplicarea automată a unei astfel de măsuri, fără a ține cont de circumstanțele specifice ale persoanei în cauză, nu poate fi considerată ca fiind necesară într-o societate democratică.

Concluzia

: existența unei încălcări (unanimitate).

Articolul 13: Instanțele naționale s-au concentrat exclusiv pe validitatea formală a interdicției și au concluzionat în mod expres că nu aveau competența de a controla aprecierea discreționară a autorităților cu privire la necesitatea interdicției, aspect care constituia, de fapt, principala problemă ridicată de către reclamant și un element esențial în cadrul analizei impuse de articolul 2 § 3 din Protocolul nr. 4. Având în vedere caracterul limitat al controlului său, această procedură nu a oferit posibilitatea examinării conținutului unui capăt de cerere argumentat în temeiul dispozițiilor Convenției și, prin urmare, nu poate satisface cerințele impuse de articolul 13.

Concluzia

: existența unei încălcări (unanimitate).

Articolul 41: nicio cerere formulată cu titlu de prejudiciu.

Consiliul Europei/Curtea Europeană a drepturilor omului

Redactat de către Grefă, acest rezumat nu angajează Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența Curții

©

Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2013.

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Prezenta traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului Fiduciar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Ea nu obligă în niciun fel Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Traducerea poate fi reprodusă în scop necomercial, condiția fiind ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior și la Fondul Fiduciar pentru Drepturile Omului. Dacă intenționați să folosiți vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.

©

Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2013

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.

©

Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2013

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.