Secțiunea a treia Cerere nr. 67416/11 Gheorghe ȘTEȚCO împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 noiembrie 2012 într-o Cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, grefier de secțiune, și Santiago Quesada; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 20 octombrie 2011, După ce a deliberat, face următoarea decizie, făcând trimitere la reclamant, domnul Gheorghe Ștețco, este un resortisant român născut în 1953 și își are reședința în Borșa. Procedura penală împotriva reclamantului Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 8 decembrie 2008, poliția a efectuat o percheziție la casa reclamantului, în absența sa, dar în prezența soției sale, a fiului său și a doi martori. Poliția a folosit cu această ocazie o armă militară fabricată în 1940 și o armă de foc neletală găsite în casă, precum și muniții ascunse într-un hangar. Reclamantul deținea un permis de port cu arma numai pentru arma neletala. În aceeași zi, au fost deschise proceduri penale împotriva reclamantului șefului de posesie neautorizat de arme militare. La 9 decembrie 2008, când se afla la sediul tribunalului din Maramureș, a fost supus unei percheziții corporale de către gardienii instituției, care au confiscat un pistol cu aer comprimat și muniția sa, cuțitul și bomba lacrimogenă cu care a fost echipat reclamantul. Cu această ocazie, reclamantului i s-a aplicat o amendă pentru portul de armă încărcat la sediul unei instituții publice. A fost, de asemenea, pus în custodie, fiind suspectat de posesie neautorizată de arme de foc și posesie de arme albe în incintele unei instituții publice. A doua zi, instanța a decis detenția sa provizorie până la 7 ianuarie 2009. Prin hotărârea din 19 iunie 2009, Tribunalul de Primă Instanță din Vișeul de Sus l-a condamnat pe reclamant la doi ani de închisoare cu suspendare pentru infracțiunile de care a fost acuzat și a ordonat confiscarea armelor cu excepția armei de foc neletale găsite în casa reclamantului la 8 decembrie 2008. Prin hotărârea din 4 martie 2010, tribunalul departamental din Maramureș a primit parțial apelul interjudiciar și a anulat suspendarea acordat reclamantului, condamnându-l la doi ani de închisoare fermă. Tribunalul județean nota că reclamantul fusese deja condamnat la mai multe pedepse cu închisoarea cu suspendare pentru infracțiuni care implicau acte de violență. Această hotărâre a fost confirmată în ultimă instanță de Curtea de Apel din Cluj la 23 mai 2011. Instanțele au înlăturat mijloacele de apărare ale reclamantului constând în a afirma că arma militară sesizată la 8 decembrie 2008 fusese plasată de soția sa și că permisul de port cu arma pentru pistolul cu aer comprimat introdus la 9 decembrie 2008 era în curs de reînnoire. Instanțele au respins, de asemenea, acuzațiile reclamantului privind percheziția, investigația penală și individualizarea pedepsei. Detenția reclamantului Reclamantul a fost încarcerat la 24 mai 2011 în închisoarea Baia Mare, sub un regim semideschis. El a fost plasat în celula n 304 de infirmerie a închisorii pentru a vindeca numeroasele boli pe care le-ar respira ca urmare a muncii sale în mine și a celor diagnosticate după încarcerare, și anume o afecțiune a genunchiului, hiperuricemie și steatoză hepatică. Celula avea 15 m2 și erau plasate acolo nouă deținuți. Ventilația naturală și iluminatul se făceau printr-o fereastră de un metru m2. Deținuții aveau o plimbare de trei ore pe zi într-o curte de 40 m2, fiind închiși în celulă pentru restul zilei. Reclamantul a solicitat modificarea regimului său de detenție către un regim deschis care i-ar fi permis o mai mare libertate de deplasare în interiorul închisorii. Prin decizia din 9 aprilie 2012, comisia competentă din închisoarea Baia Mare și-a respins cererea. Judecătorul pentru aplicarea pedepsei a confirmat această decizie la 23 aprilie La 3 mai 2012, reclamantul a inițiat o grevă a foametei pentru a protesta împotriva condițiilor de detenție pe care le presupune a fi insuportabile. 11. Prin decizia din 22 august 2012, deși reclamantul a executat pedeapsa prevăzută de lege pentru o posibilă eliberare condiționată, Comisia specializată pentru închisoarea Baia Mare a refuzat extinderea acesteia, având în vedere numeroasele sale antecedente penale. 12. Invocând în esență art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile rele de detenție, în special de suprapopulare, în infirmeria închisorii Baia Mare, unde a fost încarcerat. 14. Invocând art. 2 din Convenție, reclamantul denunță întârzierea autorităților în prelucrarea cererii sale de reînnoire a permisului său de port cu arma, ceea ce l-a pus în situația de a-și proteja viața. 15. Pe teritoriul articolului 5 alineatul (1) litera (a) și (c) și al articolului 5 din convenție, reclamantul susține că a fost pus în custodie și în detenție provizorie în mod ilegal și în lipsa unor motive întemeiate pentru astfel de măsuri. În plus, acesta se plânge de lipsa unei despăgubiri pentru reținerea sa cu încălcarea Convenției 16. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (b) și (d) și art. 7 din Convenție, reclamantul se plânge de la sfârșitul procedurii și al interpretării declarațiilor martorilor de către instanțe, precum și de faptul că nu a dispus de timpul și de facilitățile necesare pregătirii apărării sale, având în vedere poziția sa în detenție. 17. Citând art. 8 din Convenție, reclamantul afirmă că percheziția domiciliului său în absența sa a fost ilegală. 18. La intersecția cu art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul denunță confiscarea armelor de către autorități. 19. Reclamantul se consideră, de asemenea, victima unei încălcări a articolului 4 la Convenție. El consideră că întârzierea autorităților în prelucrarea cererii sale de reînnoire a permisului de port cu arma a pus în imposibilitatea de a-și respecta obligațiile pe care le consideră contractuale, motiv pentru care a fost condamnat penal. 20. În cele din urmă, reclamantul consideră că condamnarea sa penală constituie o eroare judiciară și consideră că: prin urmare, în temeiul articolului 3 din Protocolul 7 la convenție, are dreptul la despăgubiri. Reclamantul se plânge în primul rând de condițiile de detenție pe care a trebuit să le suporte în infirma închisorii Baia Mare și în special suprapopularea. În esență, la art. 3 din Convenție, nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. 22. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. 23. (a) și (c) și 5, art. 6 alin. (1) și (3) lit. (b) și (d), art. 7 și art. 8 din Convenție, precum și art. 1 din Protocolul nr. 1, art. 1 din Protocolul nr. 4 și art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenție (punctele 14-20 de mai sus). Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și în măsura în care este competentă să cunoască afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. Prin urmare, rezultă că această parte a cererii este în mod clar greșit întemeiată și că trebuie respinsă, în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână în mod expres examinarea spătarului reclamantului întemeiat pe art. 3 din Convenție privind condițiile de detenție în închisoarea Baia Mare Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Santiago Quesada Josep Casadevall Moduler Președinte
Requête n
o
67416/11
Gheorghe ȘTEȚCO
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 novembre 2012 en une Chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 20 octobre 2011,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Gheorghe Ștețco, est un ressortissant roumain né en 1953 et réside à Borșa.
A.
La procédure pénale contre le requérant
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Le 8 décembre 2008, la police judicaire effectua une perquisition au domicile du requérant, en son absence, mais en la présence de son épouse, de son fils et de deux témoins. La police saisit à cette occasion une arme militaire fabriquée en 1940 et une arme à feu non létale trouvées dans la maison ainsi que des munitions cachées dans un hangar. Le requérant possédait un permis de port d’arme uniquement pour l’arme non létale. Le même jour, des poursuites pénales furent ouvertes contre le requérant du chef de possession non autorisée d’arme militaire.
4.
Le 9 décembre 2008, alors qu’il se trouvait dans les locaux du tribunal départemental de Maramureș il fut soumis à une fouille corporelle par les gardiens de l’institution. Ceux-ci saisirent un pistolet à air comprimé et ses munitions, le couteau et la bombe lacrymogène dont le requérant était muni.
5.
A cette occasion, le requérant se vit infliger une amende pour port d’arme chargée dans les locaux d’une institution publique. Il fut également placé en garde à vue, étant suspecté de possession non autorisée d’arme à feu et possession d’arme blanche dans les locaux d’une institution publique. Le lendemain, le tribunal décida son placement en détention provisoire jusqu’au 7 janvier 2009.
6.
Par un jugement du 19 juin 2009, le tribunal de première instance de Vișeul de Sus condamna le requérant à deux ans de prison avec sursis pour les délits dont il était accusé. Il ordonna également la confiscation des armes à l’exception de l’arme à feu non létale trouvée dans la maison du requérant le 8 décembre 2008. Par un arrêt du 4 mars 2010, le tribunal départemental de Maramureș accueillit partiellement l’appel interjeté par le parquet et annula le sursis accordé au requérant, le condamnant à deux ans de prison ferme. Le tribunal départemental nota que le requérant avait déjà été condamné à plusieurs peines de prison avec sursis pour des délits impliquant des actes de violence. Cet arrêt fut confirmé en dernier ressort par la cour d’appel de Cluj le 23 mai 2011. Les tribunaux écartèrent les moyens de défense du requérant consistant à dire que l’arme militaire saisie le 8 décembre 2008 avait été placée par son épouse et que son permis de port d’arme pour le pistolet à air comprimé saisie le 9 décembre 2008 était en cours de renouvellement. Les tribunaux rejetèrent également les allégations du requérant concernant l’illégalité de la perquisition, de l’enquête pénale et l’individualisation de la peine.
B.
La détention du requérant
7.
Le requérant fut incarcéré le 24 mai 2011 dans la prison de Baia
Mare, sous un régime semi-ouvert. Il fut placé dans la cellule n
o
304 de l’infirmerie de la prison afin de soigner les nombreuses maladies dont il soufrait à la suite de son travail dans les mines et celles diagnostiquées après son incarcération, à savoir une affection du genou, une hyper uricémie et une stéatose hépatique.
8.
La cellule mesurait 15 m² et y étaient placés neuf détenus. La ventilation naturelle et l’éclairage se faisaient par une fenêtre d’un m². Les détenus bénéficiaient d’une promenade de trois heures par jour dans une cour de 40 m², étant enfermés dans la cellule pour le reste de la journée.
9.
Le requérant demanda la modification de son régime de détention vers un régime ouvert qui lui aurait permis une plus grande liberté de déplacement à l’intérieur de la prison. Par une décision du 9 avril 2012, la commission compétente de la prison de Baia Mare rejeta sa demande. Le juge de l’application des peines confirma cette décision le 23
avril
2012, après avoir noté l’état de récidive du requérant et le fait qu’il n’avait pas fait des diligences en vue de sa réintégration sociale.
10.
Le 3 mai 2012, le requérant entama une grève de la faim afin de protester contre les conditions de détention qu’il estimait insupportables.
11.
Par une décision du 22 août 2012, bien que le requérant ait exécuté le quotient de la peine prévue par la législation pour une éventuelle libération conditionnelle, la commission spécialisée de la prison de Baia
Mare refusa son élargissement, compte tenu de ses nombreux antécédents pénaux.
12.
Le requérant a néanmoins été remis en liberté le 26 septembre 2012.
13.
Invoquant en substance l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvaises conditions de détention, et en particulier du surpeuplement, dans l’infirmerie de la prison de Baia Mare où il a été incarcéré.
14.
Invoquant l’article 2 de la Convention, le requérant dénonce le retard des autorités dans le traitement de sa demande de renouvellement de son permis de port d’arme, ce qui l’a mis dans l’impossibilité de protéger sa vie.
15.
Sur le terrain de l’article 5 §§ 1 a) et c) et 5 de la Convention, le requérant soutient qu’il été placé en garde à vue et en détention provisoire de manière illégale et en l’absence de motifs justifiant de telles mesures. Il se plaint en outre de l’absence d’une réparation pour sa détention en violation de la Convention.
16.
Invoquant l’article 6 §§ 1 et 3 b) et d) et l’article 7 de la Convention, le requérant se plaint de l’issue de la procédure et de l’interprétation des déclarations des témoins par les tribunaux ainsi que du fait qu’il n’a pas disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense étant donné son placement en détention.
17.
Citant l’article 8 de la Convention, le requérant affirme que la perquisition de son domicile en son absence était illégale.
18.
Sous l’angle de l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant dénonce la confiscation des armes par les autorités.
19.
Le requérant s’estime également victime d’une violation de l’article
1
er
du Protocole n
o
4 à la Convention. Il considère que le retard des autorités dans le traitement de sa demande de renouvellement du permis de port d’arme l’a mis dans l’impossibilité de respecter ses obligations qu’il estime contractuelles, ce pourquoi il a été condamné pénalement.
20.
Enfin, le requérant considère que sa condamnation pénale constitue une erreur judiciaire et estime qu’il a droit dès lors, en vertu de l’article 3 du Protocole
n
o
7 à la Convention, à une indemnisation.
21.
Le requérant se plaint en premier lieu des conditions de détention qu’il a dû subir dans l’infirmerie de la prison de Baia Mare et en particulier le surpeuplement. Il invoque en substance l’article 3 de la Convention, ainsi libellé
:
«
Nul ne peut être soumis à la torture ni à des peines ou traitements inhumains ou dégradants.
»
22.
En l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
2
b) de son règlement.
23.
Le requérant allègue également la violation de l’article 2, de l’article
5
§§
1
a) et c) et 5, de l’article 6 §§ 1 et 3 b) et d), de l’article 7 et de l’article 8 de la Convention, ainsi que de l’article 1 du Protocole n
o
1, de l’article
1 du Protocole n
o
4 et de l’article 3 du Protocole n
o
7 à la Convention (paragraphes 14-20 ci-dessus).
24.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession et dans la mesure où elle est compétente pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
Il s’ensuit que cette partie de la requête est manifestement mal fondée et qu’elle doit être rejetée, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen du grief du requérant tiré de l’article 3 de la Convention concernant les conditions de détention dans la prison de Baia
Mare
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président