- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 4 decembrie 2012
- Stat pârât
- FIN
- Concluzia
- Inadmisibil
Puttonen împotriva Finlandei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Matti Antero Puttonen, este un național finlandez, care s-a născut în 1953 și locuiește în Vantaa. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Esko Sydännäki, care a fost concediat să reprezinte reclamantul de către președinte al Camerei (art. 36 § 2 din Regulamentul Curții). Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 ianuarie 1974, reclamantul a devenit funcționar al Băncii Finlandei (Suomen Pankki, Finlanda Bank; de acum încolo „Banca”), unde a lucrat până la pensionare la 1 august 2008. La 3 mai 1977, administratorii băncii (pankkivaltuusto, bankfullmäktige) au introdus o vârstă egală de 60 de ani pentru toate bărbații și femeile care au intrat în serviciul Băncii la acea dată sau mai târziu.
Vârsta de pensionare pentru femei a fost astfel crescută de la 55 de ani la 60 de ani, în timp ce pentru bărbați vârsta de pensionare a rămas nemodificată. Deoarece regula nu a fost retroactivă, diferitele vârste de pensionare pentru bărbați și femei încă se aplică persoanelor care au început locul de muncă înainte de 3 mai 1977. La 17 iunie 1998, administratorii băncii (pankkivaltuusto, bankfullmäktige) au modificat normele de pensie ale băncii, astfel încât bărbații care s-au alăturat Băncii înainte de 3 mai 1977 și care au continuat ocuparea forței de muncă până la pensionare au primit, de asemenea, o oportunitate de a reduce vârsta de pensionare de la 60 la 55-59. Pentru fiecare lună, vârsta de pensionare a fost redusă, iar pensia acumulată înainte de 1 ianuarie 1994 a fost redusă cu 0,33%.
La cea mai mare reducere a pensionării anticipate a fost de 19,8% timp de cinci ani. În conformitate cu normele de pensie din 13 decembrie 1966, vârsta de pensionare pentru femeile care s-au alăturat Băncii înainte de 3 mai 1977 a fost de 55 și nu s-a aplicat nicio reducere a pensionării. Începând cu 10 martie 1994, normele de pensie ale Băncii prevedeau că un funcționar care solicită pensie anticipată, care a fost angajat de către Bănci înainte de 3 mai 1977 și care a avut 30 de ani de serviciu în spatele lui, avea dreptul la o garanție de pensie (takuueläke, garantipensiune) care a fost de 60% din salariu.
Această garanție de pensii a fost crescută cu 1,5% pentru fiecare an vârstă de pensionare personală a persoanei (henkilökohtainen eläkeikä, pensii individuellålder), care a fost de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei, a scăzut cu puțin de 63 de ani (vârsta de pensionare personală înainte de 1 decembrie 1993). Această garanție a fost redusă semnificativ începând cu 1 ianuarie 2005. La 12 iunie 2008, reclamantul a primit o pensie, care a fost calculată cu o garanție de pensie 47,53% care a inclus creșterea de 4,5%, deoarece vârsta sa de pensionare personală a fost de 60 de ani. Această metodă de calcul a fost alegetă deoarece a fost mai benefică pentru reclamant decât metoda prin care pensia a fost redusă cu 18,81%, sau 163,44 euro (EUR) pe lună, din cauza faptului că s-a pensionat la vârsta de 55 de ani.
Pensiunea astfel calculată a fost de 1,426,15 EUR pe lună, începând cu 1 august 2008. Într-o dată neespecificată, reclamantul a prezentat Băncii o scrisoare de recurs, cerând ca pensia sa să fie recalculată astfel încât anii 55-63 să-i aducă o pensie suplimentară de 1,5% pe an, astfel în total 12%. El susține că amendamentele aduse garanției de pensii la 1 ianuarie 2005 au condus la discriminare între bărbați și femei din cauza faptului că vârsta teoretică de pensionare personală pentru bărbați a fost de 60 de ani, chiar dacă s-au retras mai devreme, în timp ce pentru femei a fost întotdeauna de 55 de ani. În situația reclamantului, procentul pentru pensia acumulată a fost de 4,5%, în timp ce pentru o femeie în aceeași situație ar fi de 7,5% mai mare, și anume 12%.
De asemenea, s-a plâns în legătură cu faptul că pensia sa a fost redusă cu 18,81%, sau 163,44 EUR pe lună, din cauza retragerii la vârsta de 55 de ani. Întrucât Banca nu a putut rectifica decizia de pensie, a făcut trimitere la Tribunalul de Asigurări în apel (Vakuutusoikeus, Försäkringsdomstolen). 10. La 18 mai 2010, Curtea de Asigurări a acceptat parțial, în parte a respins apelul reclamantului. În ceea ce privește procentul pentru pensia acumulată, instanța a acceptat apelul reclamantului și a ordonat ca procentul să fie de 12% în loc de 4,5%. Acesta a constatat că pensia nu a fost calculată într-un mod echitabil în ceea ce privește bărbații și femeile și că femeile au fost plasate într-o poziție mai favorabilă decât bărbații.
Vârsta personală de pensionare a reclamantului ar trebui să fi fost, de asemenea, de 55 de ani, precum și pentru femeile din aceeași poziție. Întrucât această inegalitate a afectat, de asemenea, perioada după 1 ianuarie 1994, data la care normele UE privind egalitatea de salariu au devenit aplicabile în ceea ce privește Finlanda, pensia reclamantului a fost calculată în mod contrar legislației UE în perioada 1 ianuarie 1994 până la 31 decembrie 2004. În acest sens, acest caz a fost remis la Banca pentru o nouă decizie. În ceea ce privește restul plângerilor reclamantului, acestea au fost respinse. În ceea ce privește reducerea de 18,81% din cauza pensionării anticipate, instanța a constatat că, având în vedere reducerea în cauză timp înainte de 1 ianuarie 1994, nu a fost contrar legislației UE.
11. La 2 august 2010, Banca a emis o nouă decizie de pensie reclamantului. Procentul pentru pensia acumulată a fost acum de 12%, crezând procentul de garanție personală de pensie până la 55.03%. Pensiunea calculată în acest mod s-a ridicat astfel la 1.622,81 EUR pe lună. 12. Prin scrisoarea din 3 septembrie 2010, reclamantul a prezentat un recurs către Banca, cerând ca decizia de pensie din 2 august 2010 să fie recalculată deoarece garanția sa de pensie a rămas încă la 55.03% atunci când ar fi trebuit să fie 30/30 x 60% = 60% din cauza faptului că a avut peste 30 de ani de serviciu. El a remarcat că Curtea de Asigurări a modificat deja la 25 octombrie 2005 o decizie de pensie similară în cazul dlui K.H.
și i-a acordat un drept de pensie de 60% din cauza faptului că a îndeplinit cerințele de garantare a pensiei, deoarece a încheiat 30 de ani de serviciu. În plus, reclamantul s-a plângut de modificarea Regulamentelor privind pensiile la 17 iunie 1998 care a introdus sistemul de reducere în cazurile de pensionare anticipată. El a afirmat că aceaceasta este discriminatorie și neconstituțională și că, prin urmare, aceaceasta ar trebui să fie declarată nulă și nulă sau cel puțin lăsată neaplicată. O astfel de practică nu a fost utilizată în sistemul de pensii de stat și în temeiul Legii de pensii de stat (valtion eläkelaki, lagen om statens pensioner), pe care Regulamentele de pensii ale Băncii trebuiau să le urmeze.
Reclamantul a subliniat, de asemenea, că Comisia Europeană a constatat, în acest sens, că sistemul finlandez este contrar legislației UE. În sfârșit, reclamantul s-a plâns de lipsa transparenței în decizia Băncii. 13. Întrucât Banca nu a putut rectifica decizia de pensie, aceasta a făcut trimitere la 6 octombrie 2010 la Tribunalul de Asigurări, cazul de recurs în fața Curții de Asigurări. 14. art. 6 din Constituția Finlandeză (Suomen perustuslaki, Finlanda; Legea nr. 731/1999) prevede că: „Nimeni nu poate fi tratat în mod diferit, fără un motiv acceptabil, de alte persoane pe motive de sex, vârstă, origine, limbă, religie, condamnare, opinie, sănătate, handicap sau alt motiv care îi privesc persoana.” 15. art. 15 din Constituție prevede că proprietatea tuturor este protejată.
16. Secțiunea 7 din Legea privind egalitatea dintre femei și bărbați (laki naisten ja miesten välisestä tasa-arvosta, lagen om jämställdhet melan kvinnor och män; Legea nr. 609/1986) interzice atât discriminarea directă, cât și indirectă pe baza genului. Potrivit secțiunii 7, subsecțiunea 2, discriminarea directă înseamnă, printre altele, punerea femeilor sau bărbaților într-o poziție inegală pe baza genului. Secțiunea 8, punctul 1, punctul 3, din aceeași lege prevede că: „Conducta unui angajator constituie discriminare interzisă în temeiul legii în cazul în care angajatorul aplică salariul sau alte condiții de ocupare a forței de muncă astfel încât unul sau mai mulți angajați, din cauza genului lor, să se găsească într-o poziție mai puțin favorabilă decât unul sau mai mulți angajați care efectuează aceeași lucrări sau lucrări cu valoare egală în serviciul angajator”.
17. Secțiunea 11 din Legea privind Banca Finlandei (Laki Suomen Pankista, Lagen om Finlands Bank; Legea nr. 214/1998) prevede, printre altele, că: „Răbdatorii băncii confirmă Regulamentului privind pensiile și pensiile din Finlanda și reglementările privind gestionarea răspunderii pensiilor băncii, la propunerea Direcției.” 18. Secțiunea 9 din Legea privind funcționarii băncii Finlandei (Laki Suomen Pankin virkamiehistä, lagen om Finlands Banks tjänstemän; Legea nr. 1166/1998) prevede următoarele: „Banca Finlandei tratează în mod egal tuturor funcționarilor în serviciul său pentru a se asigura că nimeni nu este tratat în mod injustificabil în mod diferit din cauza originii sale, cetățeniei, genului, religiei, vârstă, activități politice sau sindicale sau pe alte baze comparabile.
Banca Finlandei nu interzice oficialului să se alăture sau să aparțină unei asociații sau să-l exercite presiuni pentru a se alăture unei anumite asociații, nici să nu-l interzică să demisioneze de la o astfel de asociere.” 19. Secțiunea 33, subsecțiunea 1-3, din aceeași lege prevede următoarele: „Un oficial care consideră că Banca Finlandei nu i-a acordat beneficiul financiar din cauza relației sale cu ocuparea forței de muncă poate depune Consiliului o cerere scrisă de rectificare. Nu se poate face nicio cerere de rectificare într-o chestiune care intră sub jurisdicția Curții de Muncii, cu excepția cazului în care Tribunalul muncii a hotărât să nu soluționeze chestiunea în temeiul articolului 1 alineatul (2) din Legea privind Tribunalul muncii (646/1974).
Rectificarea unei decizii prin care Banca Finlandei a eliberat un oficial cu un avertisment, l-a concediat sau l-a anunțat, a anulat relația de serviciu, a suspendat-o de la birou sau a hotărât cu privire la o chestiune privind contribuția sa la pensie sau ocuparea secundară, precum și o decizie menționată la alineatul (6) privind o cerere de rectificare menționată la alineatul (1) poate fi solicitată prin apel la Curtea Supremă de Administrație, în conformitate cu dispozițiile Legii privind procedura judiciară administrativă (586/1996). O chestiune menționată în prezentul alineat este tratată ca fiind urgentă de către Curtea Supremă de Administrație. Deciziile Consiliului privind pensiile pot fi apelate la Curtea de Asigurări.
În caz contrar, în ceea ce privește o cerere de rectificare a pensiilor, se aplică dispozițiile aplicabile ale Actului privind pensiile de stat (280/1966).” 20. Secțiunea 58, subsecțiunea 1, din aceeași lege prevede că „dreptul unui angajat al Băncii Finlandei la o pensie plătită din fondurile Băncii este stabilit, în măsura în care este aplicabil, pe aceleași motive ca acoperirea pensiilor de stat. Coperta de pensii de stat se referă la dreptul la pensii, pensii de supraviețuire și alte prestații care sunt plătite din fondurile statului și la conținutul și eligibilitatea pentru care sunt reglementate de Legea de Pensiuni de Stat și de legislația aferentă.
Pensiile și pensiile de supraviețuire sunt acordate de Hotărârea Băncii.” 21. Dispozițiile mai detaliate privind plata pensiilor și pensiilor supraviețuitorilor și acoperirea pensiilor în alte aspecte sunt incluse în Regulamentul privind pensiile băncii și supraviețuitorilor (Suomen Pankin eläke- ja perhe-eläkesäännöt; pensiilestadgan och familjepensionsstadgan för Finlands Bank). Administratorii Băncii Finlandei, aleși de Parlament, adoptă regulamentele pe baza propunerilor Direcției Băncii. 22. Secțiunea 3, subsecțiunea 1, din Regulamentul privind pensiile cu textul său anterior, astfel cum a fost modificat la 14 martie 1972, se citește după cum urmează: „Eligibilitatea pentru pensia de vârstă cere beneficiarului să își completeze serviciul și să ajungă la vârsta de 65 de ani, sau 60 de ani dacă beneficiarul, imediat înainte de pensionare, deține Banca Finlandei sau Casa de Imprimare a Securității de cel puțin o lună și 55 de ani în cazul unui angajat.
Un beneficiar care se pensionează ca membru al Direcției are dreptul la pensie de vârstă, indiferent de vârstă.” 23. Vârsta de pensionare mai mică de 55 de ani pentru femei a fost aplicată până la 3 mai 1977, atunci când a intrat în vigoare modificarea secțiunii 3, subsecțiunea 1, din Regulamentul privind pensiile. Cu acest amendament, vârsta de pensionare pentru femei a fost crescută de la 55 la 60 de ani, însă vârsta de pensionare pentru bărbați a rămas nemodificată la 60 de ani. Amendamentul a intrat în vigoare de la data adoptării, astfel încât să se aplice beneficiarilor a căror relație de serviciu cu Banca a început la 3 mai 1977 sau după aceea. 24. Pentru egalizarea vârstelor de pensionare, bărbații au primit dreptul de a opta pentru o vârstă de pensionare mai mică.
La 17 iunie 1998, administratorii băncii au modificat dispoziția de intrare în vigoare a Regulamentelor privind pensiile în următoarele moduri: „Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 1994, dispoziția anterioară se aplică atât femeilor care au intrat în serviciu în bancă înainte de 3 mai 1977, cât și bărbaților care au intrat în serviciu în bancă înainte de data respectivă. Beneficiarul are dreptul de a alege între vârsta de pensionare mai mică, pe baza prevederii anterioare sau a vârstei de pensionare mai mari. Dacă un om alege vârsta de pensionare mai mică, valoarea pensiei sale acumulată pe baza duratei serviciului său este, în ceea ce privește serviciul anterior la 1 ianuarie 1994, redusă cu 0,33 unități procentuale pe lună de pensionare anterioră.”
1. The applicant, Mr Matti Antero Puttonen, is a Finnish national, who was born in 1953 and lives in Vantaa. He was represented before the Court by Mr Esko Sydänmäki who was granted leave to represent the applicant by the President of the Chamber (Rule 36 § 2 of the Rules of Court).
The Finnish Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr Arto Kosonen of the Ministry for Foreign Affairs.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 21 January 1974 the applicant became a civil servant employed by the Bank of Finland (Suomen Pankki, Finlands Bank; henceforth “the Bank”) where he worked until his retirement on 1 August 2008.
On 3 May 1977 the Trustees of the Bank (pankkivaltuusto, bankfullmäktige) introduced an equal retirement age of 60 years for all men and women who entered the service of the Bank on that date or later. The retirement age for women was thereby raised from 55 years to 60 years while for men the retirement age remained unchanged. As the rule was not retroactive, the different retirement ages for men and women still applied to those persons who had started employment before 3 May 1977.
On 17 June 1998 the Trustees of the Bank (pankkivaltuusto, bankfullmäktige) amended the pension rules of the Bank so that men who had joined the Bank prior to 3 May 1977 and who continued their employment until retirement were also granted an opportunity to lower their retirement age from 60 to 55-59. For each month the retirement age was lowered, and the pension accrued prior to 1 January 1994 was reduced by 0.33%. At its highest the early retirement reduction was 19.8% for five years. Under the pension rules of 13 December 1966 the retirement age for women who had joined the Bank prior to 3 May 1977 was 55 and no reductions applied to pension accrual.
Since 10 March 1994 the pension rules of the Bank had provided that a civil servant who applied for early retirement, who had been employed by the Bank prior to 3 May 1977 and who had 30 years of service behind him, had a right to a pension guarantee (takuueläke, garantipension) which was 60% of the salary. This pension guarantee was increased by 1.5% for each year the person’s personal retirement age (henkilökohtainen eläkeikä, individuell pensionsålder), which was 60 years for men and 55 years for women, fell short of 63 years (the personal retirement age before 1 December 1993). This guarantee was significantly reduced as from 1 January 2005.
On 12 June 2008 the applicant was granted a pension, which was calculated with a 47.53% pension guarantee which included the increase of 4.5% as his personal retirement age was 60 years. This method of calculation was chosen as it was more beneficial to the applicant than the method by which the pension was reduced by 18.81%, or 163.44 euros (EUR) per month, on the ground that he had retired at the age of 55. The pension so calculated amounted to EUR 1,426.15 per month, starting from 1 August 2008.
On an unspecified date the applicant submitted a letter of appeal to the Bank, requesting that his pension be recalculated so that the years 55-63 would bring him an additional pension of 1.5% per year, thus altogether 12%. He claimed that the amendments made to the pension guarantee on 1 January 2005 had led to discrimination between men and women due to the fact that the theoretical personal retirement age for men was 60 years, even if they retired earlier, whereas for women it was always 55 years. In the applicant’s situation the percentage for accrued pension was 4.5% while for a woman in the same situation it would be 7.5% higher, namely 12%. He also complained about the fact that his pension had been reduced by 18.81%, or EUR 163.44 per month, on the ground that he had retired at the age of 55. As the Bank could not rectify the pension decision, it referred the case on appeal to the Insurance Court (Vakuutusoikeus, Försäkringsdomstolen).
On 18 May 2010 the Insurance Court partly accepted, partly rejected the applicant’s appeal. As concerned the percentage for accrued pension, the court accepted the applicant’s appeal and ordered that the percentage be 12% instead of 4.5%. It found that in this respect the pension was not calculated in an equitable manner with regard to men and women, and that women were placed in a more favourable position than men. The applicant’s personal retirement age should also have been 55 years, as was the case for women in the same position. As this inequality affected also the time after 1 January 1994, the date on which the EU rules on equal pay became applicable in respect of Finland, the applicant’s pension had been calculated in a manner contrary to EU law during the period from 1 January 1994 until 31 December 2004. In this respect the case was referred back to the Bank for a new decision. As to the rest of the applicant’s complaints, they were rejected. As concerned the reduction of 18.81% due to early retirement, the court found that as the reduction concerned the time before 1 January 1994, it was not contrary to EU law.
On 2 August 2010 the Bank issued a new pension decision to the applicant. The percentage for accrued pension was now 12%, increasing his personal pension guarantee percentage to 55.03%. The pension calculated in this manner amounted thus to EUR 1,622.81 per month.
By letter dated 3 September 2010 the applicant submitted an appeal to the Bank, requesting that the pension decision of 2 August 2010 be recalculated as his pension guarantee still remained at 55.03% when it should have been 30/30 x 60% = 60% on the ground that he had over 30 years of service. He noted that the Insurance Court had already on 25 October 2005 amended a similar pension decision in the case of Mr K.H. and granted him a pension right amounting to 60% on the ground that he had fulfilled the pension guarantee requirement as he had completed 30 years of service. Moreover, the applicant complained about the amendment to the Pension Regulations on 17 June 1998 which introduced the reduction system in cases of early retirement. He claimed that it was discriminatory and unconstitutional and that therefore it should be declared null and void or at least left unapplied. Such practice was not in use in the State pension system and under the State Pension Act (valtion eläkelaki, lagen om statens pensioner), which the Pension Regulations of the Bank were intended to follow. The applicant also pointed out that the European Commission had also found in this respect that the Finnish system was contrary to EU law. Finally, the applicant complained about lack of transparency in the Bank’s decision.
As the Bank could not rectify the pension decision, it referred the case on appeal to the Insurance Court on 6 October 2010. These proceedings are still pending before the Insurance Court.
Article 6 of the Constitution of Finland (Suomen perustuslaki, Finlands grundlag; Act no. 731/1999) provides that: “No one shall, without an acceptable reason, be treated differently from other persons on the ground of sex, age, origin, language, religion, conviction, opinion, health, disability or other reason that concerns his or her person.”
Article 15 of the Constitution provides that the property of everyone is protected.
Section 7 of the Act on Equality between Women and Men (laki naisten ja miesten välisestä tasa-arvosta, lagen om jämställdhet mellan kvinnor och män; Act no. 609/1986) prohibits both direct and indirect discrimination based on gender. According to its section 7, subsection 2, direct discrimination means, inter alia, putting women or men in an unequal position on the basis of gender. Section 8, subsection 1, point 3, of the same Act provides that: “An employer’s conduct constitutes discrimination prohibited under the Act if the employer applies the pay or other terms of employment in such a way that one or more employees, because of their gender, find themselves in a less favourable position than one or more other employees performing the same work or work of equal value in the employer’s service.”
Section 11 of the Act on the Bank of Finland (laki Suomen Pankista, lagen om Finlands Bank; Act no. 214/1998) provides, inter alia, that: “The Trustees of the Bank shall confirm the Bank of Finland’s Pension and Survivors’ Pension Regulations and issue regulations concerning the management of the Bank’s pension liability, upon proposal of the Directorate.”
Section 9 of the Act on Officials of the Bank of Finland (laki Suomen Pankin virkamiehistä, lagen om Finlands Banks tjänstemän; Act no. 1166/1998) provides the following: “The Bank of Finland shall treat all officials in its service equally to ensure that no-one is unjustifiably treated differently because of his origin, citizenship, gender, religion, age, political or union activities, or on other comparable bases. The Bank of Finland shall not forbid an official to join or belong to an association or pressure him to join a particular association, nor forbid him to resign from such.”
Section 33, subsections 1-3, of the same Act provide the following: “An official who considers that the Bank of Finland has not rendered him the financial benefit due to him from his employment relationship may submit a written request for rectification to the Board. No request for rectification can be made in a matter that falls within the jurisdiction of the Labour Court, unless the Labour Court has decided not to settle the matter under section 1, subsection 2, of the Act on the Labour Court (646/1974). Rectification of a decision by which the Bank of Finland has issued an official with a warning, laid him off or given him notice, cancelled the service relationship, suspended him from office or decided on a matter concerning his pension contribution or secondary occupation, as well as a decision referred to in paragraph 6 on a request for rectification referred to in paragraph 1 can be requested by appealing to the Supreme Administrative Court in accordance with the provisions of the Administrative Judicial Procedure Act (586/1996). A matter referred to in this paragraph shall be treated as urgent by the Supreme Administrative Court. Decisions of the Board concerning pensions can be appealed against to the Insurance Court. Otherwise, as regards a request for rectification on pension, the applicable provisions of the Act on State Pensions (280/1966) shall apply.”
Section 58, subsection 1, of the same Act provides that “[t]he right of an employee of the Bank of Finland to a pension paid from the Bank’s funds is determined, to the extent applicable, on the same grounds as state pension cover. State pension cover refers to the right to pensions, survivors’ pensions and other benefits which are payable from the state’s funds and the content of and eligibility for which are regulated by the State Pensions Act and the related legislation. Pensions and survivors’ pensions are granted by the Directorate of the Bank.”
More detailed provisions on the payment of pensions and survivors’ pensions and pension cover in other respects are contained in the Bank’s Pension and Survivors’ Pension Regulations (Suomen Pankin eläke- ja perhe-eläkesäännöt; pensionsstadgan och familjepensionsstadgan för Finlands Bank). The Trustees of the Bank of Finland, elected by the Parliament, adopt the Regulations on the basis of the Directorate of the Bank’s proposals.
Section 3, subsection 1, of the Pension Regulations with its earlier wording, as amended on 14 March 1972, read as follows: “Eligibility for old age pension requires that the beneficiary has completed his or her service and reached the age of 65 years, or 60 years if the beneficiary, immediately before retirement, has been serving the Bank of Finland or its Security Printing House for at least one month, and 55 years in the case of a female employee. A beneficiary who retires as a member of the Directorate is entitled to old age pension irrespective of age.”
The lower retirement age of 55 years for women was applied until 3 May 1977, when the amendment of section 3, subsection 1, of the Pension Regulations entered into force. With this amendment the retirement age for women was raised from 55 to 60 years but the retirement age for men remained unchanged at 60 years. The amendment took effect as from its date of adoption so that it was applicable to beneficiaries whose service relationship with the Bank began on 3 May 1977 or thereafter.
For the equalisation of the retirement ages, men were granted the right to opt for a lower retirement age. On 17 June 1998 the Trustees of the Bank amended the entry into force provision of the Pension Regulations in the following manner: “However, as of 1 January 1994, the earlier provision is applicable both to women who entered service in the Bank prior to 3 May 1977 and to men who entered service in the Bank before that date. The beneficiary has the right to choose between the lower retirement age, based on the earlier provision, or the higher retirement age. If a man chooses the lower retirement age, the amount of his pension accrued on the basis of the duration of his service is, in respect of the service prior to 1 January 1994, reduced by 0.33 percentage units per month of earlier retirement.”