PUTTONEN v. FINLAND

Reclamantul, dl Matti Antero Puttonen, este un național finlandez, care s-a născut în 1953 și locuiește în Vantaa. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Esko Sydännäki, care a fost concediat să reprezinte reclamantul de către președinte al Camerei (art. 36 § 2 din Regulamentul Curții). Guvernul finlandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Arto Kosonen al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 21 ianuarie 1974, reclamantul a devenit funcționar al Băncii Finlandei (Suomen Pankki, Finlanda Bank; de acum încolo „Banca”), unde a lucrat până la pensionare la 1 august 2008. La 3 mai 1977, administratorii băncii (pankkivaltuusto, bankfullmäktige) au introdus o vârstă egală de 60 de ani pentru toate bărbații și femeile care au intrat în serviciul Băncii la acea dată sau mai târziu. Vârsta de pensionare pentru femei a fost astfel crescută de la 55 de ani la 60 de ani, în timp ce pentru bărbați vârsta de pensionare a rămas nemodificată. Deoarece regula nu a fost retroactivă, diferitele vârste de pensionare pentru bărbați și femei încă se aplică persoanelor care au început locul de muncă înainte de 3 mai 1977. La 17 iunie 1998, administratorii băncii (pankkivaltuusto, bankfullmäktige) au modificat normele de pensie ale băncii, astfel încât bărbații care s-au alăturat Băncii înainte de 3 mai 1977 și care au continuat ocuparea forței de muncă până la pensionare au primit, de asemenea, o oportunitate de a reduce vârsta de pensionare de la 60 la 55-59. Pentru fiecare lună, vârsta de pensionare a fost redusă, iar pensia acumulată înainte de 1 ianuarie 1994 a fost redusă cu 0,33%. La cea mai mare reducere a pensionării anticipate a fost de 19,8% timp de cinci ani. În conformitate cu normele de pensie din 13 decembrie 1966, vârsta de pensionare pentru femeile care s-au alăturat Băncii înainte de 3 mai 1977 a fost de 55 și nu s-a aplicat nicio reducere a pensionării. Începând cu 10 martie 1994, normele de pensie ale Băncii prevedeau că un funcționar care solicită pensie anticipată, care a fost angajat de către Bănci înainte de 3 mai 1977 și care a avut 30 de ani de serviciu în spatele lui, avea dreptul la o garanție de pensie (takuueläke, garantipensiune) care a fost de 60% din salariu. Această garanție de pensii a fost crescută cu 1,5% pentru fiecare an vârstă de pensionare personală a persoanei (henkilökohtainen eläkeikä, pensii individuellålder), care a fost de 60 de ani pentru bărbați și 55 de ani pentru femei, a scăzut cu puțin de 63 de ani (vârsta de pensionare personală înainte de 1 decembrie 1993). Această garanție a fost redusă semnificativ începând cu 1 ianuarie 2005. La 12 iunie 2008, reclamantul a primit o pensie, care a fost calculată cu o garanție de pensie 47,53% care a inclus creșterea de 4,5%, deoarece vârsta sa de pensionare personală a fost de 60 de ani. Această metodă de calcul a fost alegetă deoarece a fost mai benefică pentru reclamant decât metoda prin care pensia a fost redusă cu 18,81%, sau 163,44 euro (EUR) pe lună, din cauza faptului că s-a pensionat la vârsta de 55 de ani. Pensiunea astfel calculată a fost de 1,426,15 EUR pe lună, începând cu 1 august 2008. Într-o dată neespecificată, reclamantul a prezentat Băncii o scrisoare de recurs, cerând ca pensia sa să fie recalculată astfel încât anii 55-63 să-i aducă o pensie suplimentară de 1,5% pe an, astfel în total 12%. El susține că amendamentele aduse garanției de pensii la 1 ianuarie 2005 au condus la discriminare între bărbați și femei din cauza faptului că vârsta teoretică de pensionare personală pentru bărbați a fost de 60 de ani, chiar dacă s-au retras mai devreme, în timp ce pentru femei a fost întotdeauna de 55 de ani. În situația reclamantului, procentul pentru pensia acumulată a fost de 4,5%, în timp ce pentru o femeie în aceeași situație ar fi de 7,5% mai mare, și anume 12%. De asemenea, s-a plâns în legătură cu faptul că pensia sa a fost redusă cu 18,81%, sau 163,44 EUR pe lună, din cauza retragerii la vârsta de 55 de ani. Întrucât Banca nu a putut rectifica decizia de pensie, a făcut trimitere la Tribunalul de Asigurări în apel (Vakuutusoikeus, Försäkringsdomstolen). 10. La 18 mai 2010, Curtea de Asigurări a acceptat parțial, în parte a respins apelul reclamantului. În ceea ce privește procentul pentru pensia acumulată, instanța a acceptat apelul reclamantului și a ordonat ca procentul să fie de 12% în loc de 4,5%. Acesta a constatat că pensia nu a fost calculată într-un mod echitabil în ceea ce privește bărbații și femeile și că femeile au fost plasate într-o poziție mai favorabilă decât bărbații. Vârsta personală de pensionare a reclamantului ar trebui să fi fost, de asemenea, de 55 de ani, precum și pentru femeile din aceeași poziție. Întrucât această inegalitate a afectat, de asemenea, perioada după 1 ianuarie 1994, data la care normele UE privind egalitatea de salariu au devenit aplicabile în ceea ce privește Finlanda, pensia reclamantului a fost calculată în mod contrar legislației UE în perioada 1 ianuarie 1994 până la 31 decembrie 2004. În acest sens, acest caz a fost remis la Banca pentru o nouă decizie. În ceea ce privește restul plângerilor reclamantului, acestea au fost respinse. În ceea ce privește reducerea de 18,81% din cauza pensionării anticipate, instanța a constatat că, având în vedere reducerea în cauză timp înainte de 1 ianuarie 1994, nu a fost contrar legislației UE. 11. La 2 august 2010, Banca a emis o nouă decizie de pensie reclamantului. Procentul pentru pensia acumulată a fost acum de 12%, crezând procentul de garanție personală de pensie până la 55.03%. Pensiunea calculată în acest mod s-a ridicat astfel la 1.622,81 EUR pe lună. 12. Prin scrisoarea din 3 septembrie 2010, reclamantul a prezentat un recurs către Banca, cerând ca decizia de pensie din 2 august 2010 să fie recalculată deoarece garanția sa de pensie a rămas încă la 55.03% atunci când ar fi trebuit să fie 30/30 x 60% = 60% din cauza faptului că a avut peste 30 de ani de serviciu. El a remarcat că Curtea de Asigurări a modificat deja la 25 octombrie 2005 o decizie de pensie similară în cazul dlui K.H. și i-a acordat un drept de pensie de 60% din cauza faptului că a îndeplinit cerințele de garantare a pensiei, deoarece a încheiat 30 de ani de serviciu. În plus, reclamantul s-a plângut de modificarea Regulamentelor privind pensiile la 17 iunie 1998 care a introdus sistemul de reducere în cazurile de pensionare anticipată. El a afirmat că aceaceasta este discriminatorie și neconstituțională și că, prin urmare, aceaceasta ar trebui să fie declarată nulă și nulă sau cel puțin lăsată neaplicată. O astfel de practică nu a fost utilizată în sistemul de pensii de stat și în temeiul Legii de pensii de stat (valtion eläkelaki, lagen om statens pensioner), pe care Regulamentele de pensii ale Băncii trebuiau să le urmeze. Reclamantul a subliniat, de asemenea, că Comisia Europeană a constatat, în acest sens, că sistemul finlandez este contrar legislației UE. În sfârșit, reclamantul s-a plâns de lipsa transparenței în decizia Băncii. 13. Întrucât Banca nu a putut rectifica decizia de pensie, aceasta a făcut trimitere la 6 octombrie 2010 la Tribunalul de Asigurări, cazul de recurs în fața Curții de Asigurări. 14. art. 6 din Constituția Finlandeză (Suomen perustuslaki, Finlanda; Legea nr. 731/1999) prevede că: „Nimeni nu poate fi tratat în mod diferit, fără un motiv acceptabil, de alte persoane pe motive de sex, vârstă, origine, limbă, religie, condamnare, opinie, sănătate, handicap sau alt motiv care îi privesc persoana.” 15. art. 15 din Constituție prevede că proprietatea tuturor este protejată. 16. Secțiunea 7 din Legea privind egalitatea dintre femei și bărbați (laki naisten ja miesten välisestä tasa-arvosta, lagen om jämställdhet melan kvinnor och män; Legea nr. 609/1986) interzice atât discriminarea directă, cât și indirectă pe baza genului. Potrivit secțiunii 7, subsecțiunea 2, discriminarea directă înseamnă, printre altele, punerea femeilor sau bărbaților într-o poziție inegală pe baza genului. Secțiunea 8, punctul 1, punctul 3, din aceeași lege prevede că: „Conducta unui angajator constituie discriminare interzisă în temeiul legii în cazul în care angajatorul aplică salariul sau alte condiții de ocupare a forței de muncă astfel încât unul sau mai mulți angajați, din cauza genului lor, să se găsească într-o poziție mai puțin favorabilă decât unul sau mai mulți angajați care efectuează aceeași lucrări sau lucrări cu valoare egală în serviciul angajator”. 17. Secțiunea 11 din Legea privind Banca Finlandei (Laki Suomen Pankista, Lagen om Finlands Bank; Legea nr. 214/1998) prevede, printre altele, că: „Răbdatorii băncii confirmă Regulamentului privind pensiile și pensiile din Finlanda și reglementările privind gestionarea răspunderii pensiilor băncii, la propunerea Direcției.” 18. Secțiunea 9 din Legea privind funcționarii băncii Finlandei (Laki Suomen Pankin virkamiehistä, lagen om Finlands Banks tjänstemän; Legea nr. 1166/1998) prevede următoarele: „Banca Finlandei tratează în mod egal tuturor funcționarilor în serviciul său pentru a se asigura că nimeni nu este tratat în mod injustificabil în mod diferit din cauza originii sale, cetățeniei, genului, religiei, vârstă, activități politice sau sindicale sau pe alte baze comparabile. Banca Finlandei nu interzice oficialului să se alăture sau să aparțină unei asociații sau să-l exercite presiuni pentru a se alăture unei anumite asociații, nici să nu-l interzică să demisioneze de la o astfel de asociere.” 19. Secțiunea 33, subsecțiunea 1-3, din aceeași lege prevede următoarele: „Un oficial care consideră că Banca Finlandei nu i-a acordat beneficiul financiar din cauza relației sale cu ocuparea forței de muncă poate depune Consiliului o cerere scrisă de rectificare. Nu se poate face nicio cerere de rectificare într-o chestiune care intră sub jurisdicția Curții de Muncii, cu excepția cazului în care Tribunalul muncii a hotărât să nu soluționeze chestiunea în temeiul articolului 1 alineatul (2) din Legea privind Tribunalul muncii (646/1974). Rectificarea unei decizii prin care Banca Finlandei a eliberat un oficial cu un avertisment, l-a concediat sau l-a anunțat, a anulat relația de serviciu, a suspendat-o de la birou sau a hotărât cu privire la o chestiune privind contribuția sa la pensie sau ocuparea secundară, precum și o decizie menționată la alineatul (6) privind o cerere de rectificare menționată la alineatul (1) poate fi solicitată prin apel la Curtea Supremă de Administrație, în conformitate cu dispozițiile Legii privind procedura judiciară administrativă (586/1996). O chestiune menționată în prezentul alineat este tratată ca fiind urgentă de către Curtea Supremă de Administrație. Deciziile Consiliului privind pensiile pot fi apelate la Curtea de Asigurări. În caz contrar, în ceea ce privește o cerere de rectificare a pensiilor, se aplică dispozițiile aplicabile ale Actului privind pensiile de stat (280/1966).” 20. Secțiunea 58, subsecțiunea 1, din aceeași lege prevede că „dreptul unui angajat al Băncii Finlandei la o pensie plătită din fondurile Băncii este stabilit, în măsura în care este aplicabil, pe aceleași motive ca acoperirea pensiilor de stat. Coperta de pensii de stat se referă la dreptul la pensii, pensii de supraviețuire și alte prestații care sunt plătite din fondurile statului și la conținutul și eligibilitatea pentru care sunt reglementate de Legea de Pensiuni de Stat și de legislația aferentă. Pensiile și pensiile de supraviețuire sunt acordate de Hotărârea Băncii.” 21. Dispozițiile mai detaliate privind plata pensiilor și pensiilor supraviețuitorilor și acoperirea pensiilor în alte aspecte sunt incluse în Regulamentul privind pensiile băncii și supraviețuitorilor (Suomen Pankin eläke- ja perhe-eläkesäännöt; pensiilestadgan och familjepensionsstadgan för Finlands Bank). Administratorii Băncii Finlandei, aleși de Parlament, adoptă regulamentele pe baza propunerilor Direcției Băncii. 22. Secțiunea 3, subsecțiunea 1, din Regulamentul privind pensiile cu textul său anterior, astfel cum a fost modificat la 14 martie 1972, se citește după cum urmează: „Eligibilitatea pentru pensia de vârstă cere beneficiarului să își completeze serviciul și să ajungă la vârsta de 65 de ani, sau 60 de ani dacă beneficiarul, imediat înainte de pensionare, deține Banca Finlandei sau Casa de Imprimare a Securității de cel puțin o lună și 55 de ani în cazul unui angajat. Un beneficiar care se pensionează ca membru al Direcției are dreptul la pensie de vârstă, indiferent de vârstă.” 23. Vârsta de pensionare mai mică de 55 de ani pentru femei a fost aplicată până la 3 mai 1977, atunci când a intrat în vigoare modificarea secțiunii 3, subsecțiunea 1, din Regulamentul privind pensiile. Cu acest amendament, vârsta de pensionare pentru femei a fost crescută de la 55 la 60 de ani, însă vârsta de pensionare pentru bărbați a rămas nemodificată la 60 de ani. Amendamentul a intrat în vigoare de la data adoptării, astfel încât să se aplice beneficiarilor a căror relație de serviciu cu Banca a început la 3 mai 1977 sau după aceea. 24. Pentru egalizarea vârstelor de pensionare, bărbații au primit dreptul de a opta pentru o vârstă de pensionare mai mică. La 17 iunie 1998, administratorii băncii au modificat dispoziția de intrare în vigoare a Regulamentelor privind pensiile în următoarele moduri: „Cu toate acestea, începând cu 1 ianuarie 1994, dispoziția anterioară se aplică atât femeilor care au intrat în serviciu în bancă înainte de 3 mai 1977, cât și bărbaților care au intrat în serviciu în bancă înainte de data respectivă. Beneficiarul are dreptul de a alege între vârsta de pensionare mai mică, pe baza prevederii anterioare sau a vârstei de pensionare mai mari. Dacă un om alege vârsta de pensionare mai mică, valoarea pensiei sale acumulată pe baza duratei serviciului său este, în ceea ce privește serviciul anterior la 1 ianuarie 1994, redusă cu 0,33 unități procentuale pe lună de pensionare anterioră.”