CASE OF TAVLI AGAINST TURKEY

Rezoluția CM/ResDH(2012)225 [1] Tavlı împotriva Turciei Execuție a hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (documentul nr. 11449/02, hotărârea nr. 09/11/2006, finală la 09/02/2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită [a se vedea documentul DH-DD(2012)894E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior; După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)894E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să încheie examinarea acestuia. Execuția hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Kazım Tavlı/Turcia (11449/02) Raport de acțiune prezentat de Turcia la 10 octombrie 2011 Cazul se referă la încălcarea dreptului de respectare a vieții private și de familie datorită imposibilității pentru reclamant să se prevadă, în fața instanțelor naționale în 1997, a testelor ADN care demonstrează că nu era tatăl fostului copil al fostei soții. Paternitatea sa a fost stabilită prin presupunere legală în 1982, când nu erau disponibile testele ADN. Cu toate acestea, instanța națională a respins cererea reclamantului, menținând că progresele științifice nu ar putea fi considerate drept „forță majoră” justificând un proces de redresare (violație la art. 8). Măsuri individuale: Satisfacție echitabilă: Achiziția justă de satisfacție a fost plătită. Alte măsuri individuale: Având în vedere hotărârea Curții din 9 noiembrie 2006, Curtea de Familie Aksaray a considerat progresele înregistrate în analiză genetică și chimică ca motiv de reexaminare și, la 2 octombrie 2007, a pronunțat o nouă hotărâre în favoarea reclamantului. În această hotărâre, Curtea de Familie Aksaray a recunoscut arta. 445 din Codul de procedură civilă, care prevede revizuirea procesului asupra hotărârii CEDO și a hotărât să accepte cererea de re judecată în conformitate cu această dispoziție. În justificarea sa, Curtea Aksaray, în conformitate cu hotărârea CEDH, a considerat progresul în analiză genetică și chimică ca motiv pentru reexaminarea și a anulat decizia anterioară din 01/6/1982 și a hotărât pentru negarea paternității, astfel cum solicită reclamantul, se bazează pe raportul de analiză a ADN-ului elaborat de Instituția Ankara Forensic Medicine, la 19/08/1998. La 23 iulie 2009, Curtea de Casație a susținut hotărârea, astfel că reclamantul a putut obține o hotărâre de judecată de negare a paternității. Prin urmare, consecințele încălcării au fost remediate. Nu este necesară nicio altă măsură individuală. C. Măsuri generale: Publicare: Acest caz a fost tradus în turc și publicat pe site-ul oficial al Ministerului Justiției. Este accesibil în turc, gratuit, pe http://www.inhak-bb.adalet.gov.tr/. Diseminare: Acest caz a fost difuzat către autoritățile relevante, și anume Comitetul de anchetă privind drepturile omului al Marii Adunări Naționale Turce, Președinția Drepturilor Omului a Primului Minister al Republicii Turciei, Curtea Constituțională, Curtea de Casație, Procurorul public șef al Curții de Cassie, Ministerul Internului, Ministerul Finanțelor, Ministerul Justiției și Hotărârea Generală de Securitate. Alte măsuri generale: Având în vedere că cazul este izolat, nu a fost necesară nicio altă măsură generală. Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamantul încălcării Convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni încălcări similare și că Turcia și-a respectat astfel obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)225

[1]

Tavlı against Turkey

Execution of the judgment of the European Court of Human Rights

(Application No. 11449/02, judgment of 09/11/2006, final on 09/02/2007)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”),

Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established (see document

DH-DD(2012)894E

);

Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required:

-

of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible

restitutio in integrum

; and

-

of general measures preventing similar violations;

Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document

DH-DD(2012)894E

);

Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted;

DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and

DECIDES to close the examination thereof.

Execution of Judgments of the European Court of Human Rights

Kazım Tavlı v Turkey (11449/02)

Action Report submitted by the Turkey on 10 October 2011

A.

Case Description

The case concerns the violation of right to respect for private and family life due to the impossibility for the applicant to prevail himself, before the national courts in 1997, of DNA tests proving that he was not the father of his former wife’s child. His paternity had been established by legal presumption in 1982, when DNA tests were not available. Nevertheless, the national courts rejected the applicant’s request, maintaining that scientific progress could not be considered as “force majeure” justifying a retrial (violation of Art. 8).

B.

Individual measures:

1.

Just satisfaction:

The just satisfaction award has been paid.

2.

Other individual measures:

Taking into account the Court’s judgment of 9 November 2006, the Aksaray Family Court considered the progress in genetic and chemical analysis as a reason for retrial and on 2 October 2007 rendered a new judgement in favour of the applicant. In this judgement, the Aksaray Family Court made refence to Art. 445 of Code on Civil Procedure which envisage the retrial of a case upon a ECHR judgement and decided to accept the request for retrial according to this provision. In its justification, Aksaray Court, in line with ECHR’s judgment, considered the progress in genetic and chemical analysis as a reason for retrial and quashed her previous decision dated 01/6/1982 and ruled for the denial of the paternity as requested by the applicant, relying on the DNA analysis report prepared by Ankara Forensic Medicine Institution on 19/08/1998.

On 23 July 2009 the Court of Cassation upheld the judgment, thus the applicant was able to get a judgement ruling denial of paternity. Accordingly, consequences of the violation has been remedied. No other individual measure is necessary.

C. General measures:

1.

Publication:

This case has been translated into Turkish and published on the official web site of the Ministry of Justice. It is accessible in Turkish, for free, on http://www.inhak-bb.adalet.gov.tr/.

2.

Dissemination:

This case has been disseminated to the relevant authorities, namely, the Human Rights Inquiry Committee of the Turkish Grand National Assembly, the Human Rights Presidency of the Prime Ministry of Republic of Turkey, the Constitutional Court, the Court of Cassation, the Chief Public Prosecutor of the Court of Cassation, the Ministry of Interior, the Ministry of Finance, the Ministry of Justice and the Directorate General of Security.

Other general measures:

Since the case is of isolated nature, no other general measure has been required.

The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicant of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent similar violations and that Turkey has thus complied with its obligations under Article

46, paragraph 1, of the Convention.

[1]

Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.