Segerstedt-Wiberg și alții împotriva Suediei

Rezoluția CM/ResDH(2012)222 [1] Segerstedt-Wiberg și alții împotriva Suediei Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (domanda nr. 62332/00, hotărârea din 6 iunie 2009, finală la 6 septembrie 2009) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcările stabilite [a se vedea documentul DH-DD(2012)1064E] Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior;

După examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2012)1064E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că a exercitat funcțiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE pentru a închide examinarea acestuia.

Raportul de acțiune Segerstedt-Wiberg și alții/Suedia (aplicația 62332/00) Hotărârea din 6 iunie 2009, finală la 6 septembrie 2009 : Depozitare nejustificată de către Serviciul de Securitate Suedeză a informațiilor privind fostele activități politice ale reclamanților, în încălcarea dreptului lor la intimitate și a libertății de exprimare și asociere (violații art. 8, 10 și 11). Cazul se referă, de asemenea, la lipsa oricărui remediu eficace în ceea ce privește aceste încălcări (violații art. 13). Reclamanții au luat diferite măsuri pentru a obține informațiile deținute pe dosarele lor de la începutul anului 1997, rezultând în cele din urmă în hotărâri ale Curții Supreme de Administrație în 2000. În ceea ce privește art. 8, Curtea Europeană a considerat că stocarea informațiilor a fost furnizată prin lege și a urmărit un obiectiv legitim.

89 din hotărârea. Cu toate acestea, în ceea ce privește cele patru reclamante rămase, Curtea a concluzionat că stocarea informațiilor nu corespundea la niciun risc de securitate națională și că interferența a fost disproporționată (§§ De asemenea, Curtea a constatat că stocarea datelor cu caracter personal legate de opinie politică, afiliații și activități care au fost considerate nejustificate în sensul articolului 8§2 ipso facto constituie o interferență nejustificată cu drepturile protejate de articolele 10 și 11. În ceea ce privește art. 13, Curtea Europeană a remarcat că organismul relevant de monitorizare – consiliul de înregistrări – nu are competența de a ordona distrugerea dosarelor sau de a elibera sau de a rectifica informațiile păstrate în dosare.

Consiliul de inspecție a datelor are competențe mai largi și ar putea să se aplice Curții administrative de județ pentru eliminarea informațiilor depozitate ilegal, dar Curtea Europeană nu a fost furnizată nici o informație care să demonstreze eficacitatea Comitetului de inspecție a datelor în practică. În plus, reclamanții nu au avut acces direct la niciun remediu juridic în ceea ce privește evadarea informațiilor în cauză (a se vedea §§§§ 120-121 din hotărâre). Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat tuturor reclamanților satisfacție echitabilă pentru prejudiciu moral. Daunele acordate au fost plătite. Informațiile în cauză au fost eliminate din înregistrările Serviciului de Securitate Suedeză și, prin urmare, nu este nici în căutare, nici accesibile personalului Serviciului de Securitate Suedeză.

Măsurile generale Hotărârea Curții Europene a fost trimisă Curții Supreme de Administrație, toate instanțele administrative de recurs, Ombudsmanul Parlamentar și Cancelarul Justiției, cu un memorandum la 15/01/2007, care analizează hotărârea. De asemenea, ofițerii relevanți ai Serviciului de Securitate suedeză au primit informații cu privire la implicațiile hotărârii pentru activitățile Serviciului de Securitate suedeză. O nouă agenție, Comisia Suedeză pentru Securitate și Protecția Integrității (denumită în continuare Comisia), a fost instituită parțial ca răspuns la hotărârea Curții Europene în acest caz. Acesta a început să opereze în ianuarie 2008 pentru a supraveghea utilizarea de către agenții de combatere a crimelor de supraveghere secretă și a asumat identitatea și activitățile asociate, precum și prelucrarea datelor cu caracter personal de către Serviciul de Securitate suedez.

Din 1 martie 2012, Comisia supraveghează prelucrarea datelor cu caracter personal de către Poliția suedeză, inclusiv Serviciul de Securitate suedeză. Comisia a preluat funcțiile deținute anterior de consiliul de înregistrare și a dobândit, de asemenea, o nouă funcție de supraveghere și control care vizează îmbunătățirea accesului individual la o soluție juridică națională în cazurile care implică supraveghere secretă și prelucrarea datelor cu caracter personal de către Serviciul de Securitate suedeză. La cererea unui individ, Comisia trebuie să verifice, printre altele, , dacă el sau ea a fost supus unei supraveghere secretă sau supusă prelucrării datelor cu caracter personal de către Serviciul de Securitate suedez și dacă este în conformitate cu legile și alte reglementări.

În cazul în care, în cursul activităților sale, Comisia notifică circumstanțe care pot constitui o infracțiune penală, Comisia raportează acest lucru autorităților fiscale suedeze sau o altă autoritate competentă. În cazul în care Comisia constată orice neregulă care ar putea implica responsabilitatea statului față de o persoană fizică sau juridică, Comisia raportează acest lucru către Cancelarul Justiției. În cazul în care Comisia descoperă circumstanțe care ar trebui să fie informat de comitetul suedez de inspecție a datelor, Comisia raportează acest lucru consiliului.

Consiliul de inspecție a datelor poate interveni și, dacă se dovedește imposibil de remediat situația în orice alt mod, sau dacă problema este urgentă, Consiliul poate interzice controlului datelor cu caracter personal, adică Serviciul de Securitate suedeză, să continue să trateze datele cu caracter personal în orice mod (altul decât stocarea acesteia) și poate atașa o penalitate financiară condiționată acestei interdicții. În ultima instanță, Consiliul poate solicita instanței administrative județului pentru eliberarea acestor date cu caracter personal care au fost prelucrate într-o manieră ilegală.

Având în vedere faptul că prelucrarea datelor cu caracter personal de către Serviciul de Poliție poate fi de natură foarte sensibilă în ceea ce privește dreptul la confidențialitate, Consiliul Suedez de Inspecție a Datelor are o politică declarată de a iniția întotdeauna proceduri de supraveghere în cazul unei plângeri de la o persoană, cu excepția cazului în care este clar din informațiile conținute în plângerea că prelucrarea datelor cu caracter personal a respectat regulamentele în vigoare. În ultimii ani, au existat doar câteva plângeri de la persoane pe an. Cu toate acestea, în cazurile în care Consiliul a constatat, după o plângere, că prelucrarea corectă a datelor cu caracter personal a avut loc în cadrul serviciului de poliție, autoritatea care ține înregistrările a remediat rapid situația sau a apelat împotriva deciziei Consiliului.

Prin urmare, Consiliul nu a trebuit să ia alte măsuri de amploare mai mare decât să ordone poliției să întrerupă anumite prelucrare, să elimine anumite date sau să ia alte măsuri similare. De asemenea, începând cu 1 ianuarie 2007, un recurs poate fi interzis într-o instanță administrativă generală împotriva unei hotărâri a Serviciului de Securitate suedeză de a nu corecta sau elimina datele cu caracter personal pe care reclamantul afirmă că sunt prelucrate în încălcarea legislației. Începând cu 30 iunie 2012, persoanele fizice au solicitat Comisiei să verifice dacă el sau ea a fost supusă supravegherii secrete de către agenții de combatere a crimelor sau care au fost supuse prelucrării datelor cu caracter personal de către poliția suedeză (inclusiv Serviciul de Securitate suedeză) în 977 de cazuri.

17 din aceste cazuri nu au fost încă încheiate și încă nu au fost în așteptare să fie examinate. În două dintre cazurile încheiate, Comisia a constatat că datele cu caracter personal ar fi putut fi prelucrate de către Serviciul de Securitate suedeză într-un mod care ar putea implica responsabilitatea statului față de persoana solicitantă. În ambele cazuri, Cancelarul de Justiție a decis că aceste persoane vor primi compensații. Evaluarea guvernului cu privire la aceste statistici constă în faptul că supravegherea și controlul Comisiei privind prelucrarea datelor cu caracter personal de către Serviciul de Securitate suedez este acum pe deplin operațională, astfel cum este necesar în noul cadru de reglementare.

La 1 martie 2012, a intrat în vigoare o nouă lege privind datele de poliție [ Polisdatalag (2010:361)]. Un scop general al noului regulament este să protejeze persoanele de încălcarea vieții private personale atunci când datele cu caracter personal sunt prelucrate în cursul activităților de aplicare a legii. Noua lege privind datele de poliție conține un capitol special care reglementează prelucrarea datelor cu caracter personal de către Serviciul de Securitate suedez. Dispozițiile din noua lege privind datele de poliție sunt în mare măsură de acord cu legislația anterioară, dar oferă reglementări mai clare și mai detaliate în anumite domenii, inclusiv în ceea ce privește îndepărtarea datelor.

În pregătirea noilor legislații, s-au luat în considerare deliberările Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Segerstedt-Wiberg. Publicarea și difuzarea: Hotărârea este disponibilă pe site-ul guvernului privind drepturile omului, www.manskligaratigheter.gov.se , împreună cu un rezumat detaliat. Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat consecințele pentru reclamanții privind încălcarea convenției constatate de Curtea Europeană în aceste cazuri și că aceste măsuri vor preveni încălcări similare. Astfel, Guvernul consideră că Suedia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 6 decembrie 2012 la a 1157-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2012)222 [1] Segerstedt-Wiberg and others against Sweden Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 62332/00, judgment of 6 June 2009, final on 6 September 2009) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violations established (see document DH-DD(2012)1064E ); Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2012)1064E ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted; DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

Action report Segerstedt-Wiberg and others v Sweden (application 62332/00) Judgment of 6 June 2009, final on 6 September 2009 Case description : Unjustified storage by the Swedish Security Service of information on the applicants’ former political activities in violation of their right to privacy, and to freedom of expression and association (violations of Art. 8, 10 and 11). The case also concerns the lack of any effective remedy with respect to these violations (violation of Art. 13). The applicants took varied steps to obtain the information held on their files from the earliest in 1997, eventually resulting in decisions of the Supreme Administrative Court in 2000. In relation to Article 8, the European Court considered that storage of the information was provided by law and pursued a legitimate aim.

In respect of the first applicant, the Court concluded that the information held was relevant and sufficient as regards the aim of preventing disorder or crime and therefore its retention was not disproportionate (§ 89 of the judgment). However, in respect of the remaining four applicants the Court concluded that storage of the information did not correspond to any national security risks and the interference was disproportionate (§§ 90–92 of the judgment). The Court also found that storing personal data related to political opinion, affiliations and activities that had been deemed unjustified for the purposes of Article 8§2 ipso facto constituted an unjustified interference with the rights protected by Articles 10 and 11. In respect of Article 13, the European Court noted that the relevant monitoring body – the Records Board – had no competence to order the destruction of files or the erasure or rectification of information kept in the files.

The Data Inspection Board had wider powers and could apply to the County Administrative Court for the erasure of unlawfully stored information but the European Court was not provided with any information showing effectiveness of the Data Inspection Board in practice. Further, the applicants had no direct access to any legal remedy as regards the erasure of the information in question (see §§ 120–121 of the judgment). Individual measures : The European Court awarded all of the applicants just satisfaction for non-pecuniary damage. The damages awarded have been paid. The information in question has been eliminated from the records of the Swedish Security Service and is therefore neither searchable nor accessible to Swedish Security Service personnel.

No further individual measures seem necessary. General measures : The judgment of the European Court was sent out to the Supreme Administrative Court, all administrative courts of appeal, the parliamentary Ombudsman and the Chancellor of Justice with a memorandum on 15/01/2007 analysing the judgment. Relevant officers from the Swedish Security Service also received information about the implications of the judgment for the activities of the Swedish Security Service. A new agency, the Swedish Commission on Security and Integrity Protection (hereinafter the Commission), was established partly as a response to the European Court’s judgment in this case. It began operating in January 2008 in order to supervise the use by crime-fighting agencies of secret surveillance and qualified assumed identities and associated activities as well as the processing of personal data by the Swedish Security Service.

Since March 1, 2012 the Commission supervises the processing of personal data by the Swedish Police, including the Swedish Security Service. The Commission took over the functions previously held by the Records Board. It also acquired a new supervisory and control function aimed at improving individual access to a national legal remedy in cases involving secret surveillance and processing of personal data by the Swedish Security Service. At the request of an individual the Commission is required to check, inter alia , whether he or she has been subject to secret surveillance or subject to processing of personal data by the Swedish Security Service and whether it was in accordance with laws and other regulations.

If, in the course of its activities, the Commission notices circumstances that may constitute a criminal offence, the Commission shall report this to the Swedish Prosecution Authority or another competent authority. If the Commission notices any irregularities that may entail tort liability for the state towards a natural or legal person, the Commission shall report this to the Chancellor of Justice. If the Commission discovers circumstances that the Swedish Data Inspection Board should be made aware of, the Commission shall report this to the Board. The Data Inspection Board may then intervene, and if it turns out to be impossible to remedy the situation in any other way, or if the matter is urgent, the Board may prohibit the controller of personal data, i.e.

the Swedish Security Service, from continuing to process the personal data in any way (other than storing it) and may attach a conditional financial penalty to this prohibition. As a last resort, the Board may apply to the county administrative court for erasure of such personal data which has been processed in an unlawful manner. Bearing in mind that the processing of personal data by the Police Service can be of a very sensitive nature in relation to the right to privacy, the Swedish Data Inspection Board has a declared policy to always initiate supervision procedures in the event of a complaint from an individual, unless it is clear from the information contained in the complaint that the processing of personal data has followed the regulations in force.

In recent years there have only been a couple of complaints from individuals per year. In cases, however, in which the Board has found, following a complaint, that incorrect processing of personal data has occurred within the police service, the authority keeping the records has promptly remedied the situation or else appealed against the Board’s decision. The Board has therefore not needed to take any further-reaching measure other than ordering the police to discontinue certain processing, eliminate certain data or take other similar measures. Also from 1 January 2007, an appeal may be made to a general administrative court against a decision by the Swedish Security Service not to correct or eliminate personal data that the complainant asserts is being processed in contravention of legislation.

As of 30 June 2012, individuals have requested the Commission to check whether he or she has been subject to secret surveillance by crime-fighting agencies or subject to processing of personal data by the Swedish police (including the Swedish Security Service) in 977 cases. 17 of those cases had not yet been concluded and were still awaiting examination. The Commission has in two of the concluded cases found that personal data may have been processed by the Swedish Security Service in a way that may entail tort liability for the state towards the requesting person. The Chancellor of Justice has in both cases decided that these persons will receive compensation. The Government’s assessment of these statistics is that the Commission’s supervision and control of the processing of personal data by the Swedish Security Service is now fully operational, as required by the new regulatory framework.

On 1 March 2012, a new Police Data Act [ Polisdatalag (2010:361)] entered into force. One general purpose of the new legislation is to protect people from violation of their personal privacy when personal data is processed in the course of law enforcement activities. The new Police Data Act contains a special chapter regulating the processing of personal data by the Swedish Security Service. The provisions in the new Police Data Act largely agree with the previous legislation but provide clearer and more detailed regulations in certain areas, including the provisions on removal of data. In preparing the new legislation, the deliberations of the European Court of Human Rights in the case of Segerstedt-Wiberg have been taken into account.

Publication and dissemination: The judgment is available on the Government’s human rights website, www.manskligarattigheter.gov.se , along with a detailed summary. Conclusion The Government considers that the measures adopted have remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in these cases and that these measures will prevent similar violations. Thus, the Government considers that Sweden has complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 6 December 2012 at the 1157th Meeting of the Ministers’ Deputies.