BOŽANIĆ v. SERBIA

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 65052/09 Biljana BOŽANIδ împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința 12 februarie 2013 în calitate de comitet compus din: Paulo Pinto de Albuquerque, președinte, Dragoljub Popović, Helen Keller, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 28 noiembrie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Biljana Božanić, este un național sârb, născut în 1956 și trăiește în Novi Sad. Inițial a fost reprezentată în fața Curții de către dl B. Petrović, și ulterior de dl M. Pušin, un avocat practicant în Novi Sad. Guvernul sârb („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl S. Carić. În baza diferitelor articole ale Convenției, reclamantul s-a plâns de faptul că Statul pârât nu a pus în aplicare o decizie finală a instanței dictată în favoarea ei împotriva unei societăți deținute în mod predominant social/estatal. La 2 ianuarie 2012 și 22 septembrie 2012, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul cărora reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Serbiei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei întreprinderi ale Guvernului de a-și plăti 2,600 EUR (2 mii șase sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, care vor fi convertite în moneda internă la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. În plus, părțile au convenit că, în termenul de trei luni, guvernul va plăti, din fondurile proprii, sumele acordate în hotărârea internă adoptată de Curtea Municipală (Opštinski sud ) la Novi Sad la 19 ianuarie 2006 (cazul intern nr. P.1116/04), astfel cum a fost modificată prin decizia Curții de District din Novi Sad la 16 octombrie 2008 (cazul intern nr. Gž.4232/06), mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza acestor decizii, plus costurile procedurii interne de aplicare a procedurii de aplicare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cauzei. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Françoise Elens-Pasos Paulo Pinto de Albuquerque Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 65052/09

Biljana BOŽANIĆ

against Serbia

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting 12

February 2013 as a Committee composed of:

Paulo Pinto de Albuquerque,

President,

Dragoljub Popović,

Helen Keller,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 28 November 2009,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Biljana Božanić, is a Serbian national, who was born in 1956 and lives in Novi Sad. She was initially represented before the Court by Mr B. Petrović, and subsequently by Mr M. Pušin, a lawyer practising in Novi Sad.

The Serbian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr S. Carić.

Relying on various Articles of the Convention, the applicant complained about the respondent State’s failure to enforce a final court decision rendered in her favour against a predominantly socially/State-owned company.

On 2 January 2012 and 22 September 2012 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Serbia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her EUR 2,600 (two thousand six hundred euros) to cover any non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into domestic currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The parties, furthermore, agreed that within the said three-month period the Government will pay, from their own funds, the sums awarded in the domestic decision adopted by the Municipal Court (

Opštinski sud

) in Novi Sad on 19 January 2006, (domestic case no.

P.1116/04), as amended by the decision of District Court in Novi Sad on 16 October 2008 (domestic case no. Gž.4232/06), less any amounts which may have already been paid on the basis of the said decisions, plus the costs of the domestic enforcement proceedings. These payments will constitute the final resolution of the case.

THE LAW

The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention.

Françoise Elens-Passos

Paulo Pinto de Albuquerque

Deputy Registrar

President