CtEDO 19.02.2013 Auto

YAGNINA v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
19.02.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YAGNINA v. BULGARIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

CUARTA SECȚIUNE Cerere nr. 18238/06 Denka Angelova YAGNINA împotriva Bulgariei depusă la 28 aprilie 2006 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Denka Angelova Yagnina, este un național bulgar, născut în 1952 și locuiește în satul Voivodino. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Y. Grozev, avocat practicant la Sofia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. De mulți ani înainte de 1985, reclamantul a lucrat ca șofer de tractoare și alte mașini grele. Acest lucru a dus la dezvoltarea disfuncțiilor sistemului nervos, iar în 1985 a fost declarată că are o „incapacitate de grad al treilea” și că reclamantul a început să primească o pensie de invaliditate. Între 1985 și 2000 reclamantul a suferit șapte examene medicale de către Comisia Medicală de Expert Territorial („TEMC”), organismul competent pentru evaluarea nivelului de invaliditate. Reclamantul a fost diagnosticat cu polineuropatie vegetativă a extremităților superioare, coxartroză, spondiloză cervicală și radiculopatie. În toate ocaziile, a fost evaluată că are o „incapacitate de grad al treilea”, care a fost bazată pe concluzia că a pierdut între 50 și 70% din capacitatea de a lucra. Nivelul de incapacitate a stabilit că reclamantul a încredințat să primească o pensie de invaliditate. La 14 noiembrie 2000, reclamantul a suferit o nouă reexaminare regulată de către TEMC. De data aceaceasta a fost diagnosticată polineuropatie vegetativă a extremităților superioare și miotendinoză. Nu a fost menționată despre celelalte boli diagnosticate mai devreme, adică coxartroză, spondiloză cervicală și radiculopatie. Pe această bază, TEMC a evaluat pierderea capacității de a lucra la 40%, ceea ce nu a fost suficient pentru a permite reclamantului o pensie de invaliditate. Reclamantul a contestat această decizie în fața Comisiei Medicale Naționale de Expert („NMC”). După reexaminarea acesteia, în decizia din 14 februarie 2001 NEMC a declarat că reclamantul este pe deplin în stare să lucreze. Diagnosticul său a fost „spondiloză și boli conexe”. Reclamantul a solicitat Tribunalului din Sofia pentru revizuirea judiciară a deciziei respective. Tribunalul orașului Sofia a numit un expert medical care a examinat reclamantul și a concluzionat că a suferit din următoarele condiții: spondilartroză cervicală, polineopatie vegetativă, miotendioză a membrelor superioare și coxartroză a articulației coxofemorale. Expertul a subliniat că aceste condiții au un caracter cronic și au afectat permanent și negativ starea de sănătate a reclamantului. Dacă ceva, după 1985, unele dintre ele au devenit mai grave. Expertul a subliniat că aceste condiții au dus la o reducere semnificativă a capacității persoanei afectate de a lucra. Pe baza acestui raport, în hotărârea din 27 decembrie 2002, Curtea orașului Sofia a anulat decizia NEMC din 14 februarie 2001. Curtea a remis cazul pentru o probă proaspătă, subliniind că a fost NEMC care a trebuit să stabilească procentul exact din capacitatea redusă de lucru a reclamantului. Hotărârea de mai sus nu a fost apelată și a intrat în vigoare la 11 februarie 2003. În decizia sa de aceeași dată, a indicat ca un diagnostic principal “spondiloză și boli conexe”. Acesta a specificat că reclamantul a suferit de spondilartroză cervicală și radiculopatie cervicală, care au fost boli ocupaționale, și de miotendioză a membrelor superioare și coxartroză, care nu au fost. Acesta a considerat că reclamantul nu a suferit de polineuropatie vegetativă a membrelor superioare. Pe această bază, NEMC a evaluat capacitatea redusă a reclamantului de a lucra la 30%. Încă o dată, reclamantul a solicitat revizuirea judiciară a deciziei NEMC. Tribunalul Sofia a numit un expert medical, care a concluzionat că reclamantul a suferit de următoarele boli pe care le-a considerat ocupațional: spondilartroză cervicală, polineopatie vegetativă, miotendioză a membrelor superioare și coxartroză a celor două articulații coxofemorale. Expertul a considerat că aceste condiții au un caracter permanent și cronic și a condus la modificări degenerative ireversibile ale sistemului locomotor al reclamantului. Pe această bază, în hotărârea din 6 ianuarie 2005, Curtea Sofia City a anulat decizia NEMC din 9 octombrie 2003 și a remis cazul, constatand că organismul administrativ nu a luat în considerare toate circumstanțele relevante. Acesta a considerat avizul NEMC că reclamantul nu a suferit de polineuropatie vegetativă nefondată și a concluzionat că decizia NEMC nu reflectă starea reală de sănătate a reclamantului. Prin apelul NEMC, într-o hotărâre finală din 15 iulie 2005, Curtea Administrativă Supremă a susținut hotărârea Tribunalului. În urma acestui fapt, într-o decizie din 28 octombrie 2005 care a completat decizia din 9 octombrie 2003, NEMC a recunoscut că reclamantul a suferit de polineuropatie vegetativă a membrelor superioare, care a considerat o boală ocupațională. Noua evaluare a capacității reduse de muncă a reclamantului a fost de 40%, ceea ce nu a permis reclamantului o pensie de invaliditate. Reclamantul nu a solicitat revizuirea judiciară a deciziei de mai sus. Plata pensiei de invaliditate a reclamantului a fost întreruptă la 2 octombrie 2000. Legea internă relevantă Legea de procedură administrativă 1979, în vigoare la momentul evenimentelor în cauză, nu prevedea nici o procedură care să poată obliga un organism administrativ să respecte o hotărâre finală a instanței. Reclamantul se plânge, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că în deciziile sale din 9 octombrie 2003 și 28 octombrie 2005 NEMC, acționând în mod arbitrar, nu a respectat în mod corespunzător hotărârile finale din instanța de judecată din cadrul procedurii de reexaminare judiciară inițiate de ea. Ea consideră că nu are nici o modalitate de a obține aplicarea corectă a hotărârilor. În plus, reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1, susținând că a fost nejustificată de dreptul la primirea unei pensii de invaliditate. Hotărârea Curții Municipale de Sofia din 27 decembrie 2002 și hotărârea Curții Supreme de Administrație din 15 iulie 2005 au fost respectate în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? A avut reclamantul la dispoziția ei remediile pentru a contesta acțiunile Comisiei Medice Naționale de Expert luate ca răspuns la aceste hotărâri? A fost încălcată art. 6 § 1 din Convenție în acest caz din cauza presupusei nerespectări a acestor hotărâri finale?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă