S. împotriva Estoniei

Rezoluția CM/ResDH(2013)7 [1] S. împotriva Estoniai Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Decizia nr. 17779/08” din 4 octombrie 2011, finală la 4 ianuarie 2012) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”), având în vedere hotărârea finală transmisă de Curte Comitetului în cazul de mai sus și încălcarea stabilită (a se vedea documentul DH-DD(2013)22E Amintind că obligația statului contestat în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta toate hotărârile finale în cazurile la care a fost parte și că această obligație presupune, mai mult și mai mult decât plata sumelor atribuite de Curte, adoptarea de către autoritățile statului contestat, dacă este necesar: Măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor stabilite și de a șterge consecințele acestora, astfel încât să atingă, în măsura posibilului, restabilirea în integritate și a măsurilor generale de prevenire a încălcărilor similare; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze comitetul cu privire la măsurile luate pentru a îndeplini obligația menționată anterior;

după examinarea raportului de acțiune furnizat de guvern în care se indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii, inclusiv informațiile furnizate cu privire la plata satisfacției juste acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)22E, având în vedere că toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1) au fost adoptate; DECLARA că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz și DECIDE să închidă examinarea acestuia. Raport de acțiune S. c. Estonia Cererea nr. 17779/08, Hotărârea din 4 octombrie 2011 Descriere a cazului Cazul se referă la internul involuntar al reclamantului într-un spital psihiatric. Curtea a remarcat că dna S. a suferit de o boală mentală de câțiva ani înainte de spitalizarea ei în noiembrie 2006. Tratamentul ei ca ambulator a fost ineficient și a devenit violent față de partenerul ei.

Legea relevantă a Estoniei, Legea privind sănătatea mentală, a fost suficient de clară în ceea ce privește situațiile în care se poate ordona admiterea obligatorie pentru tratament. Cazul dnei S. a intrat în aceste situații. În ceea ce privește internul ei real, Curtea a remarcat că nu a fost auzită de către instanță înainte de a autoriza admiterea obligatorie. Deși acest fapt nu a fost în contradicție cu dreptul intern, conform Codului de procedură civilă, ar fi trebuit să fi fost auzită prompt după ce a fost ordonată închiderea ei. Cu toate acestea, instanța a auzit-o pe dna S. Doar 15 zile după ce a decis să autorizeze admiterea spitalului, care – a recunoscut Curtea Supremă din Estonia – a fost prea lungă și în încălcarea dreptului intern.

Curtea a ajuns la aceeași concluzie. În act că aceste 15 zile au reprezentat o parte semnificativă a perioadei globale în care dna S. a fost spitalizată. Nu au existat consecințe favorabile pentru ea, nici niciun recurs, în ciuda concluziei Curții Supreme a unei încălcări. Curtea a susținut că, prin urmare, a existat o încălcare a articolului § 1 (dreapta la libertate și securitatea persoanei). Măsuri individuale Nu sunt necesare măsuri individuale suplimentare în afară de plata justă de satisfacție (EUR) 5.000 pentru prejudiciu moral și 2.118,60 EUR pentru costuri și cheltuieli au fost plătite la 20/02/2012). Astfel cum se poate observa din hotărârea, Curtea Supremă din Estonia a admis deficiențe procedurale doar nu a scos concluzii din această evaluare și nu a acordat reclamantului niciun recurs.

prejudiciu material în valoare de 5000 euro, consecințele încălcării pentru reclamant sunt remediate (a se vedea, de asemenea, punctul 3 de mai jos; în orice alt sens, deciziile interne privind reclamantul au fost justificate; ar trebui remarcat, de asemenea, faptul că reclamantul a fost externat din spitalul psihiatric în septembrie 2007 Măsuri generale Hotărârea Curții a fost tradusă în Estonian și publicată pe site-ul web al Ministerului Afacerilor Externe (http://www.vm.ee/?q=taxonomy/term/229 ) și difuzată pe scară largă, inclusiv autorităților în cauză. Nu au fost necesare alte măsuri generale pentru a lua încălcarea specifică a fost de natură izolată din următoarele motive. În hotărârea sa, Curtea nu a constatat nici o deficiență în reglementarea juridică estoniană.

De asemenea, Curtea a remarcat că nu a avut motive să se îndoiască de exactitatea avizului medical și este convinsă că reclamantul a fost o „persoană de părere necorespunzătoare” a căror tulburare mentală justifică admiterea obligatorie. De asemenea, Comisia a remarcat că evaluarea stării de sănătate ale reclamantului și a periculosității sale au fost confirmate ulterior de opinia psihiatrică forense și de alte dovezi colectate în cursul procedurii penale. Curtea a constatat doar că, în cazul reclamantului, reclamantul nu a fost reținut în conformitate cu o procedură prevăzută de lege – a remarcat că, deși Curtea Supremă a constatat că întârzierea de 15 zile care a trecut înaintea Curții de județ a auzit că reclamantul constituie o „violație a normelor de procedură”, aceasta nu a scos concluzii suplimentare din această evaluare și nu a oferit reclamantului niciun recurs.

Curtea a constatat că întârzierea a constituit o încălcare a Convenției. Astfel, aplicarea regulamentului juridic valabil ar trebui evitată încălcări suplimentare. Plata de satisfacție echitabilă Estonia a prezentat informații relevante privind plata satisfacției echitabile în martie 2012. Concluziile statului contestat Estonia a plătit reclamantului satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea în timp util; nu ar trebui luate măsuri suplimentare, deoarece cazul era izolat. Estonia constată că hotărârea este pusă în aplicare în mod corespunzător și complet și solicită să încheie examinarea cazului. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 la a 1164-a ședință a Deputaților Miniștri.

Resolution CM/ResDH(2013)7 [1] S. against Estonia Execution of the judgment of the European Court of Human Rights (Application No. 17779/08, judgment of 4 October 2011, final on 4 January 2012) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”), Having regard to the final judgment transmitted by the Court to the Committee in the above case and to the violation established (see document DH-DD(2013)22E ); Recalling that the respondent State’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide to by all final judgments in cases to which it has been a party and that this obligation entails, over and above the payment of any sums awarded by the Court, the adoption by the authorities of the respondent State, where required: - of individual measures to put an end to violations established and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; Having invited the government of the respondent State to inform the Committee of the measures taken to comply with its above-mentioned obligation;

Having examined the action report provided by the government indicating the measures adopted in order to give effect to the judgment including the information provided regarding the payment of the just satisfaction awarded by the Court (see document DH-DD(2013)22E ); Having satisfied itself that all the measures required by Article 46, paragraph 1, have been adopted; DECLARES that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close the examination thereof.

ACTION REPORT

S. v. Estonia Application No. 17779/08, Judgment of 4 October 2011 1) Case description : The case concerned the involuntary internment of the applicant in a psychiatric hospital. The Court noted that Ms S. had been suffering from a mental illness for several years before her hospitalisation in November 2006. Her treatment as an outpatient had been ineffective and she had become violent towards her partner. The relevant Estonian law, the Mental Health Act, was sufficiently clear as to the situations in which compulsory admission for inpatient treatment could be ordered. Ms S.’s case had come within those situations. As regards her actual internment, the Court noted that she had not been heard by the court before it authorised her compulsory admission.

While that fact alone had not been at odds with domestic law, according to the Code of Civil Procedure, she should have been heard promptly once her confinement had been ordered. However, the court had heard Ms S. only 15 days after it decided to authorise her hospital admission, which – the Estonian Supreme Court had recognised – had been too long and in violation of domestic law. The Court reached the same conclusion. In noted that those 15 days had represented a significant portion of the overall period during which Ms S. had been hospitalised. There had not been any consequences favourable to her, nor any redress, despite the Supreme Court’s conclusion of a violation. The Court held that there had, therefore, been a violation of Article 5 § 1 (right to liberty and security of person).

2) Individual measures : No additional individual measures apart from payment of just satisfaction are needed (EUR 5,000 for non-pecuniary damage and EUR 2,118.60 for costs and expenses were paid on 20/02/2012). As can be seen from the judgment the Estonian Supreme Court admitted procedural deficiencies only did not draw any conclusions from that assessment and afforded the applicant no redress.

As the Court afforded respective redress in the form of non ‑ pecuniary damage in amount of 5000 euros, the consequences of the violation for the applicant are remedied ( see also para. 3 below; in any other respect the domestic decisions regarding the applicant were justified; it should also be noted that the applicant was discharged from the psychiatric hospital in September 2007 ). 3) General measures : The judgment of the Court was translated into Estonian and published on the web-site of the Ministry of Foreign Affairs ( http://www.vm.ee/?q=taxonomy/term/229 ) and widely disseminated, including to the authorities directly concerned. No other general measures were necessary to take as the specific violation was of an isolated nature for the following reasons.

The Court in its judgment did not find any deficiencies in the Estonian legal regulation. The Court also noted that it had no reason to doubt the accuracy of the medical opinion and is satisfied that the applicant was shown to have been a “person of unsound mind” whose mental disorder warranted compulsory admission. It also noted that the assessment of the applicant’s medical condition and her dangerousness were later confirmed by the forensic psychiatric opinion and other evidence gathered in the course of the criminal proceedings. The Court only found that in the applicant’s case the applicant was not detained in accordance with a procedure prescribed by law – it noted that although the Supreme Court found that the 15-day delay that elapsed before the County Court heard the applicant constituted a “violation of the norms of procedure”, it drew no further conclusions from that assessment and afforded the applicant no redress.

The Court found that the delay was a violation of the Convention. Thus, applying the valid legal regulation properly further violations should be avoided. 4) Payment of just satisfaction : Estonia has submitted relevant information on just satisfaction payment in March 2012. 5) Conclusions of the respondent State : Estonia has paid the applicant the just satisfaction provided in the judgment in due time; no additional measures were to be taken as the case was an isolated one. Estonia finds that the judgment is implemented properly and fully and asks to close the examination of the case. [1] Adopted by the Committee of Ministers on 7 March 2013 at the 1164th meeting of the Ministers’ Deputies.