CORTEL ET ACHIM c. ROUMANIE
CORTEL ET ACHIM c. ROUMANIE (CtEDO, 2013)
Secțiunea a treia Cerere nr. 45959/11 Angela CORTEL și Nicolae ACHIM împotriva României, introdusă la 1 iulie 2011, EXPOSAT DEFICIENȚE Reclamanții, Angela Cortel și dl Nicolae Achim, sunt cetățeni români născuți în 1970 și, respectiv, 1957 și rezidenți în Manăstirea. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Generarea cauzei Cauzele d'etnie romă trăiesc în concubinaj din 2003 și au avut împreună șapte copii în vârstă la momentul respectiv fapte între doi și șapte ani. În august 2010, recurenta a adresat o plângere președintelui României de a denunța comportamentul abuziv al tatălui său care l-ar fi violat și care ar fi făcut amenințări la adresa copiilor săi. În această scrisoare se spunea că tatăl său era membru al unei secte care tolera abuzurile sexuale între membrii aceleiași familii și că ar fi amenințat în repetate rânduri că își răpește copiii pentru a le vinde unor persoane fizice. Un certificat medical a fost anexat la plângere pentru că în 2008, un copil a fost rănit, suferind leziuni care au necesitat 7 până la 8 zile de îngrijire medicală. Hotărârea Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului din Celași (DGASPC) În urma unei anchete, s-a stabilit că faptele denunțate de reclamantă nu erau reale și că plângerea sa fusese formulată pe fondul unui conflict pe care îl avea cu reprezentantul organizației religioase a satului său, care l-ar fi exclus din comunitatea sa. DGASPC a condus apoi o anchetă socială cu privire la situația copiilor reclamanților; conform acestei anchete, casa reclamanților era nesănătoasă și aceștia nu țineau cont nici de starea de sănătate a copiilor lor, nici de educația lor. Pe baza concluziilor acestei anchete, DGASPC a solicitat plasarea copiilor reclamanților. (2) Plasarea temporară a copiilor reclamanților la 22 martie 2011, DGASPC sesizează tribunalul departamental din Calărași (jurisdicția departamentală) O cerere de a solicita plasarea de urgență a celui mai mic copil al reclamanților, care, în cadrul procedurii, au solicitat respingerea cererii, susținând că aceștia aveau mijloacele financiare de a-și crește copiii. Printr-o hotărâre din 6 aprilie 2011, prin respectarea condițiilor materiale precare de viață ale reclamanților, tribunalul județean a acceptat cererea în avans și a dispus plasarea copilului la o asistentă maternă. El a atribuit drepturile părintești referitoare la copil președintelui Consiliului departamental din Celărași. La o dată nespecificată, recursul în recurs al reclamanților împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de instanța de judecată a Bucureștiului. La 4 august 2001, agenți ai DGASPC, asistați de un aprod al justiției, al poliției și al unui psiholog, s-au mutat la domiciliul reclamanților pentru a executa hotărârea definitivă din 6 aprilie 2011 menționată anterior. Deși tribunalele sunt opuse, copilul a fost dus și plasat la o asistentă maternă. 10. La 9 august 2011, prin invocarea interesului superior al copilului, DGASPC sesizează tribunalul departamental cu privire la o acțiune împotriva reclamanților pentru a solicita plasarea temporară a tuturor copiilor lor într-un centru specializat. DGASPC a indicat că din anchetele sociale reiese că reclamanții locuiau într-o clădire nesănătoasă și că prezintă deficiențe semnificative în menținerea igienei personale și a îmbrăcămintei, din cauza lipsei de venituri. DGASPC a subliniat în mod clar că cererea de plasare temporară a copiilor a fost recomandată și informată cu privire la consecințele măsurilor luate și că, atunci când ar putea dovedi că beneficiază de resursele financiare și materiale pentru a-și crește copiii, aceștia ar putea formula o cerere de reintegrare a copiilor în familie 11. Reclamanții, reprezentați de un avocat care îi asista gratuit, au cerut respingerea acțiunii. Ei au depus la dosar un cupon de pensie pentru a-i ajuta să obțină venituri. Ei au subliniat că și-au ocupat bine copiii și au depus la dosar un certificat medical pentru a dovedi că copiii erau sănătoși. De asemenea, aceștia au indicat că nu mai primeau ajutoare sociale din 2008 și că au depus eforturi pentru a-și crește veniturile. 12. printr-o hotărâre din 7 septembrie 2011, bazată pe articolele 66 și următoarele din Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului, tribunalul departamental a dat dreptul la acțiunea DGASPC și a dispus plasarea temporară a copilului cel mai mic la o asistentă maternă și plasarea celorlalți șase copii într-o reședință specială pentru copii. Drepturile părintești privind toți copiii au fost atribuite președintelui Consiliului de departament din Calaurași. 13. Pentru a decide astfel, tribunalul departamental a considerat că a reieșit din înscrisurile din dosar că casa reclamanților prezenta deficiențe grave de creștere a copiilor, spațiul fiind insuficient și neamenajat și igiena precară. De asemenea, a remarcat că au fost constatate deficiențe grave în ceea ce privește igiena personală și alimentară a membrilor familiei. Tribunalul a luat în considerare, de asemenea, o anumită neglijență a părinților față de starea de sănătate a unuia dintre copii, deoarece acesta din urmă nu era înregistrat la un medic curant. El a adăugat că, deși reclamanții au beneficiat de consiliere psiho-educațională pentru a-i ajuta să înțeleagă și să își îndeplinească îndatoririle de părinte, comportamentul persoanelor interesate a demonstrat întotdeauna o neglijență față de copii. Prin urmare, tribunalul a judecat că a fost în interesul superior al copiilor să fie plasați temporar. 14. La o dată nespecificată, recursul în recurs al reclamanților împotriva acestei hotărâri a fost respins de instanța de apel din București ca nefondat 15. Agenții DGASPC însoțiți de poliție s-au mutat la domiciliul reclamanților pentru a executa sentința definitivă din 7 iulie 2007. În septembrie 2001 reclamanții ar fi refuzat să lase copiii să plece și ar fi fost udați cu spray cu piper de către polițiști. Copiii au fost în cele din urmă duși și plasați în centrul special indicat de tribunal. 16. Reclamanții și-au vizitat cei șase copii la centrul de plasament. Copiii ar fi cerut să se întoarcă acasă. Cererea reclamanților de reintegrare a copiilor în familie 17. În urma plasării copiilor, reclamanții au făcut lucrări în casă pentru a-și îmbunătăți condițiile de viață. La cererea reclamanților, la 14 februarie 2012, s-a efectuat o anchetă socială la domiciliu. S-a observat cu această ocazie că reclamanții păstrau legătura cu copiii prin telefon, motiv pentru care din cauza condițiilor meteorologice iernale le era greu să se deplaseze la centrul de plasament. L mai târziu, ancheta a stabilit că condițiile materiale ale acestora au fost îmbunătățite și că au făcut lucrări pentru a curăța casa. S-a constatat că casa era acum curată, că avea un sistem de încălzire și că era conectată la rețeaua de apă potabilă. Cei interesați ar fi cumpărat combustibil pentru a încălzi casa. De asemenea, ar fi achiziționat o aripă și o mașină de spălat. Ancheta a arătat, de asemenea, că persoanele fizice erau angajate în rândul anchetatorilor să înregistreze copiii la grădiniță și la școala primară și că vor înregistra copiii la un medic curant. Comisia de anchetă a propus reintegrarea tuturor copiilor în familiile lor. 19. Reclamanții au sesizat tribunalul departamental cu privire la o acțiune împotriva DGASPC, solicitând reintegrarea celor șapte copii ai lor la domiciliu. Ei au susținut că au avut condiții de viață corecte pentru a-și crește copiii. Prin hotărârea din 15 februarie 2012, tribunalul județean le-a respins cererea, pe motiv că nu exista nicio dovadă că aceștia își utilizau veniturile în interesul copiilor. 21. Reclamanții au formulat un recurs în recurs, bazându-se în principal pe ancheta socială realizată la 14 februarie 2012 (§18 de mai sus. Acest recurs în recurs a fost respins ca nefondat la o dată care nu a fost precizată de instanța de apel a Bucureștiului. GRIEF 22. Invocând în esență art. 8 din Convenție, reclamanții se plâng de faptul că copiii lor au fost plasați în mod nejustificat și de ceea ce ei sunt acum în la ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... A fost încălcat dreptul reclamanților la respectarea vieții lor de familie din cauza plasării celor șapte copii ai lor și a dreptului de a-și exercita drepturile părintești, în sensul art. 8 alin. ? În plus, motivele furnizate de instanțele naționale pentru a respinge cererea reclamanților de a pune capăt măsurii de plasare temporară și d a: reintegrare a copiilor în familie au fost relevante și suficiente, în sensul articolului 8 alineatul (2) din convenție Părțile sunt invitate să furnizeze copii ale deciziilor interne definitive pronunțate de instanțele naționale în cadrul acțiunii inițiate de reclamanți pentru a obține reintegrarea copiilor în familie (copii ale hotărârii din 15 februarie 2012 a Tribunalului județean din Caelașași și ale hotărârii definitive pronunțate de instanța judecătorească din București în urma recursului în recurs formulat de reclamanți împotriva hotărârii menționate anterior). În plus, părțile sunt invitate să informeze Curtea cu privire la orice dezvoltare ulterioară în ceea ce privește situația copiilor reclamanților.