CtEDO 18.03.2013 Auto

LAMOVEC v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
18.03.2013
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
LAMOVEC v. SLOVENIA (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

CINTIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 31765/08 Andrej LAMOVEC împotriva Sloveniei depusă la 23 iunie 2008 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Andrej Lamovec, este un național sloven, născut în 1970 și locuiește în Ljubljana. El este reprezentat în fața Curții de către dna V. Holec, avocat practicant în Ljubljana. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 3 decembrie 2003, Agenția pentru piața titlurilor de valoare (denumită în continuare „agenția”), o autoritate independentă cu competențe de supraveghere în domeniul operațiunilor pieței titlurilor de valoare, a inițiat proceduri de revocare a licenței de stocbroker ale reclamantului, având în vedere faptul că, în perioada între 4 decembrie 2000 și 20 decembrie 2001, a executat presupuse douăzeci și une tranzacții fictive de titluri de valoare. În fiecare dintre aceste tranzacții, firma de brokeraj a acționat atât ca vânzător, cât și cumparator de acțiuni, toate acestea implicând ordine concomitente ale mai multor clienți pentru a cumpăra acțiuni în condiții egale, urmate de comenzi concomitente ale acelorași clienți pentru a vinde acțiunile pe care le-au cumpărat cu puțin timp înainte. În unele cazuri, compania de brokeraj însuși a cumpărat acțiuni de la clienți și le-a vândut ulterior. Ordinele concomitente au fost executate simultan printr-o cheie specială („cross”) care a asigurat că tranzacțiile pot fi executate între două părți distincte. Diferențele dintre prețurile de cumpărare și prețurile de vânzare ulterioare au fost nesemnificative și tranzacțiile nu au beneficiat decât de firma de intermediere care și-a primit comisioana. Pe baza acestui lucru, Agenția a considerat că tranzacțiile în cauză au fost prealabile și că reclamantul, care le-a executat, trebuie să fi fost conștient de conținutul lor. În răspunsul său la „declararea motivelor de înființare a procedurii de revocare a unei licențe de stocbroker”, la 13 ianuarie 2004, reclamantul a contestat faptele susținute de agenție, precum și aplicarea și interpretarea dreptului material și procedural. În ceea ce privește faptele, reclamantul a susținut, printre altele, , că el nu cunoștea detaliile tranzacțiilor în cauză, deoarece ordinele concomitente au fost făcute de un alt departament, în timp ce departamentul de tranzacții le-a executat doar. Reclamantul a susținut că în perioada de patru zile cuprinsă între 14 și 19 decembrie 2000, în care au fost efectuate patru dintre tranzacțiile controversate, departamentul de tranzacții a executat 559 tranzacții de titluri de valoare. Astfel, reclamantul a afirmat că nu cunoștea, nici nu a fost obligat să verifice, dacă fiecare dintre aceste tranzacții a fost efectuată în mod regulat. În plus, el a contestat competențele agenției de anchetă și de pronunțare a normelor de schimb de valori și a invocat expirarea statutului de limitări. În sfârșit, reclamantul nu era de acord cu interpretarea agenției privind noțiunea de „tranzacții fizice”. El a propus ca modalitatea de executare a tranzacțiilor controversate să fie examinată de un expert în operațiunile de titluri de valoare și ca o audiere orală să fie efectuată în acest sens. La 14 ianuarie 2004, reclamantul a depus o inițiativă de revizuire a constituționalității a anumitor dispoziții din Legea privind piața titlurilor aplicabile cazului său în fața Curții Constituționale. , o serie de dispoziții care reglementează procedurile dinaintea agenției și a procedurii de reexaminare judiciară, inclusiv cea care prevede că decizia agenției a fost, în principiu, pronunțată fără a pronunța o audiere. La 21 ianuarie 2004, agenția, fără a da motive, a respins cererea reclamantului de o audiere orală și de numire a unui expert. La 11 februarie 2004, Agenția a revocat licența reclamantului de stocbroker, având în vedere faptul că a executat unsprezece tranzacții de titluri fictive și, prin urmare, a încălcat în mod repetat normele de tranzacționare. Agenția, respingând obiecțiile reclamantului în ceea ce privește faptele, a considerat că natura fictivă a tranzacțiilor executate de către reclamant a fost suficient de stabilită prin documentare care rezultă din sistemul de tranzacționare a stocurilor. În plus, Agenția a susținut că înregistrările comerciale salvate în sistemul de tranzacționare a stocurilor au exclus orice posibilitate de coincidență; prin urmare, în opinia agenției, reclamantul a știut că tranzacțiile în cauză nu au fost destinate să producă efecte. Toate obiecțiile ceilalți solicitanți au fost respinse. Reclamantul a depus o cerere de reexaminare judiciară în fața Curții Supreme care avea competența de a decide atât chestiunile de drept, cât și de fapt. În cererea sa, reclamantul a repetat în esență motivele formulate în răspunsul său la declarația motivelor din 13 ianuarie 2004 și a adăugat o serie de noi plângeri. În plus, el solicită să se desfășoare o audiere orală, deși o audiere în aceste proceduri a fost exclusă prin lege. Cu toate acestea, reclamantul susține că excluderea legală este neconstituțională și propune ca această chestiune să fie susținută în fața Curții Constituționale. La 13 octombrie 2004, Curtea Constituțională a pronunțat o decizie cu privire la revizuirea constituționalității a anumitor dispoziții din Legea privind piața valorilor mobiliare, în care s-a alăturat mai multe cereri în ceea ce privește aceeași chestiune. La 14 februarie 2006, Curtea Supremă a respins acțiunea reclamantului în vederea revizuirii judiciare fără să fi efectuat o audiere orală. În plus, Curtea nu a formulat concluzii cu privire la cererea reclamantului de a numi un expert și de a avea o audiere orală. În ceea ce privește faptele cauzei, Curtea Supremă a convenit cu agenția că reclamantul trebuie să fi fost conștient de neregulamentul tranzacțiilor în cauză, având în vedere intervalele scurte dintre ordinele de cumpărare și de vânzare. Reclamantul a depus un recurs constituțional împotriva hotărârii Curții Supreme. La 6 decembrie 2007, Curtea Constituțională și-a respins recursul, constatând, printre altele , că, deși nu s-a avut nici o ședință în fața Curții Supreme, dreptul reclamantului de a fi auzit nu a fost afectat, deoarece el a avut ocazia de a prezenta argumentele sale în formă scrisă. În plus, întrucât cererea reclamantului de audiere orală în fața Curții Supreme nu a fost inadmisibilă, instanța nu a fost obligată să formuleze o observație în acest sens. În momentul evenimentelor în cauză, operațiunile pieței titlurilor și competențele Agenției pieței titlurilor de titluri în ceea ce privește acestea au fost reglementate în Legea pieței titlurilor de titluri. În ceea ce privește revocarea licenței de stocbroker, actele prevăzute după cum urmează: art. 112 „(1) Agenția retrage licența pentru furnizarea de servicii: ... 7. dacă un stocbroker acționează în contravenție severă a normelor referitoare la piața organizată (art. 247) (2) Ca încălcare severă a dispozițiilor menționate la pozițiile 6 și/sau 7 din primul paragraf se consideră următoarele: ... 2. încălcare recurentă a dispozițiilor respective.” „În furnizarea serviciilor privind titlurile de valoare pe piața titlurilor organizate, schimbul de valori este obligat să respecte normele de tranzacționare și alte acte generale ale burselor de valori și cerințele organismelor responsabile ale burselor de valori”. În ceea ce privește audierea orală în cadrul procedurilor desfășurate de agenție, legea prevăzută după cum urmează: art. 315 „(1) Agenția adoptă decizii fără audiere. (2) În ciuda primului paragraf, președintele senatului poate convoca o audiere dacă consideră că acest lucru este necesar pentru a explica sau a stabili fapte relevante. (3) Președintele senatului poate auzi, fără audiere, părțile la acțiune și altor persoane dacă consideră că acest lucru este necesar pentru a explica sau a stabili fapte relevante.” În ceea ce privește audierea orală în cadrul procedurii de revizuire judiciară, art. 331 din Lege a exclus explicit această posibilitate. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție în legătură cu lipsa egalității de arme și lipsa unei audieri orale în cadrul procedurii de revocare a licenței sale de stocbroker, care l-a împiedicat să participe efectiv la proceduri. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție? În special, având în vedere faptul că reclamantul a contestat faptele stabilite de Agenția pentru piețea titlurilor de valori mobiliare și în ceea ce i-a fost în joc, a avut în vedere faptul că nu s-a ținut o audiere orală încălcarea dreptului său de a participa efectiv la procedurile de revocare a licenței sale de stocbroker?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă