A.G. v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Reclamantul, dna A.G., este un național moldovenesc, născut în 1988 și locuiește în Trebujeni. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl A. Briceac, dl T. Cârnaț, dl S. Urâtu și dl E. Ciobanu, acționând în numele Comitetului pentru Drepturile Omului Moldovei. Guvernul Moldovei („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Apostol. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este o persoană cu handicap care suferă de incapacitate mentală severă. Natura condiției ei înseamnă că are nevoie de îngrijire cu timp integral de la mama ei. La momentul evenimentelor are șaptezeci de ani și nouă luni. La 13 septembrie 2006, reclamantul a urmat un tânăr, G.P., care avea 16 ani atunci, din casa ei.

Doi vecini i-au văzut și i-au întrebat unde se duce. Potrivit vecinilor, reclamantul a răspuns că vor merge undeva să se sărute și sărute. Vecinii au decis să-i urmărească pentru a se asigura că nimic nu s-a întâmplat cu reclamantul. Reclamantul și G.P. au traversat partea superficială a unui mic râu. Vecinii au văzut reclamantul și G.P. primul sărut sub un copac și apoi au dispărut în unele tufișuri aproape de unele stânci. Se presupune că G.P. a atacat apoi reclamantul și că ea a lăsat un țipăt, dar vecinii nu au văzut sau aud nimic. În timp ce se uitau la reclamant și G.P., un om numit V.D. De asemenea, a traversat râul și a mers în felul în care reclamantul și G.P. au plecat. Potrivit unuia dintre vecinii reclamantului, care cunoștea V.D., el a luat o scurtă adăpost în satul vecin.

El a fost mai târziu văzut de primarul satului lor. După trecerea râului, V.D. a trecut de tufișele în care reclamantul și G.P. au fost, dar el nu le-a văzut. Unul dintre vecinii a fugit să informeze părinții reclamanților. Celălalt vecin, care nu s-a mutat de unde era, nu a putut vedea evenimentele care au urmat din cauza tufișelor, dar a continuat să strige la G.P. pentru a lăsa reclamantul să plece. La scurt timp după aceea, fratele reclamantului a sosit și G.P. a fugit. Fratele reclamantului nu a găsit reclamantul pentru că căuta în locul nepotrivit. Reclamantul a văzut vecinii ei de cealaltă parte a râului și s-a alăturat ei după ce au fost dirijate de ei la un punct superficial al râului.

Potrivit vecinilor, ea a apărut speriată și a spus că G.P. a sărutat-o. Ei nu au văzut nici o leziune asupra corpului reclamantului și hainele ei au fost ude de la trecerea râului. Unul dintre vecinii a dus-o acasă unde, în cele din urmă, reclamantul i-a spus ei și părinții ei că G.P. a bătut-o. Un raport medical dat 14 septembrie 2006, care face parte din dosarul de caz, spune că reclamantul a fost violat de bande. Potrivit unui raport medical din 15 septembrie 2006, reclamantul a avut un hîmen proaspăt rupt și unele morminte minore în jurul genitalelor sale. Nu au fost găsite alte răni. 10. La 18 septembrie 2006, mama reclamantului a depus o plângere penală în care a acuzat G.P de violarea fiicei sale.

În aceeași dată, tatăl vitreg al reclamantului a declarat poliției că reclamantul a fost de fapt violat de două persoane, și anume G.P. și V.D. 11. Într-o declarație din 6 octombrie 2006 procurorului, reclamantul a susținut că G.P. a venit la casa ei, a bătut-o și a luat-o prin forță într-un loc izolat de cealaltă parte a râului, unde a violat-o. Ea nu a acuzat pe nimeni altcineva decât G.P. A făcut o declarație similară la 20 octombrie 2006. 12. Într-o declarație din 20 octombrie 2006 la procuror, mama reclamantului a susținut că după ce a fost violată de G.P., reclamantul a privit ca și cum ea a fost atacată și hainele ei au fost murdare cu sânge și rupt. Mama reclamantului nu a acuzat pe nimeni altul decât G.P.

13. În ceea ce privește versiunea evenimentelor G.P., el a refuzat inițial a avut relații sexuale cu reclamantul; totuși, el a recunoscut mai târziu că au făcut acest lucru, dar a declarat că el nu a forțat-o la. El a recunoscut, de asemenea, că a lovit-o dată peste fața după sex, pentru că ea l-a provocat. 14. Într-un al doilea raport medical din 20 octombrie 2006 un medic a constatat că reclamantul a suferit o lovitură în cap și a avut vânătăi în jurul nasului. 15. La 7 decembrie 2006, un procuror a interogat V.D., care a confirmat declarațiile vecinilor reclamantului că a traversat râul în seara 13 septembrie 2006 pentru a lua o scurtătură către satul vecin. El a susținut că el nu a văzut reclamantul și G.P., dar că el a văzut primarul.

16. Procurorul a obținut, de asemenea, un raport de la școala în care G.P. era un elev, potrivit căruia se spune că a avut abilități intelectuale limitate. 17. După o anchetă, biroul procurorului a concluzionat că G.P. a fost singurul autor al violului și a inițiat proceduri penale împotriva lui. Acuzarea a recomandat o pedeapsă de trei ani de închisoare într-o instituție de tineri infractori. 18. În procesul dinaintea instanței de primă instanță, mama reclamantului a solicitat compensare în valoare de 3000 de lei moldoveni (MDL - aproximativ 200 de euro) de la G.P. Ea nu a dat nici o dovadă pentru a sugera că V.D. a fost implicat și nu a căutat să-l condamne. G.P. a susținut că el nu a forțat reclamantul să aibă relații sexuale cu el și că el a lovit-o doar pentru că ea l-a provocat.

Reclamantul a declarat că a urmat G.P. de la casa ei la un loc izolat pe partea cealaltă a râului și că ea l-a sărutat. G.P. apoi i-a spus să se dezbrace și când ea a refuzat, el a lovit-o în nas. După viol, ea a auzit fratele ei chemând să o caute, și G.P. apoi a fugit. Reclamantul a fost întrebat în mod specific dacă altcineva a fost prezent și ea a răspuns că au fost singuri. Reclamantul a fost asistat în instanță de către mama sa, care a făcut o declarație oficială în sensul că reclamantul nu a fost intimidat și a fost dezvăluit în propriile sale cuvinte. 19. La 2 februarie 2007, Curtea de District Orhei a constatat G.P. vinovat de viol și, având în vedere faptul că el era minor, i-a dat o condamnare suspendată de trei ani de închisoare cu o perioadă de probă de un an.

El a fost, de asemenea, ordonat să plătească daune ale reclamantului de 3000 MDL, aceeași sumă reclamată de mama reclamantului. 20. Mama reclamantului a apelat împotriva deciziei și a susținut, printre altele, că procedura a fost nedrept pentru că instanța a încercat să acopere infracțiunile. Ea a susținut că Curtea nu a stabilit identitatea celui de-al doilea care i-a violat fiica și că sentința G.P. a fost prea lentă. De asemenea, ea a susținut că suma de compensare pretinsă de ea în primă instanță a fost prea scăzută pentru că a fost înșelată de procurorul, care i-a informat că această sumă este maximul care poate fi revendicat. Mama reclamantului a depus o nouă cerere pentru daune în valoare de 100.000 MDL.

21. Biroul procurorului a apelat, de asemenea, împotriva hotărârii instanței de primă instanță, din cauza faptului că sentința a fost prea lentă. 22. În timpul procedurii de la Curtea de Apel, mama reclamantului a depus o cerere de examinare a martorilor ulterioare; totuși, cererea ei a fost refuzată din motivul că nu ar fi putut aduce nimic nou sau semnificativ în cazul. Unul dintre martorii oculari nu a putut fi examinat deoarece ea a emigrat de atunci. La 5 iunie 2007, Curtea de Apel a respins ambele recursuri. Curtea a constatat, printre altele, că sentința impusă G.P. a depășit limita maximă stabilită în Codul Penal pentru infracțiunile comise de minori. A fost redus la o condamnare suspendată de doi ani de închisoare cu o perioadă de probă de doi ani.

23. Mama reclamantului a interzis un recurs asupra punctelor de drept în care a susținut că sentința G.P. nu a fost proporțională cu gravitatea infracțiunii comise de el și că suma daunelor acordate a fost prea scăzută. Cu toate acestea, acest recurs a fost respins de Curtea Supremă de Justiție la 31 octombrie 2007. 24. În timpul material art. 171 din Codul Penal prevedea că infracțiunile de viol au fost pedepsite cu cel puțin trei ani și maximum cinci ani de închisoare. Aceeași infracțiune comisă cu cunoștință împotriva unui minor, sau de două sau mai multe persoane, a fost pedepsită cu cel puțin cinci ani și cu cel mult cinci ani de închisoare. 25. art. 70 din Codul Penal prevede că, în cazul în care infracțiunea a fost comisă de un minor, sentința maximă a fost redusă la jumătate.

26. ’.

1. The applicant, Ms A.G., is a Moldovan national, who was born in 1988 and lives in Trebujeni. She was represented before the Court by Mr A. Briceac, Mr T. Cârnaț, Mr S. Urâtu and Mr E. Ciobanu, acting on behalf of the Helsinki Committee for Human Rights of Moldova.