2rac-126/25 — Anularea și scoaterea bunului de sub sechestru.

La 11 martie 2020, SRL „BS-Leasing Grup” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii Anticorupție, intervenient accesoriu Tudor Negru, privind scoaterea de sub sechestru a autoturismului de model Mercedes-Benz S600, cu n/î *****, anul fabricării *****, cod VIN *****.

Reclamanta a invocat că, în baza înștiințării Agenției de Recuperare a Bunurilor Infracționale din 24 ianuarie 2020, a fost citată la sediul Centrului Național Anticorupție pentru comunicarea actelor de procedură privind aplicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauza penală nr. *****. La 4 februarie 2020, administratorului societății i-au fost înmânate copia ordonanței de punere sub sechestru din 29 noiembrie 2019, copia încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana nr. 12-1221/2019 din 2 decembrie 2019 și copia mandatului judecătoresc din aceeași dată, fiind întocmit proces-verbal de aplicare a sechestrului asupra autoturismului litigios.

Reclamanta a susținut că autoturismul sechestrat îi aparține cu drept de proprietate și nu are incidență cu obiectul urmăririi penale. A indicat că la 26 noiembrie 2014, între SRL „BS-Leasing Grup”, în calitate de locator, și Tudor Negru, în calitate de locatar, a fost încheiat contractul de leasing financiar nr. *****, prin care locatorul a transmis în posesia și folosința temporară a locatarului autoturismul de model Mercedes-Benz S600, cu n/î *****, anul fabricării *****, cod VIN *****.

Reclamanta a arătat că locatarul Tudor Negru a acumulat datorii scadente în sumă de 40 673,64 euro și 64 601,94 lei, motiv pentru care i-a fost expediată pretenția de achitare extrajudiciară din 20 septembrie 2019, iar ulterior, prin notificarea din 3 octombrie 2019, contractul de leasing financiar a fost rezoluționat. A mai menționat că, urmare a încetării contractului, opțiunea locatarului de a dobândi dreptul de proprietate asupra bunului a încetat, acesta fiind obligat să restituie bunul locatorului.

Curtea de Apel Centru a reținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este legală și întemeiată, deoarece SRL „BS-Leasing Grup” a demonstrat calitatea sa de proprietar al autoturismului Mercedes-Benz S600, n/î *****, transmis anterior lui Tudor Negru în baza contractului de leasing financiar.

Instanța de apel a subliniat că, urmare a rezoluțiunii contractului de leasing, opțiunea locatarului de a dobândi dreptul de proprietate asupra bunului a încetat, iar acesta era obligat să restituie autoturismul locatorului. În consecință, susținerile Procuraturii Anticorupție privind apartenența bunului la Ilan Șor nu au fost reținute.

De asemenea, Curtea a constatat că SRL „BS-Leasing Grup” nu are statut procesual în cauza penală în cadrul căreia a fost aplicat sechestrul, iar menținerea sechestrului asupra bunului aparținând unei terțe persoane constituie o ingerință în dreptul de proprietate. Totodată, apelanta nu a prezentat probe noi sau suficiente pentru a răsturna concluziile instanței de fond.

Prin urmare, Curtea de Apel Centru a concluzionat că instanța de fond a stabilit corect circumstanțele cauzei, a apreciat corespunzător probele și a aplicat corect normele materiale și procedurale, motiv pentru care apelul a fost respins, iar hotărârea primei instanțe a fost menținută.

În motivarea recursului, Procuratura Anticorupție a invocat că instanțele inferioare au aplicat eronat normele de drept material și procedural, iar soluțiile adoptate sunt arbitrare și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, în sensul art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă.

Recurenta a susținut că autoturismul de model Mercedes-Benz S600, cu n/î *****, a fost dobândit în realitate pentru beneficiul efectiv al lui Ilan Șor, prin intermediul unor persoane interpuse. În acest sens, s-a arătat că autoturismul a fost procurat de SRL „BS-Leasing Grup” de la SA „Banca de Economii”, instituție în cadrul căreia Ilan Șor deținea funcția de membru al Consiliului Băncii, iar ulterior bunul a fost transmis în leasing lui Tudor Negru, persoană apropiată lui Ilan Șor.

De asemenea, recurenta a invocat că Tudor Negru nu dispunea de venituri legale suficiente pentru achitarea ratelor de leasing, întrucât, potrivit datelor Serviciului Fiscal de Stat, în perioada 2014-2017 acesta a obținut venituri totale de doar 67 000 lei. Totodată, s-a arătat că Ilan Șor a declarat în declarația sa de avere și interese personale pentru anul 2018 posesia autoturismului litigios, iar probele administrate în cadrul urmăririi penale demonstrează că acesta exercita efectiv posesia și folosința asupra bunului.

În susținerea acestor afirmații, recurenta a făcut trimitere la declarațiile administratorului SA „Servicii Auto Prosper”, potrivit cărora autoturismul Mercedes-Benz cu n/î *****era adus la deservire împreună cu alte automobile utilizate de Ilan Șor și păstrat la indicația persoanelor din anturajul acestuia. Totodată, Procuratura Anticorupție a susținut că, urmare a modificărilor operate prin Legea nr. 245/2023 la art. 209 din Codul de procedură penală, cererile privind scoaterea bunurilor de sub sechestru urmează a fi examinate exclusiv în cadrul procesului penal de către organul de urmărire penală, judecătorul de instrucție sau instanța care judecă cauza penală. În aceste condiții, recurenta a considerat că litigiul nu putea fi examinat în procedură civilă, iar instanțele urmau să dispună încetarea procesului în temeiul art. 265 lit. a) din Codul de procedură civilă.

Articolul 202 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală: „(1) Organul de urmărire penală, din oficiu, sau instanţa de judecată, la cererea motivată a părţilor, poate lua, în cursul procesului penal, măsuri asiguratorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, de acţiunea civilă, pentru eventuala 3 confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor, pentru garantarea executării pedepsei amenzii şi pentru compensarea cheltuielilor de judecată. (2) Măsurile asiguratorii pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, pentru eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii şi pentru compensarea cheltuielilor de judecată, constau în sechestrarea bunurilor mobile şi imobile în conformitate cu art.203-210.”

Articolul 205 alin. (1) din Codul de procedură penală: „(1) Punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată de către organul de urmărire penală sau de către instanţă numai în cazurile în care există o bănuială rezonabilă că bunurile urmărite vor fi tăinuite, deteriorate sau cheltuite.”

Articolul 209 alin. (2) din Codul de procedură penală: „ (2) Alte persoane decât bănuitul, învinuitul, inculpatul care consideră că punerea sub sechestru a bunurilor lor este efectuată ilegal sau neîntemeiat sânt în drept să ceară organului de urmărire penală sau instanţei să scoată bunurile de sub sechestru. În cazul în care acestea refuză să satisfacă rugămintea sau nu au comunicat persoanei respective despre soluţionarea cererii timp de 10 zile din momentul primirii ei, persoana este în drept să solicite scoaterea bunurilor de sub sechestru în ordinea procedurii civile (redacția din 14.03.2003).”

Articolul 164 alin. (4) din Codul de executare: „(4) Acţiunea de ridicare a sechestrului depusă de terţi se examinează în procedură contencioasă în condiţiile Codului de procedură civilă. Hotărîrea judecătorească poate fi contestată cu apel. Decizia instanţei de apel nu se supune recursului, fiind definitivă şi irevocabilă de la pronunţare.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Din materialele cauzei rezultă că obiectul litigiului îl constituie scoaterea de sub sechestru a autoturismului de model Mercedes-Benz S600, cu numărul de înmatriculare *****, anul fabricării *****, cod VIN *****, sechestru aplicat în cadrul unei cauze penale aflate în gestiunea Procuraturii Anticorupție.

Acțiunea a fost înaintată de SRL „BS-Leasing Grup”, în calitate de terț care pretinde că bunul sechestrat îi aparține cu drept de proprietate, în temeiul art. 209 alin. (2) din Codul de procedură penală, în redacția aplicabilă la data sesizării instanței. 4

Din dispoziţia art. 209 din Codul de procedură penală rezultă că, ridicarea sechestrului se exercită printr-o acţiune civilă în procedură contencioasă.

Completul de judecată menționează că Codul de procedură civilă nu reglementează distinct procedura de ridicare a sechestrului, însă această modalitate procesuală se regăsește în prevederile art. 164 din Codul de executare, care la data depunerii acțiunii, reglementa procedura de ridicare a sechestrului nu doar în privința actelor emise de executorul judecătoresc, ci, în general, în privința acțiunilor de anulare a măsurilor de asigurare.

Aplicabilitatea procesuală a acestei norme, la data depunerii acțiunii, nu era înlăturată în cazul sechestrelor aplicate de alte instituții sau autorități, inclusiv în cadrul procesului penal, atât timp cât persoana terță își valorifică dreptul la ridicarea sechestrului în procedură civilă.

Faptul că, prevederile art. 164 din Codul de executare, conform reglementărilor de la data depunerii acțiunii, se aplica sechestrelor aplicate în ordinea procesual penală rezultă şi din dispoziţia alin. (3) care prevedea că, acţiunea de ridicare a sechestrului (radierea din actul de inventar) se intentează împotriva debitorului şi creditorului urmăritor. Dacă sechestrarea (inventarierea) bunurilor s-a făcut în temeiul unei hotărâri penale privind confiscarea bunurilor, persoana condamnată şi organul financiar respectiv vor figura în calitate de pârât. Respectiv, alin. (3), în redacția de la data sesizaării instanței, stipula că, procedura nu implică acțiunea executorului, dar sechestrul aplicat organul de urmărire penală sau instanţa penală, în care anularea poate avea loc în modul prevăzut de art. 164 din Codul de executare.

Potrivit art. 164 alin. (4) din Codul de executare, acţiunea de ridicare a sechestrului depusă de terţi se examinează în procedură contencioasă în condiţiile Codului de procedură civilă. Aceeași normă prevede expres că hotărârea judecătorească poate fi contestată cu apel, iar decizia instanței de apel nu se supune recursului, fiind definitivă și irevocabilă de la pronunțare.

Prin urmare, deși Procuratura Anticorupție invocă temeiurile generale de recurs prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. b) și e) din Codul de procedură civilă, aceste critici nu pot fi examinate în fond, întrucât dreptul la recurs există numai în cazurile prevăzute de lege. Temeiurile de casare pot fi analizate doar dacă actul judecătoresc atacat este, prin natura sa, susceptibil de recurs. Or, decizia Curții de Apel Centru din 1 octombrie 2025 a fost pronunțată în apel într-o acțiune de ridicare a sechestrului formulată de un terț, iar, potrivit art. 164 alin. (4) din Codul de executare, această decizie nu se supune recursului.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a menționat că, deși Codul de procedură civilă nu determină în mod expres procedura de ridicare a sechestrului, această modalitate se regăsește în prevederile art. 164 din Codul de executare, care în aplicabilitatea lui la data depunerii acțiunii, reglementa procedura de ridicare a sechestrului nu doar în privința actelor emise de executorul 5 judecătoresc, dar în general, în privința acțiunilor de anulare a măsurilor de asigurare (încheierea CSJ nr. 2ra-1913/21).

Această regulă rămâne aplicabilă chiar dacă, în cuprinsul deciziei Curții de Apel Centru din 1 octombrie 2025, a fost indicată posibilitatea contestării prin recurs în termen de două luni. Determinarea căii de atac nu se face în temeiul mențiunilor din dispozitivul actului atacat, ci în baza normelor legale incidente. O eventuală indicare eronată a căii de atac nu conferă părții dreptul de a formula o cale de atac neprevăzută de lege, iar instanța ierarhic superioară nu este ținută de o astfel de mențiune (a se vedea încheierile CSJ nr. 3ra-95/23, §27; încheierea nr. 2ra-369/23, §19, nr. 2ra-292/25, §21 ).

Prin urmare, decizia Curții de Apel Centru din 1 octombrie 2025 nu poate fi supusă recursului, deoarece acesta este definitivă şi irevocabilă de la pronunțare.

În consecință, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia Curții de Apel Centru din 1 octombrie 2025 nu este susceptibilă de recurs, iar cererea de recurs declarată împotriva acesteia de către Procuratura Anticorupție este inadmisibilă.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), 433 lit. a1) din Codul de procedură civilă, art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Procuratura Anticorupție. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 6