Decizia nr. 32777/09 Civan BOLTAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care a stat la 21 mai 2013 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Paulo Pinto de Albuquerque, Helen Keller, judecători și, Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 1 iunie 2009, având în vedere decizia parțială din 27 martie 2012, având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 iulie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după deliberare, hotărăște după cum urmează: Reclamantul, dl Civan Boltan, este un național turc, care s-a născut în 1991 și trăiește în Diyarbakır El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Beștaș și dna M. Danıș Beștaș, avocați care practică în Diyarbakır. Guvernul turc („Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în conformitate cu art. 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție cu privire la durata detenției anterioare și a procedurii penale împotriva lui. Reclamantul a fost eliberat în așteptarea procesului în audierea din 17 martie 2009. Plângerile menționate anterior au fost comunicate guvernului și restul cererii a fost declarată inadmisibilă cu decizia parțială din 27 martie 2012 THE LEI Reclamantul s-a plâns cu privire la lungimea deținerii anterioare și a procedurii penale. El se bazează pe articolele 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție. După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 30 iulie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cererea. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Jeclare que le gouvernement de la République de Turquie offre de verser au réquérant M. Civan BOLTAN la somme de 3.000 (trois mille) euro couvrant tout préjudice matériel et moral, plus tot montant pouvant être du titre d’impôt par le réquérant. Cette somme sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et excepte de toute taxa éventalement applicable. Elle sera payee dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision de la Cour redevenue conform à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce verse vaudra règlement définitif de l’affaire. Le Gouvernement considère que la procédure pénale engagée à l’occasion du requérant a connu une durée excesive au sens de la jurisprudență bien établie de la Cour (Daneshpayeh c. Turquie , nr. 21086/04, 16 juillet 2009). Le Gouvernement reconnaît également qu’en l’espèce, la durée globale de la detention provisoire du requérant a porté atteinte à son droit garanti par l’article 5 § 3 de la Convention ( Nart c. Turquie , no 20817/04). Invită respectarea la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et à la rayon du rôle conform à l’article 37 de la Convention.” Prin scrisoarea din 15 noiembrie 2012, reclamantul a indicat că nu este satisfăcut cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI; și WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03; Stark și alții c. Finlanda v. Finlanda (striking out), nr. 39559/02, § 23, 9 octombrie 2007; Silva Marrafa c. Portugalia (dec.), nr. 56936/08, 25 mai 2010; Karal c. Turcia (dec.), nr. 44655/09, 29 martie 2011; și Barıș İnan c. Turcia (dec.), nr. 20315/10, 24 mai 2011). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile cu privire la durata deținere (a se vedea, de exemplu, Cahit Demirel c. Turcia , nr. 18623/03, 7 iulie 2009) și proceduri penale (de exemplu, a se vedea Daneshpayeh c. Turcia , nr. 21086/04, §§ 28-29, 16 iulie 2009). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În acest sens, trebuie subliniat faptul că Curtea acordă o importanță deosebită faptului că detenția reclamantului în reținere a reținutului s-a încheiat la 17 martie 2009 (Zdziarski c. Polonia , nr. 14239/09 , §§ 22-24, 25 ianuarie 2011 și Bieniek c. Polonia , nr. 46117/07, § 22, 1 iunie 2010). Având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate din termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 5 § 3 și 6 § 1 din Convenție și al modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să elimine restul cererii din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele
Application no. 32777/09
Civan BOLTAN
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 21
May 2013 as a Committee composed of:
Dragoljub Popović,
President,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Helen Keller,
judges,
and, Françoise Elens-Passos
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 1 June 2009,
Having regard to the partial decision of 27 March 2012,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 30 July 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Mr Civan Boltan, is a Turkish national, who was born in 1991 and lives in Diyarbakır He was represented before the Court by Mr
M.
Beștaș and Ms M. Danıș Beștaș, lawyers practising in Diyarbakır.
The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.
The applicant complained under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention about the length of both his pre-trial detention and the criminal proceedings against him.
The applicant was released pending trial at the hearing held on 17
March 2009.
The above-mentioned complaints had been communicated to the Government and the remainder of the application was declared inadmissible with the partial decision dated 27 March 2012
.
The applicant complained about length of his pre-trial detention and criminal proceedings. He relied on Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 30 July 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“Je déclare que le gouvernement de la République de Turquie offre de verser au requérant M. Civan BOLTAN la somme de 3.000 (trois mille) euros couvrant tout préjudice matériel et moral, plus tout montant pouvant être du à titre d’impôt par le requérant.
Cette somme sera convertie en livres turques au taux applicable à la date du paiement, et exempte de toute taxe éventuellement applicable. Elle sera payée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.
Le Gouvernement considère que la procédure pénale engagée à l’encontre du requérant a connu une durée excessive au sens de la jurisprudence bien établie de la Cour (
Daneshpayeh c. Turquie
, no 21086/04, 16 juillet 2009). Le Gouvernement reconnaît également qu’en l’espèce, la durée globale de la détention provisoire du requérant a porté atteinte à son droit garanti par l’article 5 § 3 de la Convention (
Nart c.
Turquie
, no 20817/04).
Il invite respectueusement la Cour à dire qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête et à la rayer du rôle conformément à l’article 37 de la Convention.”
By a letter of 15 November 2012, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37 §
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR
2003
‑
VI; also
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no.
11602/02, 26
June 2007;
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03;
Stark and Others v.
Finland
(striking out), no. 39559/02, § 23, 9 October 2007;
Silva Marrafa v.
Portugal
(dec.), no. 56936/08, 25 May 2010;
Karal v. Turkey
(dec.), no.
44655/09, 29 March 2011; and
Barıș İnan v. Turkey
(dec.), no.
20315/10, 24 May 2011).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the length of detention (see, for example,
Cahit Demirel v. Turkey
, no. 18623/03, 7
July 2009) and criminal proceedings (see, for example,
Daneshpayeh v.
Turkey
, no.
21086/04, §§ 28-29, 16 July 2009).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). In this connection, it should be pointed out that the Court attaches particular importance to the fact that the applicant’s detention on remand came to an end on 17 March 2009 (
Zdziarski v.
Poland
, no. 14239/09, §§ 22-24, 25 January 2011 and
Bieniek v. Poland
, no.
46117/07, § 22, 1 June 2010).
In light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
For these reasons, the Court unanimously
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Articles 5 § 3 and 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the remainder of the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Françoise Elens-Passos
Dragoljub Popović
Acting Deputy Registrar
President