CASE OF MAMULASHVILI v. GEORGIA - [Georgian Translation] legal summary by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department

Permission to republish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the European Court of Human Rights database HUDOC Mamulushvili împotriva Georgiei (în cazul Mamulashvili v. Georgia) (în cazul N15355 din 15 noiembrie 2024, 4 din 4 sectoare din Georgia) 1. referitoare la infracțiuni în cazul N18 din 2012, 2. referitoare la infracțiuni în cazul N18 din sectoarele din Georgia, 2. referitoare la infracțiuni în cazul N18 din 2012 în cazul N18 din cadrul penitenciarului din Georgia, 2. referitoare la infracțiuni în cazul N din sistemul penitenciar național, 2. referitoare la infracțiuni în cazul N din 2012 în cazul N din Georgia, 2. referitoare la infracțiuni în cazul N din sistemul penitenciar național, 2. referitoare la infracțiuni în cazul N din Georgia, 3. referitoare la infracțiuni în cazul N din 2012 în cazul N din Georgia, 3. referitoare la infracțiuni în cazul N din sectorul penitenciarului din Georgia, 4. referitoare la infracțiuni în cazul N din 2012 în cazul N din sistemul penitenciar național, 3. referitoare la infracțiuni în cazul N din 2012 în cazul N din sistemul penitenciar din Georgia, 3. referitoare la infracțiuni în cazul N din sistemul penitenciar din Georgia, 4. referitoare la infracțiuni în cazul N din 2012 în cazul N din sistemul penitenciarului național, 4. referitoare la infracțiuni în cazul N din 2012 în cazul N din sistemul penitenciar din Georgia, 4. referitoare la infracțiuni în cazul N din sistemul penitenciar din Georgia, 4. referitoare la infracțiunile din 2012 în cazul N din 2012 în cazul N din sistemul penitenciar din Georgia, 3. referitoare la infracțiunea N din sistemul penitenciar din 2012 în cazul N din 2012 în cazul N din Georgia, în cazul N din sistemul penitenciarul penitenciar din Georgia, care N din 2012 în cazul N din 2012 în cazul N din Georgia, în cazul N din cauza infracțional, în cazul N din cauza infracțiunii din 2012 în cazul N din Georgia,

Pe 14 noiembrie 2012, reclamantul, care executa o sentință de unsprezece ani pentru posesie ilegală de droguri, a depus o plângere penală la Procuratură Principală, cerând deschiderea unei anchete privind faptele de abuz de drept din spitalul de închisoare din 29 august 2012. El a prezentat detalii complete despre acțiunile presupuse și a numit cinci presupuse vinovați.

În urma evaluării stării mentale a reclamantului, experții medicali au concluzionat că reclamantul suferea de o afecțiune post-traumatică, care a fost eliberată din închisoare pe baza amnistiei. 6. din ianuarie 2013 până în noiembrie 2014, avocații reclamantului au confirmat din nou existența unei leziuni spinale relevante, a cărei origine coincide în timp și natură cu acuzațiile de tratament inadecvat. în timp ce evaluau starea sa mintală, experții medicali au concluzionat că reclamantul suferea de o afecțiune post-traumatică, care poate fi asociată cu o tulburare de stres post-traumatic.

În cadrul precedentului proces penal, fostul șef al pazei spitalului de închisoare a fost condamnat la închisoare pe 13 ianuarie 2022 pentru o tratament inadecvat al deținuților, iar acuzatul a fost condamnat la închisoare pentru o durată de cinci ani, pe lângă data de 29 august 2018-3 , dar nu există nicio altă informație despre această condamnare, care să fie în concordanță cu legea, în afară de data de 29 august 2018-3 , care nu este încă cunoscută, dar care să fie în concordanță cu legea.

În ceea ce privește rezultatul admisibil al recursului, Guvernul a declarat că recursul este întârziat în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție, deoarece reclamantul nu și-a prezentat în timp util plângerile în fața autorităților naționale competente. Reclamantul nu a fost de acord cu aceasta.11 Curtea observă că, deși reclamantul a fost probabil supus unui tratament nepotrivit la 29 august 2012, acesta a declarat pentru prima dată în fața unei autorități competente pe 14 noiembrie 2012.O perioadă de mai puțin de trei luni nu este suficientă pentru ca, în cazul în care se prezintă o suspiciune de pericol de urgență, să se poată face o anchetă în timp util în fața victimelor de cancer, în special în cazul în care se efectuează o anchetă în Georgia, atunci când se evaluează efectele urgenței de către instanța națională de judecată (§ 51, §14), Ochigava v. 12, §14 și alte măsuri necesare pot fi luate în fața reclamantului (§ 52, §14), în cazul în care se încearcă să se facă o anchetă în fața persoanelor care nu au fost supuse în mod corespunzător, atunci când se prezintă o anchetă în fața instanței.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea nu vede niciun temei pentru a concluziona că, la momentul depunerii plângerii la tribunal, pe 11 martie 2015, reclamantul știa sau ar fi trebuit să știe, timp de mai mult de șase luni, despre lipsa de perspective ale unei investigații penale eficiente. Prin urmare, protestul Guvernului trebuie respins. Deoarece plângerea nu este evident nefondată în sensul articolului 35 alineatul (3) litera (a) din Convenție sau pe alte temeiuri, ea trebuie să fie considerată admisibilă.

În ceea ce privește obligațiile procedurale în cadrul articolului 3, Curtea remarcă din nou că reținerea efectivă de la comiterea unor acțiuni grave, cum ar fi un atac intenționat asupra integrității fizice a unei persoane, necesită răspunderea penală prin acțiune (vezi, pentru comparație, Pulfer v. Albania, nr. 31959/13, § 71, 20 noiembrie 2018). Cu toate acestea, circumstanțele cauzei precise indică faptul că respondentul a fost condamnat la o pedeapsă penală de crimă aplicată de stat pentru acțiuni importante de crimă în cauză. Curtea remarcă că, deși reclamantul a declarat oficial că a fost condamnat la o pedeapsă penală de crimă încă din noiembrie 2012, reclamantul nu a fost condamnat la o pedeapsă penală de crimă în cauză pentru că a fost condamnat la o pedeapsă penală de crimă în cauză în cauză, el nu a fost condamnat la o pedeapsă penală de crimă în cauză pentru că a fost condamnat la o pedeapsă penală de crimă în cauză în cauză, care a durat mai mult de 9 ani.

În ceea ce privește esența părții de plângere legate de art. 3, Curtea subliniază încă o dată că a stabilit deja în cazul aproape identic că, pe baza concluziilor relevante adoptate de instanțele naționale, în legătură cu existența problemei endemice a violenței fizice la adresa prizonierilor din diferite instituții penitenciare din țară, într-adevăr a existat în mod aparent "înfricare sistematică și sistematică" față de prizonieri în închisorile din Georgia de către reprezentanții autorităților penitenciare din acel moment (a se vedea, în cazul în care acuzația a fost depusă, Ochigava, în cazul în care acuzația a fost depusă, în cazul în care acuzația a fost depusă, în cazul în care acuzația a fost depusă, în cazul în care acuzația a fost depusă, §§ 7, 34 și 61).

Reclamantul a cerut a) 301 de lari georgieni (aproximativ 112 de euro) pentru despăgubiri pentru prejudicii materiale, explicând că costul tratamentului leziunii vertebrale cauzate de tratament inadecvat a fost următorul (vezi punctul 5 de mai sus), b) 5000 de euro pentru daune nemateriale și c) 2019 de lire sterline (aproximativ 2350 de euro) pentru costurile și cheltuielile suportate de avocații britanici în instanța de judecată în legătură cu reprezentarea sa.

Curtea a mai precizat că reclamantul nu a prezentat suficiente documente financiare care să ateste că a plătit sau a fost obligat prin lege să plătească taxa sau cheltuielile impuse de reprezentanții săi britanici (a se vedea Ochigava, citată mai sus, §§ 67-69). se concluzionează că cererea nu trebuie să fie îndeplinită în ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile. prin urmare, instanța a decis în unanimitate, 1. să considere că plata sumelor în plus este admisibilă; 2. să stabilească că a avut loc o încălcare a articolului 3 din Convenție pentru a plăti taxele de masă, atât pentru taxele de masă, cât și pentru taxele de masă europene; 3. să stabilească că plata sumelor în euro este obligatorie în termen de trei luni; 4. să respingă orice altă cerere de plată în plus, care poate fi respinsă în termen de trei luni (a se vedea secțiunea 112), pentru a plăti taxele în euro sau pentru orice altă sumă în plus, care poate fi plătită în termen de trei luni (a se poate face o declarație de plată în euro sau în euro); 4. să respingă la orice altă cerere de masă în plus, care se poate face o declarație de plată în euro sau în plus în termen de trei luni (a se poate face o declarație de plată în plus în plus în cazul în care se aplică o taxă în plus pentru o sumă în euro); 4.

Geo: დოკუმენტი მომზადებულია საქართველოს უზენაესი სასამართლოს ანალიტიკური განყოფილების ადამიანის უფლებათა ცენტრის (

www.supremecourt.ge

) მიერ. თარგმანის ხელახალი გამოქვეყნების ნებართვა გაცემულია მხოლოდ ადამიანის უფლებათა ევროპული სასამართლოს HUDOC-ის მონაცემთა ბაზაში განთავსების მიზნით.

Eng: The document was provided by the Supreme Court of Georgia, Human Rights Centre of the Analytical Department (

www.supremecourt.ge

). Permission to republish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the European Court of Human Rights database HUDOC

მამულაშვილი საქართველოს წინააღმდეგ

Mamulashvili v Georgia

საჩივარი N15355/15

2024 წელი, 4 ივლისი

საქმის არსებითი გარემოებები

სასამართლოს შეფასება

კონვენციის მე-3 მუხლის სავარაუდო დარღვევა

12.

ზემოაღნიშნულის გათვალისწინებით, სასამართლო ვერ ხედავს რაიმე საფუძველს რათა დაასკვნას, რომ 2015 წლის 11 მარტს სასამართლოში საჩივრის შეტანის დროს მომჩივანმა იცოდა ან უნდა სცოდნოდა ექვს თვეზე მეტი ხნის განმავლობაში, ეფექტური სისხლის სამართლის გამოძიების პერსპექტივის არარსებობის შესახებ. ამიტომ, მთავრობის პროტესტი უარყოფილი უნდა იქნეს. ვინაიდან საჩივარი არ არის აშკარად დაუსაბუთებელი კონვენციის 35-ე მუხლის მე-3 (ა) პუნქტის მნიშვნელობით ან რაიმე სხვა საფუძვლით, ამიტომ ის დასაშვებად უნდა გამოცხადდეს.

13.

მთავრობამ არ გააპროტესტა მომჩივნის საჩივრები არსებითად იგი ავტომატურად დაეთანხმა ფაქტებს იმ სახით, როგორც ეს უკანასკნელი იყო წარმოდგენილი.

14.

შესაბამისი ზოგადი პრინციპები, რომლებიც ეხება პროცედურულ და არსებით ვალდებულებებს კონვენციის მე-3 მუხლთან მიმართებით, შეჯამდა სასამართლოს მიერ საქმეში Bouyid v. Belgium ([GC], no. 23380/09, §§ 81-88 და 114 23, ECHR 2015).

17.

ზემოაღნიშნულის გათვალისწინებით, სასამართლო ასკვნის, რომ ადგილი ჰქონდა კონვენციის მე-3 მუხლის როგორც არსებითი ასევე პროცედურული ასპექტების დარღვევას.

კონვენციის 41-ე მუხლის გამოყენება

18.

მომჩივანმა მოითხოვა ა) 301 ქართული ლარი (დაახლოებით 112 ევრო (EUR)) მატერიალური ზიანის ასანაზღაურებლად, განმარტა რა, რომ არასათანადო მოპყრობის შედეგად გამოწვეული ხერხემლის დაზიანების მკურნალობის ღირებულება ასეთი იყო (იხ. მე-5 პუნქტი ზემოთ), ბ) 5000 ევრო არამატერიალური ზიანის ასანაზღაურებლად და გ) 2019 ფუნტი სტერლინგი (დაახლოების 2350 ევრო) სასამართლოში ბრიტანელი ადვოკატების მიერ მისი წარმომადგენლობით გაწეული ხარჯებისა და დანახარჯებისათვის.

19.

მთავრობამ განაცხადა, რომ მოთხოვნები იყო დაუსაბუთებელი და გადაჭარბებული.

20.

სასამართლო მიიჩნევს, რომ არსებობს მიზეზობრივი კავშირი დადგენილ დარღვევასა და სავარაუდო მატერიალურ ზარალს შორის (შედარებისთვის იხ. Meskhidze v Georgia [კომიტეტი], ნო. 55506/08, §§ 49-50, 21 დეკემბერი 2017). ამგვარად, იგი ანიჭებს მომჩივანს, მის ხელთ არსებული ფინანსური დოკუმენტების გათვალისწინებით, მატერიალური ზიანის ასანაზღაურებლად 112 ევროს. იგი ასევე ადგენს, რომ მომჩივანმა განიცადა არამატერიალური ზიანი, რომლის ანაზღაურება შეუძლებელია მხოლოდ დარღვევის დადგენით. წინამდებარე საქმის შესაბამისი გარემოებების გათალისწინებით, პრიცნიპის და ასევე სხვადასხვა მიუკერძებული მოსაზრებების გათვალისწინებით, სასამართლო მიზანშეწონილად მიიჩნევს, რომ მომჩვანს მიანიჭოს 5000 ევრო ამ საკითხთან მიმართებით და დამატებით ნებისმიერი სხვა გადასახადის ანაზღაურება.

21.

სასამართლო ასევე აღნიშნავს, რომ მომჩივანმა არ წარმოადგინა საკმარისი ფინანსური დოკუმენტები, რომლებიც დაადასტურებდა, რომ მან გადაიხადა ან კანონით ვალდებული იყო გადაეხადა მისი ბრიტანელი წარმომადგენლების მიერ დაკისრებული საფასური ან მათ მიერ გაწეული ხარჯები (იხ. Ochigava, ციტირებული ზემოთ, §§ 67-69). აქედან გამომდინარეობს, რომ ხარჯებისა და დანახარჯების ნაწილში მოთხოვნა არ უნდა დაკმაყოფილდეს.

აქედან გამომდინარე, სასამართლო ერთხმად,

1.

აცხადებს საჩივარს დასაშვებად;

2.

ადგენს, რომ ადგილი ჰქონდა კონვენციის მე-3 მუხლის დარღვევას როგორც მატერიალური, ისე პროცედურული კუთხით;

3.

ადგენს

ა) რომ მოპასუხე სახელმწიფომ სამი თვის განმავლობაში უნდა გადაუხადოს მომჩივანს ქვემოთ მოცემული თანხები, რომლებიც უნდა კონვერტირდეს მოპასუხე სახელმწიფოს ვალუტაში გადახდის თარიღისთვის მოქმედი კურსით:

ი)

112 ევრო (ას თორმეტი ევრო), დამატებით ნებისმიერი გადასახადი რომელიც მას შეიძლება დაეკისროს, მატერიალური ზიანის ანაზღაურებისათვის;

იი)

5000 ევრო (ხუთი ათასი ევრო), დამატებით ნებისმიერი გადასახადი, რომელიც მას შეიძლება დაეკისროს, მორალური ზიანის ანაზღაურებისათვის.

ბ) რომ ზემოთ აღნიშნული სამი თვის გასვლიდან ანგარიშწორებამდე, ზემოაღნიშნულ თანხებზე გადასახდელი იქნება მარტივი საპროცენტო განაკვეთი ევროპის ცენტრალური ბანკის ზღვრული საკრედიტო განაკვეთის ტოლი დეფოლტის პერიოდში, დამატებით სამი პროცენტული პუნქტი;

4.

უარყოფს მომჩივნის სხვა მოთხოვნას სამართლიანი დაკმაყოფილების შესახებ.