CASE OF VASSIS AND OTHERS v. FRANCE

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul al Institutului European din România” ( www.ier.ro ). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC. ©The document was made available with the support European Institute of Romania ( www.ier.ro ). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. Vassis și alții împotriva Franței – 62736/09 Hotărârea din 27.06.2013 Art. 5 § 3: Adus de îndată înaintea judecătorului sau a altui magistrat Reținere timp de 48 ore după o perioadă de 18 zile de lipsire de libertate ca urmare a arestării unei nave în marea liberă: încălcare În fapt – Reclamanții sunt membri ai echipajului unei nave pe care marina franceză a arestat-o în largul coastelor africane, fiind suspectă de transport de stupefiante.

Nava a debarcat în Franța 18 zile mai târziu. La sosirea reclamanților, a fost deschisă o anchetă preliminară și au fost arestați preventiv. Aproximativ 48 de ore mai târziu au fost înfățișați înaintea unui judecător. În drept – Art. 5 § 3: Reținerea a urmat unei perioade de 18 zile de lipsire de libertate în sensul art. 5 din Convenție, iar reclamanții nu s-au înfățișat pentru prima dată înaintea unui „judecător sau a unui alt magistrat” în sensul autonom al art. 5 § 3 din Convenție decât după termen suplimentar de aproximativ 48 de ore. Or, nimic nu poate justifica un astfel de termen suplimentar în circumstanțele speței.

Într-adevăr, operațiunea de interceptare era planificată, iar nava suspectată de trafic internațional de stupefiante făcea obiectul unei supravegheri speciale din luna ianuarie 2008. De altfel, nu există nicio îndoială că un termen de 18 zile pentru aducerea reclamanților permitea pregătirea sosirii lor pe teritoriul francez în cunoștință de cauză. Or nu numai un astfel de termen, fără control judecătoresc, lipsește de temei reținerea de 48 de ore la care reclamanții au fost supuși apoi, dar în plus, constituie o circumstanță particulară care face ca cerința de promptitudine, prevăzută la art. 5§ 3, să fie mai strictă decât atunci când începutul reținerii coincide cu lipsirea de libertate. Prin urmare, reclamanții ar fi trebuit aduși înaintea unui „judecător sau a unui alt magistrat împuternicit de lege să exercite atribuții judiciare”, încă de la sosirea lor în Franța și fără amânare.

În special, jurisprudența care prevede termene de două sau trei zile, în baza căreia, Curtea a putut constata că neaducerea înaintea unui judecător nu era contrarie cerinței de promptitudine, nu are ca finalitate acordarea permisiunii autorităților de a completa dosarul acuzației. Concluzie : încălcare (unanimitate).