ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1040/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17 octombrie 2013, astfel cum a fost precizată, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat, în contradictoriu cu Comisia locală de fond funciar Ciurea, Unitatea administrativ Teritorială Ciurea prin Primar, Consiliul local al comunei Ciurea, G., obligarea pârâților, în solidar, la achitarea sumei de 330.000 RON cu titlul de prejudiciu creat ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor legale, cu cheltuieli de judecată.

Prin cererea de completare formulată la data de 23 octombrie 2014, reclamanții A. și B. și-au majorat pretențiile, arătând că solicită obligarea pârâților și la plata sumei de 10.200 RON reprezentând garanția pentru evicțiune achitată în baza contractului nr. x/17 aprilie 2014.

Prin Sentința nr. 3589 din 11 martie 2014, Judecătoria Iași a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâții Comisia locală de fond funciar Ciurea și UAT Ciurea prin Primar, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași.

Prin precizările formulate la data de 25 octombrie 2017, reclamanții A., B. și C. au majorat câtimea obiectului pretențiilor, solicitând suma de 77.514 (în loc de 66.000 RON) și suma de 73.943 RON (în loc de 10.200 RON), precum și suma totală de 147.886 RON (în loc de 132.000 RON).

Prin Sentința nr. 2096 din 15 decembrie 2016, Tribunalul Iași, secția I civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul local Ciurea și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acesta. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei UAT Ciurea și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu aceasta. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia locală de fond funciar Ciurea. A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele Comisia locală de fond funciar Ciurea și G. În temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008 au rămas în sarcina statului cheltuielile procesuale reprezentând sumele de câte 1872,5 RON de care reclamanții au beneficiat de ajutor public judiciar potrivit încheierilor din 14 noiembrie 2013 și 5 decembrie 2013.

Prin Decizia nr. 69 din 31 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanții A., B., C. și H. împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene privind dreptul la un proces echitabil, reclamanții A., B., C. și H. (moștenitoare legală a reclamantului decedat D.).

Privitor la motivul de recurs privind încălcarea art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, recurenții au invocat cauza Boldea împotriva României și au arătat că dreptul la un proces echitabil, astfel cum este reglementat de textul legal menționat și consacrat de jurisprudența în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, implică analiza efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților.

Referitor la motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenții au arătat că hotărârile instanțelor anterioare nu sunt motivate conform legii, iar considerentele ce au condus la respingerea acțiunii sunt contradictorii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, au precizat că instanța de apel trebuia să motiveze neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, lucru care însă nu s-a realizat în niciuna din etapele procesuale anterioare.

În opinia recurenților, niciuna din cele două instanțe nu a analizat în mod distinct condițiile legale care antrenează răspunderea civilă delictuală, ci au respins acțiunea prin raportare la faptul că nu au fost invocate dispozițiile art. III din Legea nr. 167/1997 ca temei al acțiunii, iar "legiuitorul a prevăzut expres modul în care se repară prejudiciile produse prin emiterea greșită a unui titlu de proprietate care este anulat, instituind posibilitatea recuperării prețului plătit la valoarea actualizată a acestuia, iar în acest context, reclamanții ar fi fost îndreptățiți doar la plata acestei sume".

Față de aceste considerente, recurenții-reclamanți au apreciat că acțiunea nu trebuia să fie respinsă ca neîntemeiată, ci ca inadmisibilă.

Potrivit recurenților, pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond nu a manifestat rol activ și nu a pus în discuția părților recalificarea în drept a cererii de chemare în judecată, nu a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii în raport de pretențiile deduse judecății și temeiul de drept invocat, ci a subliniat acest aspect abia în considerentele hotărârii ca unic motiv în argumentarea soluției de respingere a acțiunii.

Deși instanța de apel stabilește că Comisia locală de fond funciar Ciurea are calitate procesuală pasivă, iar acest lucru nu conduce automat la admiterea acțiunii, a cărei temeinicie se apreciază după administrarea probatoriului și verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, ulterior reține că "fapta ilicită constă în emiterea eronată a unui titlu de proprietate cu încălcarea dispozițiilor legilor fondului funciar poate fi invocată de persoanele interesate, cele implicate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul reclamanților".

În opinia recurenților, în mod greșit a reținut instanța de apel că reconstituirea s-a făcut pe numele tatălui pârâtei G., în condițiile în care titlul de proprietate a fost emis direct pe numele acesteia, acesta fiind motivul ce a determinat întreaga situație litigioasă.

Totodată, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că reclamanții ar fi solicitat administrarea unui "probatoriu vast", în condițiile în care aceștia au solicitat audierea martorului I., ce a participat la efectuarea măsurătorilor terenului indicat de către intimata G. (probă respinsă la fond), precum și administrarea probei cu interogatoriul pârâtei G. (probă încuviințată la fond dar neadministrată, deoarece intimata nu s-a prezentat pentru a răspunde la interogatoriu).

Instanța de apel a respins solicitarea probatoriilor arătate, privând reclamanții de dreptul la un proces echitabil, întrucât aceștia nu au avut posibilitatea de a demonstra situația de fapt și temeinicia acțiunii lor.

Instanța de apel a admis corectitudinea soluției privind calitatea procesuală pasivă a pârâtelor în raport de pretențiile deduse judecății, a admis existența unei fapte ilicite și a unui prejudiciu, despre care a arătat că poate fi reparat pe altă cale, dar a evitat să analizeze aceste condiții.

Posibilitatea de recuperare a prețului prevăzută prin art. III din Legea nr. 19/1997 nu exclude formularea unei acțiuni întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, cele două acțiuni neexcluzându-se una pe alta.

Recurenții au susținut astfel că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite - transferarea către reclamanți, de către pârâta G., a unui drept de proprietate incert, rezultat din emiterea unui titlu de proprietate nul absolut, pe numele unei persoane nevalidate; existența prejudiciului - plata prețului (nerecuperat) pentru terenuri de care au fost lipsiți urmare a anulării titlului de proprietate; existența legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu (dacă Comisia locală de fond funciar Ciurea ar fi respectat normele legale ar fi emis titlul de proprietate pe numele lui J., reclamanții ar fi cumpărat de la acesta, nu s-ar mai fi constatat nulitatea titlului și nu s-ar mai fi admis acțiunea în revendicare); existența culpei - Comisia locală de fond funciar Ciurea a ignorat dispozițiile legale în materie eliberând titlul pe numele fiicei lui J., câtă vreme tatăl acesteia era în viață, iar pârâta G. este vânzătoare de rea-credință, întrucât cunoștea că nu este îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare în considerarea argumentelor ce succed.

Criticile formulate se încadrează, în parte, în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neputând fi analizate de către instanța de control judiciar aspectele legate de modalitatea de administrare și de interpretare a probatoriilor, care reprezintă aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care să poată fi încadrate în ipotezele expres reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Art. 488 C. proc. civ. stipulează la pct. 6 în sensul că se poate cere casarea hotărârii atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Prevalându-se de acest text de lege, recurenții au susținut că, deși și-au întemeiat acțiunea pe principiile răspunderii civile delictuale, instanțele nu au procedat la respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea respectivelor condiții.

Nu pot fi însă primite criticile referitoare la nemotivarea de către instanțele fondului a neîndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale.

Se observă astfel că instanța de apel, pornind de la caracterul devolutiv al apelului cu limitările celor două reguli restrictive exprimate prin adagiile tantum devolutum quantum appellatum și tantum devolutum quantum judicatum, în analiza efectuată s-a circumscris limitelor cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții s-au prevalat de principiile răspunderii civile delictuale, reglementate prin art. 998-999 C. civ. de la 1864, în vigoare la momentul săvârșirii faptei ilicite.

Contrar însă celor susținute de recurenți, instanța de apel a reținut că, în ceea ce privește neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, judecătorul fondului a constatat corect împrejurarea potrivit căreia, în raport cu intimata - pârâtă G., nu s-a precizat în ce constă atitudinea culpabilă a acesteia, în condițiile în care cererea de reconstituire a fost formulată de tatăl acesteia, pe numele căruia s-a făcut și reconstituirea.

Prin urmare, s-a analizat de către curtea de apel, prin validarea constatărilor primei instanțe, neîntrunirea uneia dintre condițiile esențiale pentru antrenarea răspunderii civile delictuale și anume inexistența faptei ilicite în raport cu intimata-pârâtă G.

În ceea ce privește existența faptei ilicite în raport de cealaltă intimată-pârâtă, Comisia locală de fond funciar Ciurea, curtea de apel a reținut că fapta ilicită constând în emiterea eronată a unui titlu de proprietate cu încălcarea legilor fondului funciar poate fi invocată de persoanele interesate, implicate în procedura reconstituirii dreptului de proprietate, ceea ce nu este cazul reclamanților.

Ca atare, nu pot fi primite susținerile recurenților potrivit cărora nu au fost analizate condițiile care antrenează răspunderea civilă delictuală.

Aceasta, cu atât mai mult cu cât, prin decizia atacată, s-a reținut faptul că analiza s-a limitat la obiectul învestirii, respectiv principiile răspunderii civile delictuale, în condițiile în care reclamanții nu au invocat dispozițiile art. III din Legea nr. 169/1997, ca temei al acțiunii lor.

Prin urmare, contrar susținerii recurenților, acțiunea nu a fost respinsă pentru unicul considerent că prejudiciul putea fi reparat pe calea unui acțiuni întemeiate pe Legea nr. 169/1997, ci prin analiza inexistenței faptei ilicite în raport de intimatele-pârâte în raport de considerentele prezentate.

Nu pot fi primite nici susținerile recurenților referitoare la nemotivarea deciziei din apel privitor la nemanifestarea rolului activ al judecătorului fondului.

Se observă sub acest aspect că, prin prisma art. 22 alin. (2) C. proc. civ., curtea de apel a reținut că în speță, părțile au beneficiat de apărare calificată, că obiectul și cauza juridică au fost clar determinate, respectiv reclamanții solicitaseră aplicarea principiilor răspunderii civile delictuale și nicidecum restituirea prețului actualizat în baza dispozițiilor legilor fondului funciar.

Curtea de apel a apreciat că în atare situație intervenția instanței ar echivala cu substituirea părții în efectuarea unui act procedural, cu consecința ruperii echilibrului procesual.

Constatând că dimpotrivă, instanța are obligația, în virtutea art. 22 alin. (2) C. proc. civ., de a respecta principiile contradictorialității, al egalității părților și de a veghea la respectarea dispozițiilor legale, curtea de apel a reținut că prima instanță și-a îndeplinit aceste îndatoriri, soluționând cererea în limitele impuse de reclamanți și nepermițând concursul său în vătămarea intereselor celorlalte părți.

Prin urmare, recurenții-reclamanți nu își pot invoca culpa proprie constând în faptul că nu au ales o altă cale procesuală de natură a le aduce repararea prejudiciului (dezdăunarea) în baza legii speciale, în măsura în care textul de lege le era aplicabil sau răspunderea contractuală (pentru evicțiunea la care au fost supuși prin admiterea acțiunii în revendicare și nulitatea contractului), imputând, fără temei, instanței lipsa de rol activ, în condițiile în care principiul disponibilității îi interzicea acesteia să schimbe temeiul juridic al acțiunii introductive de instanță.

Nici susținerile recurenților referitoare la motivarea contradictorie a instanței de apel nu pot fi primite.

Această motivare contradictorie rezidă, în opinia recurenților, în raport de soluția de respingere a lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale de fond funciar Ciurea, respectiv deși s-a admis existența unei fapte ilicite și a unui prejudiciu, curtea de apel a evitat să analizeze condițiile răspunderii civile delictuale.

Or, referitor la acest aspect, curtea de apel a constatat că prin indicarea pretenției sale și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se întemeiază aceasta, reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.

În aceste condiții, prin respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale de fond funciar Ciurea, instanța a stabilit că aceasta are legitimare procesuală.

Însă această constatare nu este contradictorie, atâta timp cât după administrarea probatoriului și analizarea îndeplinirii condițiilor privind antrenarea răspunderii civile delictuale, s-a verificat temeinicia acțiunii în raport cu respectivul pârât, constatându-se că nu este întemeiată.

Motivele recurenților referitoare la neprobarea unor afirmații ale intimatei-pârâte Comisia locală de fond funciar Ciurea, la îndreptățirea de a solicita obligarea, în solidar, a pârâtelor și la prezentarea împrejurărilor care conduc la această soluție, la modalitatea de administrare și de interpretare a probatoriilor, nu pot constitui obiect de analiză în recurs, reprezentând aspecte de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, care să poată fi încadrate în ipotezele expres reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Nu poate fi primit nici motivul de recurs privind încălcarea art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care implică analiza efectivă a mijloacelor, argumentelor și propunerilor de probe ale părților, constatându-se că instanța de apel a răspuns motivat, în limitele prevăzute de dispozițiile art. 476 - 479 C. civ., tuturor criticilor formulate, verificând stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Pentru toate aceste considerente, recursul se vădește a fi nefondat, urmând a fi respins ca atare.

În ceea ce privește solicitarea intimatei - pârâte G., de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, aceasta urmează a fi respinsă în considerarea aspectului nedepunerii înscrisurilor doveditoare ale respectivelor cheltuieli.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții C., B., H. și A. împotriva Deciziei nr. 69 din 31 ianuarie 2018 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte G. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2019.

Procesat de GGC - GV