ÎCCJ, Decizia nr. 117/2021

Asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțate de secția penală a Curții de Apel Brașov, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, A. a formulat contestație.

Prin Decizia penală nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți, în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Pentru a dispune astfel, secția penală a instanței supreme a reținut că hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 33/RC din data de 7 februarie 2020, a fost pronunțată în procedura prevăzută de art. 448 alin. (1) din C. proc. pen., aceste dispoziții reglementând procedura de judecare a recursului în casație după parcurgerea procedurii de filtru și anume, admiterea în principiu, prevăzută de art. 440 din același cod.

Prin urmare, instanța supremă a constatat că hotărârea pronunțată de instanța de recurs în casație nu este supusă niciunei căi ordinare sau extraordinare de atac, fiind definitivă, astfel că A. a învestit instanța cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Totodată, s-a reținut că atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea exercitării niciunei căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materia recursului în casație, a admite că o atare cale de atac este admisibilă ar încălca principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Nu în ultimul rând, s-a reținut în considerentele hotărârii contestate că apărarea a susținut admisibilitatea căii de atac în modalitatea în care aceasta a fost formulată, în conformitate cu dispozițiile 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Or, dispozițiile art. 598 din C. proc. pen. reglementează contestația la executare, aceasta fiind un procedeu jurisdicțional ce poate fi exercitat pentru soluționarea incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală ivite înainte ori în timpul executării hotărârii definitive sau după executarea hotărârii definitive, dar în legătura cu aceasta. Astfel, pe calea contestației la executare nu pot fi invocate aspecte anterioare momentului rămânerii definitive a hotărârii, nu se poate modifica o astfel de hotărâre, prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Instanța supremă a reținut și faptul că în situația prevăzută de art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. "când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare", nelămurirea sau împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

De asemenea, s-a constatat că prin Sentința penală nr. 1128 din data de 9 iunie 2016, pronunțată de Judecătoria Brașov, în Dosarul nr. x/2016, s-a stabilit o pedeapsă totală de executat de 4 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă care a fost majorată de instanța de apel la 5 ani și 10 luni închisoare. Prin Decizia penală nr. 33/RC a fost respinsă calea extraordinară de atac formulată de recurentul A. împotriva Deciziei penale nr. 623/Ap din data de 7 iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/2016, instanța de recurs în casație confirmând, astfel, soluția instanței de apel.

Ca atare, instanța supremă a apreciat că împotriva Deciziei penale nr. 33/RC nu se poate formula contestație la executare, întrucât hotărârea ce se execută este cea prin care s-a dispus condamnarea contestatorului, respectiv decizia pronunțată de instanța de apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți, în Dosarul nr. x/2020, A. a formulat contestație, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 5 aprilie 2021, termen la care s-a dispus amânarea cauzei la data de 10 mai 2021 față de împrejurarea că procedura de citare nu a fost legal îndeplinită cu contestatorul întrucât acesta a fost transferat la Penitenciarul Gherla.

La termenul de judecată din data de 10 mai 2021 au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate în prezenta cauză, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În speță, contestatorul A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți, în Dosarul nr. x/2020, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de același contestator împotriva Deciziei penale nr. 33/RC din data de 7 februarie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit dispozițiilor art. 4251 alin. (7) din C. proc. pen., contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În raport cu aceste dispoziții legale se constată că, în ceea ce privește decizia prin care se soluționează calea ordinară de atac a contestației, C. proc. pen. nu a reglementat un al doilea sau al treilea grad de jurisdicție, aceasta fiind definitivă.

Prin urmare, se constată că A. a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei hotărâri definitive și nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea unei căi ordinare de atac, în condiții nereglementate de C. proc. pen.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 782 din data de 24 noiembrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 mai 2021.

GGC - GV