ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Prin cererea
înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22 ianuarie 2013,
petiționarul P.I. a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul
Dosarului nr. 3532/235/2012 al Curții de Apel Cluj.
În motivarea cererii, petiționarul a susținut în
esență că nu mai dorește să fie judecat de Curtea de Apel Cluj, întrucât, cu
rea credință, a fost trimis în judecată și ulterior condamnat pentru săvârșirea
infracțiunii de ultraj, soluționarea cererilor de revizuire a sentinței de
condamnare făcându-se, de asemenea, cu încălcarea dispozițiilor legale de către
instanțele din Cluj.
Verificând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că pe rolul Curții de Apel Cluj a
fost înregistrat Dosarul nr. 3532/235/2012, având ca obiect recursul declarat
de revizuentul P.I. împotriva Sentinței penale nr. 42 din 14 decembrie 2012
pronunțată de Judecătoria Gherla.
În informațiile
solicitate potrivit art. 57 C. proc. pen. și comunicate de către Ministerul
Justiției, se prezintă etapele pe care le-a parcurs dosarul a cărui strămutare
s-a solicitat, precizându-se, totodată, că sunt lipsite de suport real afirmațiile
petiționarului privind reaua credință a organelor judiciare care au dispus
soluții în cauza acestuia.
Potrivit art. 55 alin. (1) C. proc. pen., Înalta
Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la o instanță
competentă la o altă instanță egală în grad, în cazul în care imparțialitatea
judecătorilor ar putea fi știrbită datorită împrejurărilor cauzei, dușmăniilor
locale sau calității părților, când există pericolul de tulburare a ordinii ori
când una dintre părți are o rudă sau afin până la gradul patru inclusiv printre
judecători sau procurori, asistenții judiciari sau grefierii instanței.
În prezenta cauză,
nici una dintre cerințele art. 55 alin. (1) nu sunt întrunite.
În cazul unei cereri
de strămutare, imparțialitatea instanței trebuie analizată nu numai din
perspectiva convingerii personale a judecătorului că este imparțial, dar și din
perspectiva celui interesat. La acest control, instanța investită cu cererea de
strămutare trebuie să analizeze dacă, independent de conduita judecătorului,
unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica pot pune în discuție
imparțialitatea judecătorului interesat.
Curtea Europeană a
hotărât că, în privința imparțialității obiective a judecătorului, aparențele
au un rol decisiv, limitele lor fiind stabilite de jurisprudența instanței
europene, în raport de împrejurările concrete ale cauzelor.
Simpla susținere că instanța nu ar putea da dovadă
de obiectivitate și imparțialitate nu poate constitui un motiv temeinic de
strămutare, în prezenta cauză confirmându-se că la nivelul Curții de Apel Cluj
sunt asigurate toate condițiile pentru înfăptuirea actului de justiție în
spiritul aflării adevărului și respectării drepturilor petiționarului.
Înalta Curte constată
că motivele invocate de petiționar nu se regăsesc în prevederile art. 55 C.
proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 și, în
consecință, neexistând motive temeinice care să justifice strămutarea judecării
cauzei, cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
neîntemeiată, cererea formulată de petiționarul P.I. pentru strămutarea
judecării cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 3532/235/2012 al Curții de
Apel Cluj.
Obligă petiționarul
la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 29 aprilie 2013.
Procesat de GGC - DG