CtEDO 10.09.2013 Auto

KANIA v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.09.2013
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KANIA v. POLAND (CtEDO, 2013)
HUDOC · oficial

A patra secțiune decizia nr. 19901/05 Urszula KANIA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 5 mai 2005, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 29 aprilie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dna Urszula Kania, este un național polonez, născut în 1961 și trăiește în Krasne. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz, succes de dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 11 octombrie 2001, Consiliul de Securitate Socială (Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB”) a acordat reclamantului dreptul la o pensie de pensionare anticipată pentru persoanele care cresc copii care au nevoie de îngrijire constantă (denumita pensie „EWK”) în suma netă de aproximativ 780 zloty polonez (PLN). La 18 iunie 2002, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să acorde reclamantului dreptul la pensia EWK. Plata pensiei a fost întreruptă cu efect imediat. Reclamantul a apelat împotriva acestor hotărâri în instanțe. La 2 iulie 2004, recursul său a fost în cele din urmă respins prin hotărârea Curții de Apel Rzeszów (Sād Apelacyjny La 24 februarie 2005 Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să distreze recursul de casare depus de reclamant. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 14 din Convenție cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului ei la pensia EWK. Prin scrisoarea din 29 aprilie 2013, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din revocarea bruscă a pensiei EWK ale reclamantului, care a atribuit unei sarcini excesive reclamantului incompatibil cu această dispoziție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 3000 EUR (trei mii de euro) pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi a fost acceptată de Curte ca fiind „orice alt motiv” care justifică supunerea din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție (...)” Într-o scrisoare din 25 mai 2013 reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația Guvernului era inacceptabil de scăzută. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003 VI; WAZA Spółka o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului reclamantului la pensia de pensionare anticipată (a se vedea, de exemplu, Moskal c. Polonia, nr. 10373/05, 15 septembrie 2009; Antoni Lewandowski c. Polonia , nr. 38459/03, 2 octombrie 2012). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (art. 37 litera (c)). În ceea ce privește chestiunile prezentate de reclamant în temeiul articolelor 6 și 14 din Convenție, Curtea reamintește că, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, a susținut că plângerile prevăzute la articolele 6 nu au nevoie de o examinare separată (a se vedea, de exemplu, Moskal , citat mai sus, § 83; Antoni Lewandowski , citat mai sus, § 88). Având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate de art. 14 sunt de competența sa, Curtea constată că reclamantul nu a justificat plângerile. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție (a se vedea, de asemenea, Moskal , citat mai sus, §§ 100 și 101). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, ar trebui eliminată din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă