KOKOSZKA v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;Partly inadmissible
KOKOSZKA v. POLAND (CtEDO, 2013)
A patra secțiune decizia nr. 2981/05 Jan KOKOSZKA împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 10 septembrie 2013 în calitate de comitet compus din: David Thór Björgvinsson, președinte, Vincent A. De Gaetano, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 31 decembrie 2004, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 29 aprilie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Jan Kokoszka, este un național polonez, care s-a născut în 1956 și trăiește în „arówka”. Guvernul polonez (“Guvernul”) au fost reprezentate de agentul lor, dl Wołāsiewicz, succesat de Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 29 octombrie 2001, Consiliul de Securitate Socială ( Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SB”) a acordat reclamantului dreptul la un mai devreme pensia de pensionare pentru persoanele care cresc copiii care au nevoie de îngrijire constantă (denumita pensie „EWK”) în valoare netă de aproximativ 1059 zloti polonezi (PLN). La 5 septembrie 2002, SSB a redeschis procesul, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și a refuzat în cele din urmă să atribuie reclamantului dreptul la pensia EWK. Plata pensiei a fost întreruptă cu efect imediat. Reclamantul a depus un recurs împotriva acestor decizii, respins de Curtea Regională Rzeszów (Sīd Okręgowy ) la 29 iulie 2003. La 21 ianuarie 2004, Curtea de Apel Rzeszów ( Sād Apelacyjny ) a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii de primă instanță. La 17 iunie 2004, Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de casă depus de solicitant. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție și, în fond, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului său la pensia EWK. El a formulat, de asemenea, o plângere generală în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că procedura în cazul său a fost nedrept. În cele din urmă, el s-a plâns invocând art. 14 coroborat cu art. 6 din Convenție că refuzul Curții Supreme de a întreține recursul său de casație a constituit discriminare. În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-l ceda din pensia de pensie de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care se citește după cum urmează: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.” Prin scrisoarea din 29 aprilie 2013, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din revocarea bruscă a pensiei EWK ale reclamantului, care a atribuit unei sarcini excesive reclamantului incompatibil cu această dispoziție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 10 000 EUR ( zece mii de euro) pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi a acceptat de către Curte ca fiind „un alt motiv” care justifică izbucnirea din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție (...)” Într-o scrisoare din 31 mai 2013, reclamantul a exprimat opinia că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută. În plus, el a subliniat că, în cererea sa la Curte, a susținut, de asemenea, o încălcare a articolelor 6 și 8 din Convenție, având în vedere deschiderea procedurii privind dreptul său la pensia EWK. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003 VI; WAZA Spółka o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri împotriva Poloniei, practica sa privind plângerile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția privind redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului reclamantului la așa-numita pensie „EWK” (a se vedea, printre altele, Moskal c. Polonia , nr. 10373/05, 15 septembrie 2009; Antoni Lewandowski c. Polonia , nr. 38459/03, 2 octombrie 2012). În ceea ce privește chestiunile ridicate de reclamant în temeiul altor dispoziții ale Convenției, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a susținut că plângerile în temeiul articolelor 6 și 8 din Convenție nu au nevoie de o examinare separată (de exemplu, Moskal , citat mai sus §§ 83 și 94; Antoni Lewandowski , citat mai sus, § 88 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Având în vedere cele de mai sus și natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu necesită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, aceaceasta ar trebui eliminată din listă. Reclamantul s-a plâns în continuare în temeiul articolului 6 din Convenție că procedurile în cazul său au fost nedreptate și că instanțele interne au evaluat în mod echitabil dovezile. De asemenea, el s-a bazat pe art. 14 din Convenție, susținând în același timp că a fost discriminat, deoarece Curtea Supremă a refuzat să își distreze recursul de casație, în timp ce a examinat apelurile de casație în alte cazuri similare referitoare la revocarea pensiilor EWK. Având în vedere tot materialul în posesia sa, și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, Curtea nu constată nicio încălcare a drepturilor și libertăților prevăzute în Convenția sau în Protocolurile sale care rezultă din aceste plângeri (a se vedea și Moskal , citat mai sus, §§ 86-88 și 100). Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; Decide să scoată aplicarea din lista de cazuri în ceea ce privește plângerea de mai sus, în conformitate cu art. 37 litera (c) din Convenție; declara restul cererii inadmisibil. Fatoș Aracı David Thór Björgvinsson Președintele adjunct al grefierului