AFFAIRE DINU CONTRE LA ROUMANIE ET LA FRANCE ET AFFAIRE ROMAŃCZYK CONTRE LA FRANCE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Informations fournies par le gouvernement concernant les mesures prises permettant d'éviter de nouvelles violations. Versement des sommes prévues dans l'arrêt
AFFAIRE DINU CONTRE LA ROUMANIE ET LA FRANCE ET AFFAIRE ROMAŃCZYK CONTRE LA FRANCE (CtEDO, 2013)
Cea de-a 1177-a ședință □ 11 septembrie 2013 Anexa 9 (Punctul H46-1) Rezoluția CM/ResDH(2013)157 O cauză împotriva României și Franței (Diu) și o cauză împotriva Franței (Romańczyk) Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Cerere Cauza Hotărârea Definitivului la 6152/02 DINU 04/11/2008 06/04/2009 7618/05 ROMANCZYK 18/1/2010 18/02/2011 [adoptată de Comitetul miniștrilor la 11 septembrie 2013, în cadrul celei de-a 1177-a ședințe a delegaților miniștrilor] Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "CEDO"). Convenția mai sus și Curtea, având în vedere hotărârile definitive transmise de Curte Comitetului în cauzele de mai sus și încălcările constatate care reamintesc obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statelor pârâte să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației respective După examinarea bilanțurilor de acțiune furnizate de guverne care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârilor, inclusiv a informațiilor furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentele DH-DD(2013) 545 și DH-DD(2013)733) și având în vedere faptul că au fost adoptate toate măsurile impuse prin art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția în aceste cauze și DECIDE d . Bilanțul de acțiune revizuit Dinu Cristina împotriva României și Franței (Recuperarea nr. 6152/02, Hotărârea din 4 noiembrie 2008, definitivă la 6 aprilie 2009) Rezumat introductiv al cauzei Prezenta cauză se referă la întârzierea executării unei hotărâri definitive a instanțelor române pronunțate în 1995, prin care se solicită recurentei, fostului soț al recurentei, resortisant român cu reședința în Franța, să plătească o pensie alimentară în favoarea fiului lor. Pentru a obține executarea acestei decizii, recurenta a inițiat în 1995 procedura prevăzută de Convenția de la New York privind recuperarea alimentelor în străinătate din 20 iunie 1956. Hotărârea Curții a Uniunii Europene în cauza C-482/99, ECLI:EU:C:1999:291, punctul 41. În ceea ce privește România, Curtea Europeană a constatat întârzieri în transmiterea corespondențelor către autoritățile franceze competente pentru a obține exequatur din decizia în cauză [încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție]. Guvernul României a fost condamnat la plata sumei de 7 500 EUR recurentei ca daune morale și proaspete și cheltuieli de judecată. II. Măsuri individuale adoptate de România Astfel cum reiese din informațiile puse la dispoziția guvernului, suma a fost plătită recurentei, ordinul de plată fiind transmis Comitetului de Miniștri prin scrisoarea din 28 august 2009. Având în vedere faptul că ordonanța de exequatur a hotărârilor românești a fost emisă în aprilie 2004 și executarea forțată a fost închisă în septembrie 2007 de către instanța franceză competentă care a constatat că datoria în temeiul dreptului la pensie era oprită până la 27 noiembrie 2006, guvernul consideră că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . III. Măsuri generale adoptate de România Traducerea hotărârii a fost publicată în Jurnalul Oficial nr. 867/2009. Conținutul hotărârii a fost difuzat la Ministerul Justiției În momentul în care a avut loc încălcarea Convenției, România nu era membră a Uniunii Europene și a devenit membră a Uniunii Europene în 2007, fapt care a avut consecințe asupra instrumentelor juridice aplicabile în situații precum cea a reclamantei. Din acest motiv, bilanțul de acțiune se referă în primul rând la cazurile în care România este solicitată de un alt stat membru al Uniunii Europene într-o procedură de recunoaștere și executare a unei hotărâri pronunțate de instanțele române și apoi la situația în care România este solicitată de un stat nemembre al Uniunii Europene. La 18 iunie 2011, autoritatea națională responsabilă, și anume Ministerul Justiției, a susținut că Regulamentul CE nr. 4/2009 al Consiliului Uniunii Europene privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și cooperarea în materie de obligații de întreținere este aplicabil. Regulamentul elimină procedura de exequatur pentru hotărârile judecătorești pronunțate după 18 iunie 2011 și pentru acțiunile introduse după această dată și prevede, de asemenea, modalități tehnice moderne de comunicare (fax, e-mail) și formulare standard, care vor fi traduse automat, prin intermediul paginii de internet a Rețelei Judiciare Europene în materie civilă. Acesta prevede, de asemenea, termene obligatorii pentru informarea creditorului cu privire la stadiul recuperării creanței și aceaceasta este primul instrument juridic în materie civilă care permite localizarea debitorilor și accesul la informații privind existența bunurilor/veniturilor debitorului. În ceea ce privește hotărârile judecătorești pronunțate înainte de 18 iunie 2011, acestea intră în domeniul de aplicare al regulamentului menționat anterior, diferența fiind aceea că, în aceste cazuri, este necesară parcurgerea procedurii de exequatur care este accesibilă și nu foarte complexă. Având în vedere cele de mai sus și obiectivul declarat al regulamentului, care este acela de a asigura punerea în aplicare a unei serii de măsuri care să permită recuperarea efectivă a creanțelor de întreținere în situații transfrontaliere, guvernul consideră că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare. În ceea ce privește relația cu statele terțe, care nu sunt membre ale Uniunii Europene, Convenția privind recuperarea internațională a alimentelor destinate copiilor și altor membri ai familiei (încheiată la 23 noiembrie 2007 la Haga) înlocuiește Convenția privind recuperarea produselor alimentare în străinătate din 20 iunie 1956 (în vigoare la data la care încălcarea a avut loc în acest caz). Convenția de la Haga a fost aprobată de Uniunea Europeană, în numele statelor membre, prin Decizia nr. 432/2011 a Consiliului din 9 iunie 2011, prin urmare, Convenția menționată anterior se aplică României începând cu 9 iunie 2011. Dispozițiile Convenției de la Haga conțin garanții suficiente pentru a preveni încălcări ale Convenției similare celor produse în prezenta cauză, deoarece impun termene scurte în procedurile de primire și tratare a cererilor și a cauzelor, prin intermediul Autorităților Centrale (care sunt desemnate de fiecare stat contractant pentru îndeplinirea obligațiilor care îi sunt impuse prin Convenția de la Haga) ; Autoritatea Centrală desemnată de România este Ministerul Justiției) și, de asemenea, în procedura de exequatur. În special, în conformitate cu art. 12 din Convenția de la Haga, autoritățile centrale (solicitante și solicitate) au obligația de a trata o cauză cât mai curând posibil, respectând totodată obligația de a examina în mod corespunzător conținutul acesteia. După cum am precizat deja, conținutul hotărârii Curții în prezenta cauză a fost răspândit la Ministerul Justiției, Autoritatea centrală desemnată în temeiul Convenției de la Haga menționată anterior. Astfel, a fost informată Autoritatea Centrală cu privire la cerințele articolului 6 din convenție care rezultă din hotărârea Curții. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că măsurile generale luate vor preveni încălcări similare. IV. Concluzia Guvernul consideră că autoritățile române au luat măsurile individuale necesare în temeiul hotărârii Curții, întrucât nu este necesară nicio altă măsură individuală în acest caz. El invită Comitetul să ia notă de măsurile generale prezentate, pe care guvernul le consideră suficiente. În lumina celor de mai sus, guvernul concluzionează că România și-a îndeplinit obligațiile în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție. Dinu/Franța și România (solicitarea nr. 6152/02) Hotărârea din 4 noiembrie 2008 devenită definitivă la 6 aprilie 2009 Romanczyk vs. Franța (Recherche n 7618/05) Hotărârea din 18 noiembrie 2010 devenită definitivă la 18 februarie 2011 Bilan d Aceste cauze privesc eforturile insuficiente ale autorităților franceze de a asista recurentele în executarea hotărârilor pronunțate de instanțe străine, în contextul Convenției de la New York din 1956 privind recuperarea alimentelor în străinătate. Curtea a constatat o încălcare a articolului 6 1 din convenție în fiecare dintre cele două cauze. În cauza Dinu, Curtea a statuat că termenele de depunere a dosarului de exequatur de către autoritățile franceze și cererile lor repetate de documente caracterizau o lipsă de diligență în executarea unei hotărâri judecătorești definitive care îi revenea reclamantului să plătească o pensie alimentară în favoarea fiului lor. În cauza Romanczyk, era în cauză neexecutarea unei hotărâri definitive pronunțate de Curtea Regională din Katowice în 1999, prin care fostul soț al recurentei, cu reședința în Franța, a plătit o pensie alimentară pentru copiii săi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a declarat că, după ce, în septembrie 2004, l-a ascultat pe debitorul care se angajase în scris să plătească pensia alimentară, autoritățile franceze nu au dat niciodată curs scrisorii din ianuarie 2005 a recurentei care îi informase cu privire la falimentul acestuia și nu și-au exprimat îndoiala cu privire la plata efectivă a pensiei. Curtea a concluzionat că, în circumstanțele din speță, autoritățile franceze nu au depus suficiente eforturi pentru a asista recurenta în recuperarea creanțelor sale alimentare. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile În cauza Dinu, Curtea a condamnat Franța să plătească recurentei suma de 10 000 EUR pentru daune morale și 1 500 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Această sumă, cu o sumă totală de 11 500 EUR plus dobânzi moratorii, a fost plătită recurentei la 19 august 2009. În cauza Romanczyk, Curtea a alocat recurentei suma de 4 500 EUR pentru prejudiciul moral. Această sumă, plus dobânda de întârziere, i-a fost plătită la 18 iulie 2011. În cauza Dinu și după cum a constatat Curtea în hotărârea sa, executarea forțată a deciziei de acordare a pensiei alimentare a fost închisă în septembrie 2007 de către instanța franceză competentă, datoria în temeiul dreptului de pensie fiind stinsă. În ceea ce privește cauza Romanczyk și astfel cum se arată în hotărârea sa, după comunicarea cererii de către Curte autorităților franceze, la 17 decembrie 2008 (care punea capăt unei tăceri privind acest dosar de la scrisoarea Curții de la Katowice din 18 ianuarie 2005), acestea din urmă au relansat procedura de recuperare. Prin urmare, acestea au ordonat o nouă anchetă privind situația debitorului, au solicitat și au obținut documentele solicitate de la autoritățile poloneze și de la reclamantă și de la copiii săi care au fost în măsură să efectueze o acțiune în exequatur. Aceste demersuri, constatate de Curte, atestă faptul că Franța a întreprins toate diligențele necesare în cadrul procedurii de recuperare a creanței. În aceste condiții și în timp ce prejudiciul moral suferit de recurente în aceste două cauze a fost compensat prin plata satisfacției echitabile, nicio altă măsură individuală de punere în aplicare nu este necesară. II. Măsuri cu caracter general Difuzarea Hotărârile Curții au fost difuzate autorității expeditoare (în sensul Convenției de la New York privind recuperarea alimentelor în străinătate din 1956) în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. În plus, acestea sunt disponibile prin intermediul site-ului de acces la dreptul public general Hotărârile au fost, de asemenea, publicate în Ajunul bimestrial de drept european al Curții de Casație ( mai exact, în revista critică de drept internațional privat nr. 3 iulie-septembrie 2011, p. 675. În scopul de a remedia lentorii sancționați de Curtea Europeană în eliberarea de l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Este vorba exact despre Biroul de recuperare a creanțelor alimentare în străinătate, el însuși legat de subordonarea protecției drepturilor persoanelor, Serviciul de convenții, afaceri civile și juridice, în cadrul Direcției Francezilor în străinătate și administrația consulară a Ministerului Afacerilor Externe și Europene. Această reorganizare a serviciului a permis reducerea semnificativă a termenelor de procesare a dosarelor de exequatur. În prezent nu mai este nevoie în medie decât un an de la inițierea fazei judiciare pentru a se pronunța exequatur de o hotărâre străină. 4/2009 al Consiliului din 18 decembrie 2008 privind competența, legea aplicabilă, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești și cooperarea în materie de obligații de întreținere prevede, în ceea ce privește țările care au obligații în temeiul Protocolului privind legea aplicabilă obligațiilor de întreținere din 2007, denumit Protocolul de la Haga, eliminarea exequaturului. Astfel, în conformitate cu art. 17 din regulamentul menționat, o hotărâre pronunțată într-un stat membru legat de protocolul menționat anterior care este executorie în acest stat beneficiază de forță executorie într-un alt stat membru fără a fi necesară o declarație încuviințată cu privire la forță executorie. De asemenea, se precizează că Uniunea Europeană, care a ratificat Protocolul de la Haga, este aplicabilă în toate cele 27 de state membre. Guvernul consideră că aceste măsuri sunt de natură să prevină orice încălcare similară a Convenției și, prin urmare, consideră că aceste hotărâri au fost executate.