Garabayev și alte 33 cauze împotriva Rusiei

Rezoluția interimară CM/ResDH(2013)200 Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Grupul de afaceri Garabayev împotriva Federației Ruse (adoptată de Comitetul de Miniștri la 26 septembrie 2013 la cea de-a 1179-a reuniune a delegaților miniștrilor) În temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "convenția"), Având în vedere cauzele decise de Curte în care aceasta din urmă a constatat încălcări de către Federația Rusă ca urmare a răpirilor și transferurilor ilegale ale reclamanților din Federația Rusă către state în care reclamanții se confruntă cu un risc real de tortură și de maltratare și cu încălcarea unei măsuri interimare indicate de Curte în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, Reamintind că, având în vedere numărul de comunicări primite, inclusiv din partea Curții, cu privire la așa-numitele incidente similare care au fost raportate, evidențiind o situație alarmantă și fără precedent, Comitetul a solicitat autorităților ruse să adopte de urgență măsuri specifice de protecție a reclamanților expuși unui risc de răpire și de transfer ilegal.

Luând act de faptul că autoritățile ruse au adoptat o serie de măsuri generale de prevenire a răpirilor și transferurilor ilegale de pe teritoriul rus, de persoane în legătură cu care au fost prezentate cereri de extrădare, iar Curtea a indicat măsuri provizorii în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură Regretând profund faptul că aceste măsuri nu par să fi fost suficiente pentru a răspunde nevoii de a adopta urgent măsuri preventive și de protecție eficace Plângând că nu a primit până în prezent niciun răspuns la scrisoarea trimisă la 5 aprilie 2013 de către președintele Comitetului de Miniștri omologului său rus, îi împărtășește preocupările serioase ale Comitetului cu privire la persistența acestei situații și la apelurile sale repetate pentru adoptarea urgentă a unor astfel de măsuri de protecție; Subliniind faptul că, în hotărârea sa în cauza Abdulkhakov, Curtea a remarcat că orice transfer extrajudiciar sau restituire extraordinară, prin nerespectarea deliberată a garanțiilor procesului echitabil, este o negare absolută a statului de drept și a valorilor protejate prin convenție [1] Subliniind faptul că această situație implică cele mai grave implicații asupra ordinii juridice interne rusești, asupra eficienței sistemului Convenției, precum și asupra autorității Curții, SUBLINIAZĂ autorităților ruse,

astfel încât acestea să continue să acționeze pentru a garanta respectarea statului de drept și a obligațiilor pe care le au ca parte a convenției, EXHORTE, prin urmare, autoritățile să dezvolte mai repede un mecanism adecvat, dotat cu funcții atât preventive, cât și protectoare, pentru a se asigura că reclamanții, în special cei despre care Curtea a indicat o măsură provizorie, beneficiază (în continuare eliberării lor) de o protecție imediată și efectivă împotriva transferurilor ilegale sau ilegale de pe teritoriul național, precum și de pe jurisdicția instanțelor ruse. [1] Abdulkhakov, § 156.

Résolution intérimaire CM/ResDH(2013)200 Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme Groupe d’affaires Garabayev contre la Fédération de Russie (adoptée par le Comité des Ministres le 26 septembre 2013 à la 1179e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu des termes de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée « la Convention »), Considérant les affaires décidées par la Cour dans lesquelles cette dernière a constaté des violations par la Fédération de Russie du fait des enlèvements et des transferts illégaux des requérants de la Fédération de Russie vers des Etats où les requérants sont confrontés à un risque réel de torture et de mauvais traitements, et en violation d’une mesure intérimaire indiquée par la Cour en vertu de l’article 39 de son Règlement ; Rappelant qu’au vu du nombre de communications reçues, y compris de la part de la Cour, à propos d’incidents similaires allégués qui ont été signalés, mettant en évidence une situation alarmante et sans précédent, le Comité en a appelé aux autorités russes afin qu’elles adoptent en urgence des mesures de protection spécifiques des requérants exposés à un risque d’enlèvement et de transfert illégal ;

Notant que les autorités russes ont adopté un certain nombre de mesures générales pour prévenir des enlèvements et transferts illégaux du territoire russe, de personnes à l’égard desquelles des demandes d’extradition ont été présentées et la Cour a indiqué des mesures provisoires en vertu de l’article 39 de son Règlement ; Regrettant profondément que ces mesures ne paraissent pas avoir été suffisantes pour répondre au besoin d’adopter d’urgence des mesures préventives et protectrices qui soient effectives ; Déplorant n’avoir reçu à ce jour aucune réponse à la lettre envoyée le 5 avril 2013 par le Président du Comité des Ministres à son homologue russe, lui faisant part des graves préoccupations du Comité face à la persistance de cette situation et de ses appels répétés pour l’adoption urgente de telles mesures de protection ; Soulignant que dans son arrêt dans l’affaire Abdulkhakov, la Cour a noté que tout transfert extrajudiciaire ou toute restitution extraordinaire, de par son mépris délibéré des garanties du procès équitable, est une négation absolue de l’Etat de droit et des valeurs protégées par la Convention [1] ; Soulignant que cette situation entraîne les implications les plus graves sur l’ordre juridique interne russe, sur l’effectivité du système de la Convention ainsi que sur l’autorité de la Cour,

EN APPELLE aux autorités russes afin qu’elles continuent d’agir pour garantir le respect de l’Etat de droit et des obligations qu’elles assument en tant qu’Etat partie de la Convention, EXHORTE en conséquence les autorités à développer davantage sans plus tarder un mécanisme approprié, doté de fonctions à la fois préventives et protectrices, pour s’assurer que les requérants, en particulier ceux à propos desquels la Cour a indiqué une mesure provisoire, bénéficient (suite à leur libération) d’une protection immédiate et effective contre les transferts illégaux ou irréguliers du territoire national ainsi que de la juridiction des tribunaux russes. [1] Abdulkhakov, § 156.