CASE OF SEGHETI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"

CASE OF SEGHETI v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2013)

Traducere neoficială a variantei engleze a hotărârii,

efectuată de asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”

SECȚIA A TREIA

CAUZA SEGHETI c. MOLDOVEI

(Cererea nr. 39584/07)

HOTĂRÂRE

STRASBOURG

15 octombrie 2013

Hotărârea va rămâne definitivă în circumstanțele stabilite în articolul 44 § 2 al Convenției. Ea poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Segheti c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită în cadrul unei Camere compuse din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Ineta Ziemele,

Luis López Guerra,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefier al Secției,

Deliberând la 24 septembrie 2013 în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1

.

La originea cauzei se află o cerere (nr. 39584/07) depusă împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”), de către un cetățean al României, dl Ionel Segheti („reclamantul”), la 30 august 2007.

2.

Reclamantul a fost reprezentat de către dl R. Zadoinov, avocat din Chișinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, dl L. Apostol.

3.

Reclamantul a pretins, în special, că el a fost deținut în condiții de detenție inumane.

4.

La 5 ianuarie 2010, cererea a fost comunicată Guvernului. La aceeași dată, Guvernul României a fost informat despre dreptul său de a interveni în aceste proceduri în conformitate cu articolul 36 §

1 al Convenției și articolul 44 § 1(b) al Regulamentului Curții, însă acesta nu și-a exprimat dorința să facă uz de acest drept.

ÎN FAPT

I.

CIRCUMSTANȚELE CAUZEI

5.

Reclamantul s-a născut în anul 1960 și locuiește la Cricova.

6

.

Reclamantul lucra în calitate de consultant în cadrul Ambasadei României în Republica Moldova. La 12 aprilie 2005, el a fost arestat de către poliția din Republica Moldova în Călărași, Moldova, în baza bănuielii că el ar fi adus acuzații false în adresa unei persoane terțe. Părțile nu au prezentat nicio copie a vreunei hotărâri adoptate în cadrul procesului penal pe numele reclamantului, și din corespondența lui rezultă că la o dată necunoscută el a fost condamnat la opt ani privațiune de libertate. La 12 aprilie 2005, el a fost plasat în detenție în penitenciarul nr. 3 din Chișinău (cunoscut anterior ca închisoarea nr. 13). La 5 octombrie 2006, el a fost transferat la penitenciarul nr. 15 din Cricova. La 6 august 2009, el a fost transferat la spitalul penitenciarului Pruncul (închisoarea nr. 16), unde el a beneficiat de un tratament ambulatoriu până la 18 august 2009 pentru hipertensiune arterială și insuficiență cardiacă.

A.

Descrierea condițiilor de detenție de către reclamant

7.

Reclamantul a descris condițiile sale de detenție din închisoarea nr.

3 din Chișinău în felul următor. El a fost deținut cu alte treizeci și nouă de persoane într-o celulă de 40 metri pătrați fără ventilare și încălzire. Uneori, deținuții erau nevoiți să doarmă pe rând și trebuiau să aștepte cele două-trei ore în fiecare zi când era pornită apă la robinet, fapt care înrăutățea și mai mult problemele de igienă în închisoare. Veceul se afla chiar în celulă și avea un miros foarte neplăcut, deoarece nu erau oferite produse pentru curățarea acestuia. Mâncarea nu era comestibilă.

8.

El a descris condițiile sale de detenție din închisoarea nr. 15 în felul următor. La 5 octombrie 2006, el a fost plasat într-o celulă de 60 de metri pătrați cu alte douăzeci și șase de persoane, și astfel în celulă era foarte puțin loc pentru fiecare deținut. În lipsa lucrului sau altor activități, el nu avea ce face și își petrecea cea mai mare parte a timpului în celulă.

9.

Reclamantul nu a primit albituri de pat și a fost nevoit să ceară rudelor să le aducă. La fel era și cu lucrurile de igienă personală. El era nevoit să poarte aceleași haine pe care le purta în momentul admiterii în închisoare, deoarece administrația închisorii nu oferea alte haine.

10.

În timpul zilei apa curgea dintr-un singur robinet, însă nu și în timpul nopții, și din cauza unui mare număr de deținuți din celulă, accesul la robinet nu era permanent. Mâncarea era insuficientă și de o calitate foarte proastă. Cărțile din bibliotecă erau vechi și nu existau materiale despre Convenție pe care le putea studia. De asemenea, reclamantul a pretins că el nu a beneficiat de tratament medical suficient în cele două locuri de detenție.

B.

Descrierea condițiilor de detenție ale reclamantului de către Guvern

11

.

Potrivit Guvernului, spațiul care era disponibil reclamantului în diferite celule ale închisorii nr. 3 și 15 a depășit întotdeauna 4 metri pătrați. În special, în închisoarea nr. 15, el a fost plasat într-un bloc de detenție pentru deținuții care lucrează. Prima celulă în care el era deținut avea 61.6 metri pătrați și în ea se aflau cincisprezece oameni. La scurt timp după aceasta, el a fost transferat într-o celulă de 30

metri pătrați, în care se aflau trei deținut. Mai târziu, el a fost transferat într-o altă celulă de 24 metri pătrați, în care de asemenea se aflau trei deținuți. Toate celulele aveau numărul necesar de paturi pentru deținuți și aveau robinet cu apă și veceu.

12.

Guvernul a prezentat o listă prin care se confirma că reclamantul a beneficiat în mod repetat de asistență medicală atât în închisoarea nr. 3, cât și nr. 15, inclusiv de tratament ambulatoriu pentru ulcer în anul 2005.

II.

MATERIALE RELEVANTE

13

.

Părțile relevante ale raportului

Comitetului

European

pentru Prevenirea Torturii

și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) în privința vizitei sale în Republica Moldova în perioada 20-30 septembrie 2004 prevăd următoarele (traducerea neoficială):

“54.

Delegația a vizitat cinci instituții ce aparțin Ministerului Justiției: închisoarea nr. 3 din Chișinău [și] coloniile nr. 4 și nr. 15 din Cricova ...

55.

În cea mai mare parte, situația instituțiilor vizitate, afectate de conjunctura economică din țară, rămânea a fi dificilă, fiind depistate numeroase probleme ce au fost identificate și în timpul vizitelor din 1998 și 2001 ce țin de condițiile materiale și regimurile de detenție.

...

81.

Colonia nr. 15 dispune de 4 clădiri de detenție, în care deținuții erau împărțiți pe detașamente, în dependență dacă erau lucrători (detașamentele 2, 3, 4 și 6) și nelucrători (detașamentele 1, 5, 7, 8). Spre deosebire de colonia nr. 4, în pofida vechimii clădirii, impresia generală pe care o crea instituția era una de curățenie și îngrijire adecvată. Merită a fi menționate eforturile lăudabile întreprinse în acest sens. Dar, și în acest caz, în ceea ce privește amenajarea și reparațiile necesare în dormitoare, multe au depins de resursele [disponibile] deținuților.

Condițiile materiale variază, de la acceptabile până la bune în unele instituții, cum ar fi în detașamentul 5 unde erau deținuți nelucrători. În alte dormitoare – deși suficient de îngrijite și curate – condițiile erau dificile, uneori cu mai puține paturi decât persoane deținute sau cu ferestre fără sticlă și un echipament primitiv, unele obiecte strict necesare (de exemplu saltele, cearșafuri, pături sau veselă) fiind obținute datorită carității codeținuților. Tot aici, în unele dormitoare spațiul era restrâns, inconveniență parțial atenuată prin politica ușilor deschise în secții.

83.

... cantitatea și calitatea hranei deținuților constituie un motiv de reală îngrijorare, cu excepția coloniei de reeducare pentru minori de la Lipcani, unde eforturile depuse în acest sens sunt lăudabile. Delegația a fost asaltată cu plângeri privind lipsa cărnii, a produselor lactate. Constatările făcute la fața locului de către delegație, atât în privința proviziilor, cât și a meniului confirmă aceste plângeri. Membrii delegației, au observat, de asemenea, că în unele instituții (la închisoarea nr. 3 și în colonia nr. 4), mâncarea care se servea era veche și practic inconsumabilă (de exemplu, avea insecte și viermi). Acest fapt nu este deloc surprinzător, ținând cont de

starea generală proastă a bucătăriilor și a echipamentului modest al acestora.

Când vine vorba despre asigurarea unei alimentații adecvate pentru deținuți, autoritățile moldovenești dau mereu vina pe dificultățile financiare. Totuși, Comitetul insistă că în cazul alimentației este vorba despre o condiție fundamentală a vieții, pe care statul trebuie să o asigure persoanelor pe care le are în responsabilitatea sa, și că nimic nu-l scutește de această responsabilitate. Nerespectarea acestei obligații este cu atât mai inacceptabilă, cu cât, în conformitate cu legislația, deținuții lucrători din instituțiile vizitate contribuie la cheltuielile pentru alimentația lor și a codeținuților. ...

85.

Ținând cont de cele sus-menționate, CPT recomandă autorităților moldovenești:

...

- să asigure ca în coloniile nr. 4 și nr. 15 fiecare deținut să aibă un pat cu așternutul necesar (saltea, cearșaf, pătură) și ca toate ferestrele din dormitoare să aibă sticlă;

- să scoată de pe geamurile celulelor din detașamentul 1 al coloniei nr. 15 dispozitivele care le acoperă pentru a asigura accesul adecvat al luminii naturale și al aerului curat;

- să înceapă fără întârziere reparația echipamentului sanitar comun în coloniile nr. 4 și nr. 15, precum și în colonia de reeducare a minorilor, luând în considerațiile comentariile de mai sus;

- să le asigure imediat deținuților din închisoarea nr. 3, 4 și 15, precum și din toate celelalte instituții penitenciare care se află într-o situație similară, o alimentare suficientă, servită conform regulilor igienice elementare;

- să întreprindă toate măsurile necesare pentru a asigura în coloniile nr. 4 și nr. 15, precum și în toate celelalte instituții penitenciare care se află într-o situație similară, o aprovizionare adecvată cu apă, electricitate și combustibil; ...”

14

.

Părțile relevante din raportul

Raportorului Special pentru tortură și alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă cu privire la vizita sa în Republica Moldova în perioada 4-11 iulie 2008

(Consiliul Drepturilor Omului al Națiunilor Unite, document A/HRC/10/44/Add.3, 12 februarie 2009) prevăd următoarele:

“B. Condițiile în locurile de detenție

Instituțiile din subordinea Ministerului Justiției

[1]

Totuși, unele instituții vizitate de Raportorul Special erau supra-aglomerate. Autoritățile înseși au indicat că Instituția №13 din Chișinău este supra-aglomerată – în ziua vizitei aici erau deținute 931 persoane, capacitatea oficială a acesteia fiind de 600 (a se vedea apendicele). Raportorul Special a fost informat de planurile Guvernului de a închide această instituție.

15

.

În raportul său pentru anul 2009 (pagina 117 – “Condițiile de detenție”), Centrul pentru Drepturile Omului din Moldova (“Centrul pentru Drepturile Omului”, care de asemenea activează în Republica Moldova în calitate de Ombudsman) a constatat,

inter alia

, următoarele:

“Cu referire la igiena personală, îmbrăcămintea și așternuturile, deși Hotărârea Guvernului privind aprobarea normelor minime de alimentare zilnică a deținuților și de eliberare a detergenților nr. 609 din 29.05.2006, prevede normele de eliberare a săpunului pentru îmbăierea deținuților și alte necesități sanitaro-igienice, acest lucru rămâne a fi nerealizat și pe parcursul anului 2009.”

16

.

În raportul său pentru anul 2010 (pagina 142 et seq. – “ Condițiile de detenție”) Centrul pentru Drepturile Omului a constatat,

inter alia

, următoarele:

“... Departamentul Instituțiilor Penitenciare a informat avocatul parlamentar despre faptul că asigurarea cu produse din carne și pește [a deținuților] se efectuează după posibilități. Totodată, autoritățile vizate au comunicat că, în condițiile situației financiare dificile, pe parcursul anului 2010, deținuții din Penitenciarul nr. 17 or. Rezina au fost asigurați cu produse din carne în volum de 75 la sută din necesar și cu produse din pește în volum de 80 la sută din necesar. În acest sens, Ministerul Justiției a comunicat despre cheltuielile suportate pe parcursul anului 2010. Astfel, pentru alimentația deținuților în 2010 au fost alocate din bugetul de stat 24,05 milioane de lei, în timp ce necesitățile pentru aceeași perioadă, prezentate Ministerului Finanțelor la proiectul Legii bugetului, au constituit 29,05 milioane de lei. Pentru alimentarea unui deținut în zi, în anul 2010, au fost cheltuiți 10,24 lei [aproximativ EUR

0.60], necesitatea fiind de 12,35 lei. În asemenea condiții, deseori acest fapt s-a aflat la baza motivării de către reprezentanții administrațiilor instituțiilor penitenciare privind imposibilitatea asigurării deținuților cu produse din carne și pește...”

17.

La 24 octombrie 2003, Parlamentul a adoptat hotărârea nr.

415-XV privind aprobarea Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008. Planul include mai multe obiective care trebuie atinse în perioada de patru ani și are drept scop îmbunătățirea condițiilor de detenție, inclusiv reducerea supraaglomerării, îmbunătățirea tratamentului medical, implicarea deținuților în lucru și încurajarea reintegrării lor sociale, precum și organizarea instruirii personalului. Se intenționa prezentarea unor rapoarte regulate în privința implementării Planului de Acțiuni. La 31

decembrie 2003, Guvernul a adoptat o hotărâre privind principiile de reorganizare a sistemului penitenciar, împreună cu Planul de Acțiuni pentru anii 2004-2013 cu privire la reforma sistemului penitenciar, ambele având drept scop,

inter alia

, îmbunătățirea condițiilor de detenție în închisori.

18

.

La o dată nespecificată, Ministerul Justiției a elaborat un raport cu titlu “Implementarea de către Ministerul Justiției a capitolului 14 al

Planului național de acțiuni în domeniul drepturilor omului pentru anii 2004-2008

, aprobat prin hotărârea Parlamentului nr. 415-XV din 24 octombrie 2003”. La 25 noiembrie 2005, Comisia parlamentară pentru drepturile omului de asemenea a elaborat un raport privind implementarea

Planului național de acțiuni

. Ambele rapoarte au confirmat finanțarea insuficientă a sistemului penitenciar și, respectiv, eșecul de a implementa în întregime Planul

național de acțiuni

în închisorile din Moldova, inclusiv în închisoarea nr. 3 din Chișinău. În primul din aceste rapoarte se declara,

inter alia

, că “atâta timp cât scopurile și acțiunile menționate în [Planul

național de acțiuni în domeniul drepturilor omului

] nu au suportul financiar necesar ... acestea vor rămâne doar o bună intenție a statului de a proteja drepturile omului menționată în hotărârea Parlamentului nr.

415-XV din 24

octombrie 2003 ...”

ÎN DREPT

I.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 3 AL CONVENȚIEI

19.

Reclamantul s-a plâns că a fost deținut în condiții inumane, atât în închisoarea nr. 3 din Chișinău, cât și în închisoarea nr. 15 din Cricova. El s-a bazat pe articolul 3 al Convenției, care prevede următoarele:

“Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.”

A.

Admisibilitatea

1.

Obiecția preliminară a Guvernului

20.

Guvernul a susținut că reclamantul nu a epuizat căile interne de recurs disponibile. În special, potrivit articolului 4 § 2 al Constituției, Convenția este parte a sistemului național de drept și are prioritate față de alte legi. Prin urmare, reclamantul trebuia să inițieze o acțiune civilă în instanțele judecătorești naționale și să-și întemeieze acțiunea atât direct pe prevederile Convenției, cât și pe diverse prevederi ale Codului Civil.

21.

Reclamantul a susținut că el nu a beneficiat de căi efective de recurs în privința pretenției sale formulate în temeiul articolului 3 al Convenției.

22

.

Curtea reiterează că a examinat în mod repetat chestiunea căilor interne de recurs în privința condițiilor proaste de detenție din Moldova (a se vedea

Șarban v. Moldova

, nr. 3456/05, §§ 57-62, 4 octombrie 2005;

Holomiov v.

Moldova

, nr.

30649/05, §§ 101-107, 7 noiembrie 2006;

Istratii and Others v. Moldova

, nr. 8721/05, 8705/05 și 8742/05, § 38, 27

martie 2007;

Modarca v. Moldova

, nr. 14437/05, § 47, 10 mai 2007; și

Stepuleac v.

Moldova

, nr. 8207/06, § 46, 6 noiembrie 2007), și a conchis de fiecare dată că căile de recurs propuse de Guvern erau ineficiente în privința persoanelor aflate în acel moment în detenție. În

Malai v.

Moldova

(nr. 7101/06, §§

42-46, 13

noiembrie 2008), ea a constatat violarea articolului 13 al Convenției ca urmare a lipsei căilor interne de recurs în privința condițiilor inumane și degradante de detenție, și a conchis că “nu s-a demonstrat faptul că au existat căi efective de recurs în privința pretenției reclamantului formulate în temeiul articolului 3” referitoare la condițiile de detenție. În această cauză, la momentul depunerii plângerii sale, reclamantul încă se afla în detenție.

Prin urmare, Curtea constată că cererea nu poate fi declarată inadmisibilă din motivul neepuizării căilor interne de recurs și prin urmare, obiecția Guvernului trebuie respinsă.

2.

Alte chestiuni privind admisibilitatea

23.

Curtea notează că în această cauză reclamantul a formulat patru plângeri în privința condițiilor sale de detenție: (i)

asistența medicală insuficientă, (ii)

supraaglomerarea celulei, (iii)

igiena proastă, și (iv)

calitatea și cantitatea mâncării. Curtea consideră că el nu și-a motivat prima plângere. Mai mult, Guvernul a prezentat informații specifice care confirmă faptul că el a beneficiat de asistență medicală în mod repetat.

24

.

În privința supraaglomerării celulei, Curtea cunoaște situația generală din închisorile din Republica Moldova și a constatat violări în mai multe cauze inițiate în această privință. Cu toate acestea, din declarațiile Guvernului (reclamantul s-a referit la supraaglomerarea din penitenciarul nr. 3), se pare că în penitenciarul nr. 15, el inițial a beneficiat de spațiu personal de 4 metri pătrați, care ulterior a fost mărit la 8 și chiar la 10 metri pătrați (a se vedea paragraful 11 de mai sus). În absența unor probe contrare, Curtea conchide că pretenția reclamantului privind supraaglomerarea din celula sa în penitenciarul nr.

15 este nefondată, deoarece spațiul de care dispunea depășea minimum de 4 metri pătrați recomandat de către CPT.

25.

Curtea face referință la principiile stabilite în jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu,

I.D. v. Moldova

, nr. 47203/06, §§ 27-29, 30

noiembrie 2010) privind calcularea termenului limită de șase luni pentru formularea pretențiilor privind condițiile de detenție. În special, în cazul în care este formulată pretenția privind condițiile de detenție din câteva locuri de detenție, violarea pretinsă poate reprezenta “o situație continuă” dacă caracteristicile de bază ale perioadelor de detenție examinate sunt în mare parte similare. În caz contrar, fiecare perioadă de detenție va fi tratată separat, și pretenția în privința fiecărei perioade trebuie depusă la Curte în termen de șase luni de la ultima data a detenției.

26.

După cum urmează din paragraful 24 de mai sus, atunci când reclamantul era deținut în penitenciarul nr. 15, celulele nu erau supraaglomerate.

Prin urmare, problema supraaglomerării nu poate fi considerată ca o situație continuă, și orice pretenție în acest sens formulată în privința detenției în penitenciarul nr.

3 trebuie depusă la Curte în termen de șase luni din momentul în care reclamantul a părăsit această închisoare și nu a mai fost expus violării pretinse. Cu toate acestea, reclamantul a depus cererea sa la Curte zece luni mai târziu după transferul său la penitenciarul nr. 15 (a se vedea paragrafele 1 și 6 de mai sus). Prin urmare, această parte din cerere a fost depusă cu depășirea termenului limită și urmează a fi respinsă în conformitate cu articolul 35 §§

1 și 4 al Convenției.

27.

Curtea observă că plângerile referitoare la igiena proastă și mâncarea din închisorile nr. 3 și 15 sunt în mare parte similare, și pot fi considerate ca reprezentând “o situație continuă”. Prin urmare, acest aspect al condițiilor de detenție în ambele instituții trebuie examinat în întregime. Curtea consideră că această pretenție nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. Prin urmare, ea notează că aceasta nu este inadmisibilă sub nici un aspect. Astfel, ea trebuie declarată admisibilă.

B.

Fondul

28.

Reclamantul a declarat că condițiile sale de detenție din închisorile nr. 3 și nr. 15 au reprezentat tratament inuman. În special, mâncarea servită era necomestibilă și i-a fost refuzată cantitatea de pește, carne și produse lactate ce i se cuvenea. El a fost deținut în condiții sanitare proaste, celula era infestată cu viermi. Mai mult, veceul era situat doar la 1.5 metri de la masa de prânz și mirosea foarte urât din cauza că nu li se ofereau produse pentru curățirea acestuia.

29.

Guvernul a declarat că în conformitate cu hotărârea Guvernului nr. 1054 (în vigoare din 1 ianuarie 2009), produsele de igienă, cum ar fi săpunul, periuța de dinți, pasta de dinți, hârtia de veceu și praful de spălat erau oferite tuturor deținuților. Așternutul de pat era schimbat cel puțin odată pe săptămână, după ce Departamentul Instituțiilor Penitenciare a procurat peste 20,000 de diverse articole de pat în anul 2009. Mașinile de spălat erau la dispoziția deținuților. Mâncarea corespundea normelor sanitare și nutriționale; medicul de la închisorile nr. 3 și 15 verifica calitatea mâncării. Unele tipuri de mâncare, cum ar fi carnea, peștele și produsele lactate erau oferite ori de câte ori erau disponibile, după anul 2006 situația s-a îmbunătățit considerabil și aceste produse se ofereau în cantități suficiente.

30.

În privința condițiilor de detenție, Curtea reiterează că s

tatul trebuie să asigure ca persoana să fie deținută în condiții care sunt compatibile cu respectarea demnității sale umane, ca modul și metoda de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferințe sau dureri de o intensitate care să depășească nivelul de suferință inerent detenției și ca, având în vedere exigențele detenției, sănătatea și integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate

(a se vedea

Kudła v. Poland

[GC], nr. 30210/96, §§

92-94, ECHR 2000

‑

XI, și

Popov v.

Russia

, nr.

26853/04, §

208, 13

iulie 2006).

31.

În această cauză, Curtea observă că potrivit mai multor surse, atât la nivel național cât și internațional (a se vedea paragrafele 13-16 de mai sus), cel puțin până în anul 2009, condițiile sanitare în majoritatea închisorilor vizitate, inclusiv închisoarea nr. 3 și 15, erau sub-standard. De asemenea, se pare că atât cantitatea, cât și calitatea mâncării servite deținuților trezea motive serioase de îngrijorare. De asemenea, Curtea a mai constatat că condițiile de detenție în închisoarea nr. 3 erau contrare prevederilor articolului 3 al Convenției încă din mijlocul anului 2008, și anume în privința calității mâncării servite în închisoarea nr. 3 și nr. 15 (a se vedea

Ciorap v. the Republic of Moldova (nr. 3)

, nr. 32896/07, §§ 33-37, 4

decembrie 2012).

32.

Guvernul a susținut că în anul 2009 au fost introduse îmbunătățiri semnificative, și acest efort este apreciat de către Curte. În același timp, acest fapt nu a îmbunătățit situația reclamantului din momentul arestării sale în anul 2005 și până la introducerea îmbunătățirilor semnificative pretinse de Guvern în anul 2009.

33.

Aceste argumente sunt suficiente pentru a permite Curții să conchidă că a avut loc o violare a articolului 3 al Convenției în această cauză.

II.

PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 13 AL CONVENȚIEI

34.

Reclamantul s-a plâns de faptul că el nu a beneficiat de un remediu efectiv la nivel național în privința pretenției sale formulate în temeiul articolului 3 al Convenției. El s-a bazat pe articolul 13 al Convenției, care prevede următoarele:

“Orice persoană, ale cărei drepturi și libertăți recunoscute de prezenta Convenție au fost încălcate, are dreptul de a se adresa efectiv unei instanțe naționale, chiar și atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acționat în exercitarea atribuțiilor lor oficiale.”

A.

Admisibilitatea

35.

Curtea observă că această pretenție nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 (a) al Convenției. De asemenea, ea notează că aceasta nu este inadmisibilă sub nici un alt temei. Prin urmare, ea urmează a fi declarată admisibilă.

B.

Fondul

36.

Guvernul susține că reclamantul ar fi putut înainta o acțiune civilă solicitând compensații pentru pretinsa violare a articolului 3 al Convenției. Acesta s-a bazat pe cauzele

Gristiuc

și

Drugaliov

, citate în hotărârea

Feraru v. Moldova

(nr. 55792/08, § 27, 24 ianuarie 2012).

37.

După cum Curtea a constatat de multe ori, articolul 13 al Convenției garantează disponibilitatea la nivel național a unui recurs pentru a asigura esența drepturilor și a libertăților garantate de Convenție, indiferent de forma pe care acesta ar putea s-o ia în sistemul de drept național. Astfel, efectul articolului 13 al Convenției este de a cere asigurarea unui recurs intern care să se refere la esența unei „pretenții serioase și legitime” în temeiul Convenției și să acorde o redresare corespunzătoare.

38.

În prezenta cauză, în temeiul acelorași motive care au dus la respingerea obiecției Guvernului în privința epuizării căilor interne de recurs (a se vedea paragraful 22 de mai sus), Curtea constată că a avut loc o violare a articolului 13 al Convenției pe motivul inexistenței recursurilor interne efective în ceea ce privește condițiile de detenție în închisorile din Moldova.

39.

Prin urmare, a avut loc o violare a articolului 13 al Convenției.

III.

APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI

40.

Articolul 41 al Convenției prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenției sau a protocoalelor sale și dreptul intern al Înaltelor Părți Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă”.

A.

Prejudiciul

41.

Reclamantul a pretins 20,000 euro (EUR) pentru prejudiciul ce i-a fost cauzat ca urmare a încălcării drepturilor lui în temeiul articolelor 3 și 13 ale Convenției.

42.

Guvernul a declarat că reclamantului nu i se cuvenea nicio compensație, deoarece nu a existat nicio încălcare a drepturilor garantate de Convenție. În orice caz, suma pretinsă era excesivă în lumina jurisprudenței Curții.

43.

Având în vedere caracterul violărilor constatate mai sus, Curtea consideră că acordarea unei sume cu titlu de prejudiciu moral este justificată în această cauză. Făcând o evaluare echitabilă, Curtea acordă reclamantului suma de EUR

5,000.

B.

Costuri și cheltuieli

44.

Reclamantul a pretins EUR 11,857 cu titlu de costuri. El a prezentat o listă detaliată în care a indicat orele lucrate asupra cauzei (la o rată pe oră între EUR 30 și EUR 180).

45.

Guvernul a susținut că atât numărul de ore lucrate asupra cauzei, cât și ratele percepute de către avocat erau excesive.

46.

Potrivit jurisprudenței Curții, reclamantul are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor doar dacă s-a demonstrat că acestea au fost necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime. În această cauză, luând în considerație documentele aflate în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră rezonabil de a acorda suma de EUR 1,500 pentru toate costurile angajate

C.

Dobânda de întârziere

47.

Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcție de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

admisibilă pretenția formulată în temeiul articolului 3 (privind igiena proastă, precum și calitatea și cantitatea mâncării) și articolului 13 al Convenției, iar restul cererii inadmisibil;

2.

Hotărăște

că a avut loc violarea articolului 3 al Convenției;

3.

Hotărăște

că a avut loc violarea articolului 13 al Convenției;

4.

Hotărăște

:

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenției

, următoarele sume,

care să fie convertite în valuta națională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

(i)

EUR 5,000 (cinci mii euro), plus orice taxă care poate fi percepută, cu titlu de prejudiciu moral;

(ii)

EUR 1,500 (o mie cinci sute euro), plus orice taxă care poate fi percepută de la reclamant, cu titlu de costuri și cheltuieli;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

5.

Respinge

restul pretențiilor reclamantului cu privire la satisfacția echitabilă

.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 15 octombrie 2013, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 al Regulamentului Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

[1]

.

Guvernul a indicat că în mai multe închisori a fost efectuată sau se efectuează în prezent lucrările de reparație a sistemelor de încălzire, aprovizionare cu apă, a facilităților sanitare sau a acoperișurilor (spre exemplu, nr. 1 - Taraclia, nr. 3 - Leova; nr. 5 - Cahul, nr. 6 - Soroca; nr. 9 - Pruncul; nr. 17 - Rezina; nr. 18 - Brănești; unele din aceste proiecte sunt susținute de donatori internaționali sau bilaterali.