DUDZIK v. POLAND

RESPONDENT

POL

HOTĂRÂRE

21.01.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

DUDZIK v. POLAND (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

A doua secțiune DECIZIE nr. 42954/04 Antoni DUDZIK împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 21 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Ledi Bianku, președinte, Paul Mahoney, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 noiembrie 2004, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 10 octombrie 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Antoni Dudzik, este un național polonez, care s-a născut în 1953 și trăiește în Chorzelów. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl. La 20 iulie 2001, Consiliul de Securitate Socială ( Zakład Ubezpieczeń Społecznych – „SSB”) a acordat reclamantului dreptul la un mai devreme pensia de pensionare pentru persoanele care cresc copiii care au nevoie de îngrijire constantă (denumita pensie „EWK”) în valoare netă de aproximativ 1.290 zloti polonezi (PLN). În septembrie 2002, SSB a redeschis procedura, a revocat decizia inițială de acordare a unei pensii și, în cele din urmă, a refuzat să acorde reclamantului dreptul la pensia EWK. Plata pensiei a fost întreruptă cu efect imediat. Reclamantul a apelat împotriva acestor decizii. La 10 martie 2004, apelul său a fost în cele din urmă respins de Curtea de Apel Rzeszów (Sīd Apelacyjny La 22 de mai sus) Iunie 2004 Curtea Supremă ( Sād Najwyższy ) a refuzat să dispună de recursul de cassare depus de solicitant. COMPLAINTE Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție și, în esență, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție cu privire la deschiderea procedurilor de securitate socială care au dus la revocarea dreptului său la pensia EWK. HOTĂRÂREA În cazul instantaneu, evidenția plângerilor reclamantului este că decizia de a-l ceda din pensia sa de pensie anticipată a constituit o privare nejustificată de bunuri. Prin urmare, cererea devine examinată în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția, care, în măsura în care este cazul, prevede următoarele: „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.” Prin scrisoarea datată 10 Octombrie 2013 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „(...) Guvernul dorește să exprese, prin intermediul declarației unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția care rezultă din revocarea bruscă a pensiei EWK ale reclamantului, care a atribuit unei sarcini excesive reclamantului incompatibil cu această dispoziție. În consecință, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului suma de 2.500 EUR (2 mii cinci sute de euro) pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții. Suma menționată mai sus, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor implicite plus trei puncte procentuale. Guvernul ar sugera respectuos că declarația de mai sus ar putea fi a fost acceptată de Curte ca „orice alt motiv” care justifică izbucnirea din lista de cauze a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție (...)” Reclamantul nu a formulat comentarii cu privire la declarația guvernului. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003 VI; WAZA Spółka o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a instituit, în o serie de cazuri împotriva Poloniei, practicile sale privind plângerile în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția cu privire la redeschiderea procedurii de securitate socială care au dus la revocarea dreptului reclamantului la așa-numita pensie „EWK” (a se vedea, printre altele, Moskal c. Polonia, nr. 10373/05, 15 septembrie 2009; Antoni Lewandowski c. Polonia , nr. 38459/03, 2 octombrie 2012). În ceea ce privește chestiunile ridicate de reclamant în temeiul altor dispoziții ale Convenției, în toate cazurile anterioare similare examinate până în prezent, Curtea a considerat că astfel de plângeri nu au nevoie de o examinare separată (de exemplu, Moskal , citat mai sus §§ 83 și 94; Antoni Lewandowski , citat mai sus §§ 88). Acesta nu vede nici un motiv să se îndepărteze de această concluzie în acest caz. Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat să continue examinarea cererii (articolul (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (articolul amendat Prin urmare, acesta ar trebui eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate de termenele declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 1 litera (c) din Convenția. Fatoș Aracı Ledi Bianku grefier adjunct Președintele