SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 45887/06 Gheorghe ANDREI împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 28 ianuarie 2014 într-o cameră compusă din Josep Casadevell, President, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Nona Tsotsoria, Kristina Pardalos, Iulia Antoanella Motoc, judges, și Santiago Quesada, grefier de secțiune; Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 3 noiembrie 2006, având în vedere decizia parțială din 20 noiembrie 2012, având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 4 martie 2013 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, face următoarea decizie FUGE ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Gheorghe Andrei, este un resortisant român născut în 1960 și rezident în Oradea. El a fost reprezentat în fața Curții de către domnul Iordachescu, avocat la Cluj Napoca. Guvernul român ( Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plângea în special de condițiile de detenție din timpul încarcerării sale în casa de judecată din Salonta, între 5 septembrie și 24 octombrie 2006, în special de suprapopularea penitenciară. La 20 noiembrie 2012, cererea a fost declarată parțial inadmisibilă, iar cauza formulată în art. 3 din Convenție a fost comunicată guvernului EN JUST În urma eșecului încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, guvernul, prin scrisoarea din 4 martie 2013, a informat Curtea că intenționează să formuleze o declarație unilaterală pentru a soluționa problema ridicată de către instanță. În plus, acesta a invitat Curtea să șteargă rolul acesteia în aplicarea articolului 37 din Convenție. Guvernul declară că, prin prezenta declarație unilaterală, recunoaște existența unei încălcări a art. 3 din Convenție care decurge din condițiile de detenție, în special suprapopularea în casa din Salonta. Guvernul declară că este pregătit să plătească părții reclamante, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma totală de 2 700 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă niciunui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicată de reclamantă în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat mai sus, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene crește cu trei puncte procentuale, începând de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procesului de examinare a cererii este mai justificată și să o șteargă din rolul său în conformitate cu art. (1) lit. (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 5 aprilie 2013, recurenta a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale, considerând că numai condamnarea statului ar putea constitui o satisfacție echitabilă în speță. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 10. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ((întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 77, CEDH 2003; a se vedea, de asemenea, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03). 11. Curtea a stabilit într-o serie de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea articolului 3 din Convenție, în ceea ce privește condițiile materiale de detenție și în special suprapopularea penitenciară (a se vedea, de exemplu, Radu Pop c. România, nr 14337/04, § 96 și următoarele: Iacov Stanciu c. România , n 35972/05, § 195, 24 iulie 2012 12. Având în vedere natura concesiilor cuprinse în declarația guvernului, precum și în suma de landuri propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. 13. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 14. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, această parte a cererii ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, restul cauzei trebuie eliminat din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, Ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 3 din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate, hotărăște să șteargă restul cererii de rol în aplicarea art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Santiago Quesada Josep Casadevall Premier
Requête n
o
45887/06
Gheorghe ANDREI
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 28 janvier 2014 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
President,
Alvina Gyulumyan,
Ján Šikuta,
Luis López Guerra,
Nona Tsotsoria,
Kristina Pardalos,
Iulia Antoanella Motoc,
judges,
et de Santiago Quesada,
greffier
de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 3 novembre 2006,
Vu la décision partielle du 20 novembre 2012,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 4 mars 2013 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Gheorghe Andrei, est un ressortissant roumain né en 1960 et résidant à Oradea. Il a été représenté devant la Cour par M
e
E.
Iordăchescu, avocat à Cluj Napoca.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaignait notamment des conditions de détention subies pendant son incarcération dans la maison d’arrêt de Salonta, du 5 septembre au 24 octobre 2006, et en particulier de la surpopulation carcérale.
4.
Le 20 novembre 2012, la requête a été déclarée partiellement irrecevable et le grief tiré de l’article 3 de la Convention a été communiqué au Gouvernement
.
5.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, le Gouvernement, par lettre du 4 mars 2013 a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
6.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare — au moyen de la présente déclaration unilatérale — qu’il reconnaît l’existence d’une violation de l’article 3 de la Convention qui découle des conditions de détention, notamment la surpopulation dans la maison d’arrêt de Salonta.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à la partie requérante au titre de satisfaction équitable la somme totale de 2
700 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indique par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’Homme. À défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, a compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmente de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
»
7.
Par une lettre du 5 avril 2013, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale, estimant que seule la condamnation de l’État pourrait constituer une satisfaction équitable en l’espèce.
8.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
9.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
10.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin Acar c. Turquie
((question préliminaire) [GC],
n
o
26307/95, §§
75
‑
‑
VI
; voir aussi
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.) n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03).
11.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation de l’article 3 de la Convention, pour ce qui est des conditions matérielles de détention et plus particulièrement de la surpopulation carcérale (voir, par exemple,
Radu Pop c. Roumanie
, n
o
14337/04, §§ 96 et suiv., 17
juillet 2012, et
Iacov Stanciu c. Roumanie
, n
o
35972/05, § 195, 24
juillet 2012).
12.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37 §
1
c)).
13.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
14.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, cette partie de la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
15.
Par conséquent, il convient de rayer le restant de l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 3 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer le restant de la requête du rôle en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président