TUDURAN v. ROMANIA

Decizia nr. 22186/06 Gabriela Nicoleta TUDURAN împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 aprilie 2006, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 19 septembrie 2013, care solicită Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dna Gabriela Nicoleta Tuduran, este un național român, născut în 1967 și trăiește în Roznov. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns de faptul că statul nu a ajutat-o în mod eficient la executarea hotărârilor finale din litigiile dintre reclamant și o societate privată. De asemenea, s-a plâns de lungimea excesivă a procedurii privind executarea deciziilor finale rendue în favoarea ei. Solicitarea a fost comunicată guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 19 septembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea existenței unei încălcări a dreptului de acces la o instanță și a lungii procedurilor de executare. Guvernul este dispus să plătească reclamantului, ca satisfacție echitabilă suma totală de 4.700 EUR (patru mii șapte sute) de euro, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc contului indicat al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție.” Prin scrisoarea din 26 noiembrie 2013, reclamantul a indicat în substanță că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că compensația oferită de guvern nu a fost satisfăcătoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § 1 litera (c) permite Curtea, în special, să elimine o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane de acces la o instanță datorită neapărării statului de a ajuta reclamanții în aplicarea hotărârilor finale pronunțate în favoarea lor (a se vedea Chelu c. România , nr. 4027/04 12 ianuarie 2010; Ruianu c. România , nr. 34647/97, 17 iunie 2003; și Durdan c. România , nr. 6098/03, 26 aprilie 2007). Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării acestei cereri (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă Prin urmare, cererea ar trebui eliminată din lista. În sfârșit, Curtea constată că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate în ceea ce privește termenii declarației guvernului contestat și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 22186/06

Gabriela Nicoleta TUDURAN

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 28

January 2014 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 21 April 2006,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 19 September 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Ms Gabriela Nicoleta Tuduran, is a Romanian national, who was born in 1967 and lives in Roznov.

The Romanian Government (“the Government”) was represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

The applicant complained about the State’s failure to effectively assist her in enforcing the final judgments rendered in disputes between the applicant and a private company. She also complained about the excessive length of the proceedings concerning the enforcement of the final decisions rendered in her favour.

The application had been communicated to the Government

.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 19 September 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the existence of a violation of the right to access to a court and the length of the enforcement proceedings. The Government is prepared to pay to the applicant, as just satisfaction the total sum of EUR 4,700 (four thousand seven hundred) euros, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei to the indicated account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertakes to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention.”

By a letter of 26 November 2013, the applicant indicated in substance that she was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the compensation offered by the Government was not satisfactory.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI);

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no. 11602/02, 26

June

2007;

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to access to a court due to State’s failure to effectively assist the applicants in enforcing the final judgments rendered in their favour

(see,

Chelu v. Romania

, no.

4027/04

,

12 January 2010;

Ruianu v. Romania

, no.

34647/97, 17 June 2003; and

Durdan v. Romania

, no. 6098/03, 26

April 2007).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of this application (Article 37 § 1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37 § 1

in fine

).

Accordingly, the application should be struck out of the list.

Finally, the Court notes that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović

v.

Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

For these reasons, the Court unanimously

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article

37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President