CtEDO 27.05.2014 Auto

MAREŠ v. SLOVAKIA

RESPONDENT
SVK
HOTĂRÂRE
27.05.2014
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MAREŠ v. SLOVAKIA (CtEDO, 2014)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 36227/13 Vladimír MAREŠ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Ján Šikuta, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 iunie 2013, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 24 ianuarie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Vladimír Mareš, este un cetățen slovac, născut în 1971 și locuiește în Trnava El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Vačok, un avocat care practică în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile care au fost inițial înregistrate în fața Curții de District Senica în dosarul nr. 10 C 69/2007 și mai târziu în dosarul nr. C 127/2009. Au durat cinci ani și peste nouă luni la două niveluri de competență. La 11 septembrie 2003, cererea a fost comunicată guvernului THE LEI După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 24 ianuarie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Guvernul recunoaște durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. Eu, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul oferă să plătească domnului Vladimír Mareš suma de 2,520 EUR (doi mii cinci sute douăzeci și două de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care justifică izbucnirea din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 6 martie 2014, reclamantul a declarat că suma menționată în declarația guvernului era inacceptabil de scăzută și, prin urmare, a refuzat să-l accepte. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarațiile având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino c. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; Rapoš v. Slovacia , nr. 25763/02 , § 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03 , § 39-41, 4 noiembrie 2008 sau Rusnáková v. Slovacia , nr. 51071/06 , §§ 28-35, 14 aprilie 2009 . Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) Curtea consideră că această sumă ar trebui plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a reglementat în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă