Decizia nr. 38688/05 Adrian Marcel STUPARU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 27 mai 2014 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, Luis López Guerra, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 octombrie 2005, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 13 februarie 2012 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Adrian Marcel Stuparu este un național român, născut în 1965 și trăiește în Resita. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de co-agentul lor, dna I. Cambrea, de la Ministerul Afacerilor Externe. Cererea se referă în principal la durata procedurii penale interne în care a fost implicat reclamantul, cu un termen de cinci ani și opt luni peste două niveluri de jurisdicție. Partea cererii privind durata procedurii penale a fost comunicată guvernului DREPTUL Reclamantul s-a plâns de durata procedurii penale interne aduse împotriva acestuia. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 13 februarie 2012, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor ridicate de această parte a cererii și a solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, că există o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la întârzierea excesivă a procedurii interne. Guvernul este pregătit să plătească reclamantului, dl. Adrian Stuparu, ca satisfacție echitabilă suma de 1 500 EUR, suma pe care o consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă este de a acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită în mod respectuos Curtea să considere că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine cererile din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 9 aprilie 2012, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale și că Curtea ar trebui să continue examinarea cererii. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 10. De asemenea, acesta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 11. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03). 12. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Abramiuc c. România; nr. 37411/02, §§ 103-109, 24 februarie 2009 și Vlad și alții v. România, nos. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 133 și 154-156, 26 noiembrie 2013). 13. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 14. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 15. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. În baza articolelor 6 și 13 din Convenția și a articolului 2 din Protocolul nr. 7, partea solicitantă s-a plâns și de diferite aspecte legate de echitatea procedurii penale aduse împotriva acestuia și că nu ar fi putut să revizuiască sau să apeleze hotărârea interimar care respinge obiecția de neconstituționalitate pe care a susținut-o. 17. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și în măsura în care este competentă să examineze acuzațiile, Curtea nu a constatat nici o apariție a încălcării drepturilor și libertăților garantate de Convenția sau de Protocolele sale. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina din lista de cazuri partea cererii privind durata procedurii interne în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Declară restul cererii inadmisibil. Marialena Tsirli Dragoljub Președintele adjunct al grefierului Popović
Application no. 38688/05
Adrian Marcel STUPARU
against Romania
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 27
May
2014 as a Committee composed of:
Dragoljub Popović,
President,
Luis López Guerra,
Valeriu Grițco,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 24 October 2005,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 13 February 2012 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1.
The applicant, Mr Adrian Marcel Stuparu, is a Romanian national, who was born in 1965 and lives in Resita.
2.
The Romanian Government (“the Government”) were represented by their co-Agent, Ms I. Cambrea, from the Ministry of Foreign Affairs.
3.
The application mainly concerns the length of the domestic criminal proceedings in which the applicant was involved, with a lapse of time of five years and eight months over two levels of jurisdiction.
4.
The part of the application concerning the length of the criminal proceedings had been communicated to the Government
.
5.
The applicant complained of the length of the domestic criminal proceedings brought against him. He relied on Article 6 § 1 of the Convention.
6.
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 13 February 2012 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by this part of the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
7.
The declaration provided as follows:
“The Government declare, by way of this unilateral declaration, their acknowledgement of the existence of a violation of Article 6 § 1 of the Convention regarding the excessive delay in the domestic proceedings.
The Government is prepared to pay to the applicant, Mr. Adrian Stuparu, as just satisfaction the sum of EUR 1,500, amount which it considers reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invites the Court rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the applications out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention. ”
8.
By a letter of 9 April 2012, the applicant indicated that he was not satisfied with the terms of the unilateral declaration and that the Court should continue the examination of the application.
9.
The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
10.
It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
11.
To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin
Acar
judgment (
Tahsin Acar v.
Turkey
, [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.) no.
11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.) no. 28953/03).
12.
The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Cocchiarella v.
Italy
[GC], no.
‑
V;
Abramiuc v. Romania,
no. 37411/02, §§ 103-109, 24 February 2009 and
Vlad and others v. Romania,
nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, §§
133 and 154-156, 26 November 2013).
13.
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).
14.
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
15.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
16.
Relying on Articles 6 and 13 of the Convention and Article 2 of Protocol no. 7 the applicant party also complained of different aspects related to the fairness of the criminal proceedings brought against him and that he could not have reviewed or appeal the interim judgment dismissing the unconstitutionality objection he raised.
17.
Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegations, the Court has not found any appearance of a breach of the rights and freedoms guaranteed by the Convention or its Protocols.
18.
It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike out of its list of cases the part of the application concerning the length of the domestic proceedings in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Marialena Tsirli
Dragoljub Popović
Deputy Registrar
President