STUPARU v. ROMANIA

Decizia nr. 39507/11 Adrian Marcel STUPARU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 29 septembrie 2015 în calitate de comitet compus din: Johannes Silvis, președinte, Iulia Antoanella Motoc, Carlo Ranzoni, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 noiembrie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 30 aprilie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Adrian Marcel Stuparu este un național român, născut în 1965 și trăiește în Reșița. Guvernul român („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe din România. Cererea se referă la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale cu cereri civile deschise de reclamant împotriva terților, cu o perioadă de opt ani pentru trei niveluri de competență. Cererea a fost comunicată guvernului. DREPTUL După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluționare prietenoasă, prin scrisoarea din 30 aprilie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării chestiunii formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul declară, prin intermediul acestei declarații unilaterale, recunoașterea încălcării articolului 6 § 1 din Convenție, în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurilor penale. Guvernul este dispus să plătească domnului Adrian Marcel Stuparu ca satisfacție echitabilă suma de 1.080 EUR, suma pe care ei consideră rezonabilă în funcție de jurisprudența Curții. Această sumă va acoperi toate daunele, precum și costurile și cheltuielile și va fi eliberată de orice impozită care poate fi aplicabilă. Această sumă va fi plătită în lei românesc la rata aplicabilă la data plății la contul personal al reclamantului în termen de trei luni de la data notificării deciziei în temeiul articolului 37 § 1 din convenție. În cazul în care această sumă nu se plătește în termenul menționat, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Prin urmare, Guvernul invită cu respect Curtea să declare că examinarea prezentei cereri nu mai este justificată și să elimine aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Prin scrisoarea din 8 iunie 2015, reclamantul s-a opunet la eliminarea cererii. El a susținut că suma propusă nu i-a oferit suficientă satisfacție. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii.” Curtea reamintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere sau o parte a acesteia în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 10. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.) nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 11. Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Abramiuc c. România; nr. 37411/02, §§ 103-109, 24 februarie 2009 și Vlad și alții v. România, nos. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§ 133 și 154-156, 26 noiembrie 2013). 12. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 13. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o solicită să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 14. În orice caz, hotărârea Curții nu aduce atingere unei hotărâri pe care le-ar putea lua pentru a restabili, în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție, cererea la lista sa de cazuri, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale (a se vedea Josipović Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008, și Aleksantseva și 28 altele c. Rusia (dec.), nr. 750025/01 et al., 23 15. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din listă cazul. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenele declarației guvernului contestat în temeiul art. 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în aceasta; de a elimina aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 22 octombrie 2015. Marialena Tsirli Johannes Silvis Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 39507/11

Adrian Marcel STUPARU

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 29

September 2015 as a Committee composed of:

Johannes Silvis,

President,

Iulia Antoanella Motoc,

Carlo Ranzoni,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 24 November 2009,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 30 April 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Adrian Marcel Stuparu, is a Romanian national, who was born in 1965 and lives in Reșița.

2.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms C. Brumar, from the Romanian Ministry of Foreign Affairs.

3.

The application concerns the unreasonable length of the criminal proceedings with civil claims opened by the applicant against third parties, with a lapse of time of eight years for three levels of jurisdiction.

4.

The application was communicated to the Government.

THE LAW

5.

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 30 April 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

6.

The declaration provided as follows:

“The Government declare, by way of this unilateral declaration, its acknowledgement of the violation of Article 6 § 1 of the Convention, as regards the excessive length of criminal proceedings.

The Government are prepared to pay Mr. Adrian Marcel Stuparu as just satisfaction the sum of EUR 1,080, amount which they consider reasonable in the light of the Court’s case-law. This sum is to cover all damage as well as the costs and expenses and will be free of any taxes that may be applicable. This sum will be payable in Romanian lei at the rate applicable at the date of payment to the personal account of the applicant within three months from the date of the notification of the decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention. In the event of failure to pay this sum within the said period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Therefore, the Government respectfully invite the Court to rule that the examination of the present application is no longer justified and to strike the application out of its list of cases, pursuant to Article 37 § 1 (c) of the Convention. ”

7.

By letter of 8 June 2015 the applicant objected to the striking out of the application. He argued that the amount proposed did not offer him sufficient just satisfaction.

8.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37 §

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application.”

9.

The Court also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application or part thereof under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government – even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

10.

To this end, the Court will carefully examine the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin

Acar

judgment (see

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§

75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.) no.

11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.) no. 28953/03, 18 September 2007).

11.

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII;

Cocchiarella v.

Italy

[GC], no.

64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006

‑

V;

Abramiuc v. Romania,

no. 37411/02, §§ 103-109, 24 February 2009 and

Vlad and others v. Romania,

nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, §§

133 and 154-156, 26 November 2013).

12.

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)).

13.

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

14.

In any event, the Court’s decision is without prejudice to any decision it might take to restore, pursuant to Article 37 § 2 of the Convention, the application to its list of cases, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration (see

Josipović

v.

Serbia

(dec.), no.

18369/07, 4

March 2008, and

Aleksentseva and 28 Others v. Russia

(dec.), nos. 75025/01 et al., 23

March

2006).

15.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 22 October 2015.

Marialena Tsirli

Johannes Silvis

Deputy Registrar

President