SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE Cerere nr. 14318/05 Senofon VELCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se înscrie la 27 mai 2014 într-un comitet compus din Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători, și Marialena Tsirli, asistentă de secțiune, având în vedere cererea formulată anterior la 5 aprilie 2005, Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 2 mai 2012 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ ȘI PROCEDURA Reclamantul, dl Senofon Velcu, este un resortisant român născut în 1964 și rezident în Atena. A fost reprezentat de agentul său, dl I. Cambra, de la Ministerul Afacerilor Externe. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamantul se plângea, în esență, de durata excesivă a procedurii penale îndreptate împotriva sa. Partea cererii referitoare la durata procedurii fusese comunicată guvernului în drept Reclamantul susținea că durata procedurii penale îndreptate împotriva sa a încălcat principiul "timp rezonabil" astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 2 mai În 2012, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de această parte a cererii. În plus, a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. Guvernul declară - prin prezenta declarație unilaterală - că recunoaște durata excesivă a procedurii interne inițiate de reclamantă. Guvernul declară că este pregătit să plătească domnului Senofon Velcu, cu titlu de satisfacție echitabilă, suma de 600 EUR, sumă pe care o consideră rezonabilă în lumina jurisprudenței Curții. Această sumă care va acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, nu va fi supusă nici unui impozit. Aceasta va fi plătită în lei românești la rata aplicabilă la data plății în contul bancar indicat de reclamantă, în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. În cazul în care nu se poate soluționa în termenul menționat, Ö Õ s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorat cu trei puncte procentuale. Guvernul invită cu respect Curtea să afirme că continuarea procedurii de investigare a cererii nu mai este justificată și să o șteargă de la rolul său în temeiul articolului (1) litera (c) din Convenție. Printr-o scrisoare din 20 iunie 2012, reclamanta a indicat că nu era satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu se mai justifică continuarea examinării cererii 10. Curtea amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc. 11. În acest scop, Curtea trebuie să examineze îndeaproape declarația pe baza principiilor pe care le consacră jurisprudența sa, în special Hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], nr 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003 VI, WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.) n 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit într-un anumit număr de cauze, inclusiv cele îndreptate împotriva României, practica sa în ceea ce privește obiecțiunile întemeiate pe încălcarea dreptului de a fi judecat într-un termen rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], n 30979/96, § 43 CEDH 2000 VII Cocchiarella c. Italia [GC], n 64886/01, §§ 69-98, CEDH 2006 Abramiuc c. România, 37411/02, § 103-109, 24 februarie 2009 și Vlad altele c. România, 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 133 și 154 156, 26 noiembrie 2013). 13. Având în vedere natura concesiilor pe care le conține declarația guvernului, precum și la suma propusă a despăgubirii, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii (articolul c) 14. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus și în special având în vedere jurisprudența sa clară și abundentă cu privire la acest subiect, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune ca aceasta din urmă să examineze cererea [art. 37 alineatul (1) în fine 15. În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 16. Invocând art. 6 alineatul (1) din Convenție, recurentul critica, de asemenea, denumirea și echitatea procedurii. Pe langa acelasi articol, el se plangea, de asemenea, de la bun sfârsit si de durata mai multor proceduri penale initiate ca urmare a reclamatiilor penale formulate impotriva tertilor, proceduri in cadrul cărora nu este constituita parte civila. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamantul se plangea de încălcarea dreptului său la respectarea proprietatilor sale 17. Având în vedere toate elementele aflate în posesia sa și cu condiția ca aceasta să aibă competența de a cunoaște afirmațiile formulate, Curtea nu a ridicat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau de protocoalele sale. 18. În consecință, această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1), 3 lit. (a) și 4 din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 6 alin. (1) din Convenție și de modalitățile prevăzute pentru asigurarea respectării angajamentelor astfel luate, decide să șteargă partea din cererea privind durata procedurii, în conformitate cu art. 37 alin. (1) lit. (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Grefier Adjunct Președinte
Requête n
o
14318/05
Senofon VELCU
contre la Roumanie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 27 mai 2014 en un comité composé de
:
Alvina Gyulumyan,
présidente,
Kristina Pardalos,
Johannes Silvis,
juges,
et de Marialena Tsirli,
greffière adjointe de section,
Vu la requête susmentionnée introduite le 5 avril 2005,
Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 2 mai 2012 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante
à cette déclaration
;
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
1.
Le requérant, M. Senofon Velcu, est un ressortissant roumain né en 1964 et résidant à Athènes.
2.
Le gouvernement roumain («
le Gouvernement
») a été représenté par son agent, M
me
3.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait, pour l’essentiel, de la durée déraisonnable de la procédure pénale dirigée à son encontre.
4.
La partie
de la requête relative à
la durée de la procédure avait été communiquée au Gouvernement
.
5.
Le requérant alléguait que la durée de la procédure pénale dirigée à son encontre a méconnu le principe du «
délai raisonnable
» tel que prévu par l’article 6 § 1 de la Convention.
6.
Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 2
mai
2012 le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par cette partie de la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
7.
La déclaration était ainsi libellée
:
«
Le Gouvernement déclare - au moyen de la présente déclaration unilatérale - qu’il reconnaît la durée excessive de la procédure interne engagée par la partie requérante.
Le Gouvernement déclare être prêt à verser à M Senofon Velcu à titre de la satisfaction équitable la somme de 600 EUR, montant qu’il considère comme raisonnable au vu de la jurisprudence de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requérante, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.
Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article
37
»
8.
Par une lettre du 20 juin 2012, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale.
9.
La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article. L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si
:
«
pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête
».
10.
La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive.
11.
À cette fin, la Cour doit examiner de près la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt
Tahsin
Acar (Tahsin Acar c. Turquie
(question préliminaire) [GC], n
o
26307/95, §§
‑
VI,
WAZA Spółka z o.o. c. Pologne
(déc.), n
o
11602/02, 26
juin 2007, et
Sulwińska c. Pologne
(déc.) n
o
28953/03, 18
septembre 2007).
12.
La Cour a établi dans un certain nombre d’affaires, dont celles dirigées contre la Roumanie, sa pratique en ce qui concerne les griefs tirés de la violation du droit à être jugé dans un délai raisonnable (voir, par exemple,
Frydlender c. France
[GC], n
o
‑
VII
;
Cocchiarella c. Italie
[GC], n
o
‑
V
;
Abramiuc c. Roumanie,
n
o
37411/02, §§ 103-109, 24 février 2009 et
Vlad
et
autres c. Roumanie,
n
os
40756/06, 41508/07 et 50806/07, §§ 133 et 154
‑
156, 26 novembre 2013).
13.
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article
37
§
1
c)).
14.
En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article
37 § 1
in fine
).
15.
Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention (
Josipović c. Serbie
(déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008).
16.
Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant critiquait également l’issue et l’équité de la procédure. Sous l’angle du même article, il se plaignait aussi de l’issue et de la durée de plusieurs procédures pénales initiées suite à des plaintes pénales formulées à l’encontre des tiers, procédures dans le cadre desquelles il ne s’est pas constitué partie civile. Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit au respect de ses biens.
17.
Compte tenu de l’ensemble des éléments en sa possession, et pour autant qu’elle ait compétence pour connaître des allégations formulées, la Cour n’a relevé aucune apparence de violation des droits et libertés garantis par la Convention ou ses Protocoles.
18.
Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1, 3 (a) et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Prend acte
des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 6 § 1 de la Convention et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris
;
Décide
de rayer la partie de la requête portant sur la durée de la procédure, en application de l’article
37 § 1 c) de la Convention.
Déclare
le restant de la requête irrecevable.
Marialena Tsirli
Alvina Gyulumyan
Greffière adjointe
Présidente