- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 iulie 2014
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Pecuniary and non-pecuniary damage - award
Geta Stanciu și alții împotriva României
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE GETA STANCIU ȘI ALȚII v. ROMANIA (Depunerea nr. 29755/06) JUGUL (Satisfacție echitabilă) STRASBOURG 1 iulie 2014 FINAL 01/10/2014 Această hotărâre a devenit finală în temeiul articolului 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale.
În cazul Geta Stanciu și alții v. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Josep Casadevall, președinte, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători și Santiago Quesada, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 10 iunie 2014, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: Cazul a apărut într-o cerere (nr. 29755/06) împotriva României depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de trei resortisanți români, dna Geta Stanciu, dl Tudor Stanciu și dl Cătălin Stanciu („reclamanții”), la 22 iunie 2006. Într-o hotărâre pronunțată la 23 martie 2010 („Hotărârea principală”), Curtea a declarat că s-a încălcat art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a neexecuției a două hotărâri finale în favoarea reclamanților (a se vedea Geta Stanciu și alții c. România, nr. 29755/06, 23 martie 2010). În conformitate cu art. 41 din Convenție, reclamanții au solicitat doar satisfacția prejudiciilor materiale și morale suportate ca urmare a încălcărilor menționate anterior.
Întrucât întrebarea de aplicare a articolului 41 din Convenție nu a fost pregătită pentru hotărâre, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de șase luni, observațiile lor scrise cu privire la această chestiune și, în special, să notifice Curții orice acord pe care le-ar putea ajunge (ibid., punctul 35 și punctul 3 din dispozițiile operative). La 23 iulie 2013, Curtea a invitat aceste părți să prezinte observații actualizate.
art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” În cererile actualizate din 13 noiembrie 2013, reclamanții au informat Curtea că au recuperat posesia și au achiziționat titlul de proprietate pentru 37,13 ha de terenuri din totalul de 50,28 ha de terenuri la care au dreptul în conformitate cu hotărârile din 4 noiembrie 2002 și 5 iunie 2003 eliberate de Curtea județului Iași. Prin urmare, reclamanții au căutat să primească posesia efectivă a întregului teren și să furnizeze, de asemenea, un titlu de proprietate.
În alternativa, reclamanții au solicitat 2.204.986 euro (EUR) pentru valoarea de 13,15 ha de teren și au prezentat un raport de experți din aprilie 2008. De asemenea, în ceea ce privește prejudiciile morale pe care le-au solicitat 500.000 EUR. Guvernul a susținut că reclamanții nu au epuizat căile de recurs interne, deoarece Legea nr. 165/2013 a furnizat un remediu care le permite să obțină daune în caz de neexecuție. În orice caz, acestea au susținut că reclamanții au recuperat, de asemenea, posesia de 11.96 ha de teren și, prin urmare, cantitatea totală a terenurilor la care reclamanții ar avea dreptul să fie de 1.30 ha. În continuare, au indicat că valoarea acestui teren era de 3.906 EUR, în conformitate cu evaluarea din septembrie 2013 furnizată de Autoritatea Națională pentru Restituirea proprietăților.
10. În ceea ce privește obiecția preliminară a Guvernului privind neepuizarea recourslor interne, Curtea ia în considerare faptul că fondurile cauzei au fost deja hotărâte (a se vedea Xenides Arestis c. Turcia (justă satisfacție), nr. 46347/99, § 37, 7 decembrie 2006). 11. Curtea reiterează că, în cazul în care a constatat încălcarea Convenției într-o hotărâre, Statul pârât este sub obligația juridică de a pune capăt acestei încălcări și de a face reparații pentru consecințele sale în așa fel încât să restabilească, în măsura posibilă, situația existentă înainte de încălcare (a se vedea Iatridis c. Grecia (justă satisfacție) [GC], nr. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI). 12. Curtea remarcă că guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să indice că reclamanții au fost eliberați un titlu de proprietate pentru 11.96 ha de teren.
Prin urmare, acesta observă că hotărârile din 4 noiembrie 2002 și 5 iunie 2003 depuse de Curtea județului Iași nu au fost în întregime executate. 13. În consecință, Curtea consideră că returnarea 13.15 ha de teren ar pune reclamanții cât mai mult posibil într-o situație echivalentă cu cea în care ar fi fost dacă nu ar fi existat încălcarea articolului 6 § 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. Prin urmare, Statul pârât este obligat să permită reclamanților să ia posesia efectivă a terenului în cauză și să le ofere un titlu de proprietate în ceea ce privește acest teren. În absența acestui lucru, având în vedere informațiile de la dispoziția acestuia, Curtea consideră că Statul pârât trebuie să plătească reclamanților în comun 280.000 EUR pentru prejudiciu material.
14. Curtea consideră, de asemenea, că interferența cu bucuria pașnică a reclamanților de posesia lor a provocat prejudicii morale pentru reclamanții. Evaluarea pe o bază echitabilă, conform articolului 41 din Convenție, Curtea conferă reclamanților în comun 4.700 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale. Costuri și cheltuieli 15. Reclamanții au solicitat 7,062, echivalentul costurilor și cheltuielilor suportate în fața instanțelor naționale și în fața acesteia, reprezentând taxa avocatului, serviciul poștal, traduceri, fotocopii și pentru raportul expert. În sprijinul cererilor lor, reclamanții au prezentat facturi. 16. Guvernul a contestat cererea privind costurile și cheltuielile din cauza faptului că aceaceasta a fost parțial nefondată și excesivă.
17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și sunt rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea consideră rezonabil atribuirea sumei de 2,516 EUR care acoperă costurile în cadrul tuturor șefurilor. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.
statul pârât asigură, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, executarea hotărârilor din 4 noiembrie 2002 și 5 iunie 2003 eliberate de Curtea județului Iași în întregime, permițând reclamanților să ia posesia efectivă a 13.15 ha de teren și furnizarea lor o acțiune de titlu; (b) care, în absența acestui lucru, astfel cum se prevede la litera (a) de mai sus, statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în termen de trei luni, 280 000 EUR (280 000 EUR) pentru prejudiciu material, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (c) că, în orice caz, Statul pârât trebuie să plătească împreună reclamanților, în aceleași trei luni, menționate la litera (a) de mai sus, următoarele sume, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare: (i) 4,700 EUR (4 mii și șapte sute de euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește prejudiciile morale; (ii) 2,516 EUR (doi mii cinci sute și șaisprezece euro), plus orice impozit care poate fi taxabil, în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (d) faptul că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus,
până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în perioada implicită plus trei puncte procentuale; Retrage restul cererii reclamantelor pentru o justă satisfacție. Efectuat în limba engleză și notificat în scris la 1 iulie 2014, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Josep Casadevell Președintele grefierului
THIRD SECTION
CASE OF GETA STANCIU AND OTHERS v. ROMANIA (Application no. 29755/06) JUDGMENT (Just satisfaction) STRASBOURG 1 July 2014 FINAL 01/10/2014 This judgment has become final under Article 44 § 2 of the Convention. It may be subject to editorial revision. In the case of Geta Stanciu and Others v. Romania, The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Chamber composed of: Josep Casadevall, President, Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judges, and Santiago Quesada, Section Registrar, Having deliberated in private on 10 June 2014, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 29755/06) against Romania lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by three Romanian nationals, Ms Geta Stanciu, Mr Tudor Stanciu and Mr Cătălin Stanciu (“the applicants”), on 22 June 2006.
In a judgment delivered on 23 March 2010 (“the principal judgment”), the Court held that there has been a violation of Article 6 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention as a result of the non-enforcement of two final judgments in the applicants’ favour (see Geta Stanciu and Others v. Romania, no. 29755/06, 23 March 2010).
Under Article 41 of the Convention the applicants sought just satisfaction of pecuniary and non-pecuniary damage sustained as a result of the above violations.
Since the question of the application of Article 41 of the Convention was not ready for decision, the Court reserved it and invited the Government and the applicants to submit, within six months, their written observations on that issue and, in particular, to notify the Court of any agreement they might reach (ibid., paragraph 35 and point 3 of the operative provisions).
The applicants and the Government each filed observations.
On 23 July 2013, the Court invited these parties to submit updated observations. THE LAW
Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.” A. Damage
In their updated claims of 13 November 2013, the applicants informed the Court that they have recovered the possession and acquired the ownership title for 37.13 ha of land out of the total of 50.28 ha of land to which they were entitled according to the judgments of 4 November 2002 and 5 June 2003 delivered by the Iași County Court. Therefore, they sought to take effective possession of the entire land and also delivery of an ownership title. In the alternative, the applicants claimed 2,204,986 euros (EUR) for the value of 13.15 ha of land and submitted an expert report dated April 2008. Also, in respect of non-pecuniary damage they claimed EUR 500,000.
The Government contended that the applicants have failed to exhaust domestic remedies, since the Law no. 165/2013 provided a remedy enabling them to obtain damages in case of non-enforcement. In any event, they submitted that the applicants have also recovered the possession of 11.96 ha of land and, therefore, the total amount of land that the applicants would be entitled to was of 1.30 ha. Further they indicated that the value of this land was of EUR 3,906, according to the evaluation of September 2013 provided by the National Authority for the Restitution of Properties.
Regarding the Government’s preliminary objection of non ‑ exhaustion of domestic remedies, the Court shall disregard it view of the fact that the merits of the case have already been decided (see Xenides ‑ Arestis v. Turkey (just satisfaction), no. 46347/99, § 37, 7 December 2006).
The Court reiterates that, where it has found a breach of the Convention in a judgment, the respondent State is under a legal obligation to put an end to that breach and make reparation for its consequences in such a way as to restore as far as possible the situation existing before the breach (see Iatridis v. Greece (just satisfaction) [GC], no. 31107/96, § 32, ECHR 2000-XI).
The Court notes that the Government did not submit any evidence which would indicate that the applicants were issued a title of property for the 11.96 ha of land. It observes, therefore, that the judgments of 4 November 2002 and 5 June 2003 delivered by the Iași County Court have not been entirely enforced.
Consequently, the Court considers that the return of the 13.15 ha of land would put the applicants as far as possible in a situation equivalent to the one in which they would have been if there had not been a breach of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1. Therefore, it holds that the respondent State is to enable the applicants to take effective possession of the land in issue and to provide them with a property title in respect of that land. Failing to do so, the Court, having regard to the information at its disposal, holds that the respondent State is to pay the applicants jointly EUR 280,000 for pecuniary damage.
The Court further considers that the interference with the applicants’ peaceful enjoyment of their possession caused moral prejudice to the applicants. Making an assessment on an equitable basis, as required by Article 41 of the Convention, the Court awards the applicants jointly EUR 4,700 in respect of non-pecuniary damage. B. Costs and expenses
The applicants claimed EUR 7,062, the equivalent of the costs and expenses incurred before the domestic courts and before this Court representing lawyer’s fee, postal service, translations, photocopies and for the expert report. In support of their claims the applicants submitted invoices.
The Government contested the claim for costs and expenses on the ground that it was partially unsubstantiated and excessive.
According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to the reimbursement of costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and are reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession, the Court considers it reasonable to award the sum of EUR 2,516 covering costs under all heads. C. Default interest
The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Holds (a) that the respondent State shall ensure, by appropriate means, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article 44 § 2 of the Convention, the enforcement of the judgments of 4 November 2002 and 5 June 2003 delivered by the Iași County Court in their entirety, by enabling the applicants to take effective possession of the 13.15 ha of land and by providing them with a title deed; (b) that, failing to do so, as set out under (a) above, the respondent State is to pay the applicants jointly, within the same period of three months, EUR 280,000 (two hundred and eighty thousand euros) for pecuniary damage, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement, plus any tax that may be chargeable; (c) that in any event, the respondent State is to pay the applicants jointly, within the same three months, mentioned under (a) above, the following amounts, to be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement: (i) EUR 4,700 (four thousand and seven hundred euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of non ‑ pecuniary damage; (ii) EUR 2,516 (two thousand five hundred and sixteen euros), plus any tax that may be chargeable, in respect of costs and expenses; (d) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points; 2. Dismisses the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction. Done in English, and notified in writing on 1 July 2014, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Santiago Quesada Josep Casadevall Registrar President