CASE OF GETA STANCIU AND OTHERS v. ROMANIA - [Romanian translation] by the SCM Romania and IER

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii din România (

www.csm1909.ro

) și al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document

was made available with the support of the Superior Council of Magistracy of Romania (

www.csm1909.ro

) and the European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A TREIA

HOTĂRÂREA

din 1 iulie 2014

(reparație echitabilă)

În Cauza Geta Stanciu și alții împotriva României

(Cererea nr.

29755/06)

Strasbourg

Hotărârea devine definitivă în condițiile prevăzute la art.

44

§

2 din Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

În Cauza Geta Stanciu și alții împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a treia), reunită într-o cameră compusă din Josep Casadevall,

președinte

,

Alvina Gyulumyan, Ján Šikuta, Luis López Guerra, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, Iulia Antoanella Motoc, judecători,

și Santiago Quesada, grefier de secție,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 10 iunie 2014,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA

1

. La originea cauzei se află cererea nr.

29755/06 îndreptată împotriva României, prin care trei resortisanți români - doamna Geta Stanciu, domnul Tudor Stanciu și domnul Cătălin Stanciu („reclamanții”),

au sesizat Curtea la 22 iunie 2006, în temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (

Convenția

).

2

. În hotărârea pronunțată la 23 martie 2010 („hotărârea principală”), Curtea a constatat încălcarea art.

6

din Convenție și încălcarea art.

1 din Protocolul nr.

1 la Convenție ca urmare a neexecutării a două hotărâri definitive pronunțate în favoarea reclamanților (a se vedea

Geta Stanciu și alții împotriva României

, nr.

29755/06, 23 , 23 martie 2010).

3

. Conform art.

41 din Convenție, reclamanții au solicitat acordarea unei reparații echitabile pentru prejudiciile material și moral suferite ca urmare a încălcărilor sus-menționate.

4

. Întrucât nu s-a putut pronunța cu privire la problema aplicării art.

41 din Convenție, Curtea a rezervat-o și a solicitat Guvernului și reclamanților să prezinte, în termen de șase

luni, observații scrise privind această problemă și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge (

ibid

., pct.

35 și pct.

3 din dispozitiv).

5

. Atât reclamanții, cât și Guvernul, au prezentat observații scrise.

6

. La 23 iulie 2013, Curtea a invitat părțile să prezinte observații actualizate.

ÎN DREPT

7

. Art.

41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă”.

A.

Prejudiciu

8

. În cadrul cererilor actualizate formulate la 13 noiembrie 2013, reclamanții au informat Curtea că au fost puși în posesie și au dobândit titlul de proprietate asupra a 37,13

ha de teren din totalul de 50,28

ha de teren la care aveau dreptul în conformitate cu hotărârile pronunțate de Tribunalul Iași la 4 noiembrie 2002 și 5 iunie 2003. Prin urmare, aceștia solicitau punerea în posesie efectivă cu întregul teren, precum și eliberarea unui titlu de proprietate. În subsidiar, reclamanții solicitau 2

204

986 euro (EUR) pentru valoarea terenului de 13,15

ha și au prezentat un raport de evaluare din aprilie 2008.

De asemenea, aceștia au solicitat 500

000

EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

9

. Guvernul a argumentat că reclamanții nu au epuizat căile de atac interne, având în vedere că Legea nr.

165/2013 prevedea o cale de atac care le permitea obținerea unei despăgubiri în caz de neexecutare.

Guvernul a susținut că, în orice caz, reclamanții au fost de asemenea puși în posesia a 11,96

ha de teren și, prin urmare, suprafața totală de teren la care reclamanții ar avea dreptul era de 1,30

ha. Guvernul a mai precizat că valoarea acestui teren era de 3

906

EUR, conform evaluării din septembrie 2013 furnizate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

10

. Curtea nu va lua în considerare excepția preliminară ridicată de Guvern cu privire la neepuizarea căilor de atac interne deoarece fondul cauzei a fost soluționat deja [a se vedea

Xenides

‑

Arestis împotriva Turciei

(reparație echitabilă), nr.

46347/99, pct.

37, 7

decembrie

2006].

11

. Curtea reamintește că, atunci când constată o încălcare a Convenției într-o hotărâre, statul pârât are obligația legală de a pune capăt respectivei încălcări și de a-i repara consecințele astfel încât să restabilească pe cât posibil situația existentă înainte de încălcare [a se vedea

Iatridis împotriva Greciei

(reparație echitabilă) (MC), nr.

31107/96, pct.

32, CEDO

2000–XI].

12

. Curtea constată că Guvernul nu a prezentat nicio dovadă care să ateste că reclamanților li s-a eliberat un titlu de proprietate pentru terenul de 11,96

ha. Prin urmare, Curtea observă că hotărârile pronunțate de Tribunalul Iași la 4 noiembrie 2002 și la 5 iunie 2003 nu au fost executate în integralitate.

13

. În consecință, Curtea consideră că restituirea terenului de 13,15

ha i-ar plasa pe reclamanți, pe cât posibil, într-o situație echivalentă cu aceea în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi fost încălcate art.

6

§

1 din Convenție și art.

1 din Protocolul nr.

000

EUR pentru prejudiciul material.

14

. De asemenea, Curtea consideră că ingerința în exercitarea dreptului reclamanților la respectarea bunurilor acestora le-a cauzat reclamanților un prejudiciu moral. Pronunțându-se în echitate, în conformitate cu art.

41 din Convenție, Curtea acordă reclamanților în solidar suma de 4

700 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

B.

Cheltuieli de judecată

15

. Reclamanții au solicitat 7

062

EUR, adică echivalentul cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanțelor naționale și a Curții reprezentând onorariile avocaților, taxele poștale și costurile de traducere, fotocopiere și transport. Reclamanții au prezentat facturi în susținerea acestor pretenții.

16

. Guvernul a contestat pretenția referitoare la cheltuielile de judecată pe motiv că este parțial nejustificată și excesivă.

17

. Conform jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s-a stabilit caracterul real, necesar și rezonabil al acestora. În prezenta cauză, ținând seama de informațiile pe care le deține, Curtea consideră rezonabilă acordarea sumei de 2

516

EUR pentru toate cheltuielile.

C.

Dobânzi moratorii

18

. Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

Pentru aceste motive,

în unanimitate,

CURTEA

:

a)

că statul pârât trebuie să asigure, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art.

44

§

2 din Convenție, executarea în integralitate a hotărârilor pronunțate de Tribunalul Iași la 4 noiembrie 2002 și la 5 iunie 2003, permițându-le reclamanților să intre efectiv în posesia terenului de 13,15 ha și acordându-le totodată un titlu de proprietate;

b)

că, în caz contrar față de cele prevăzute la lit.

a)

supra

, statul pârât trebuie, în același termen de trei luni, să plătească reclamanților suma de 280

000

EUR (două sute optzeci de mii de euro) pentru prejudiciul material, care trebuie convertită în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit;

c)

că, în orice caz, statul pârât trebuie, în același termen de trei luni menționat la lit.

a)

supra

, să plătească în solidar reclamanților următoarele sume, care trebuie convertite în moneda statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

i) 4

700 EUR (patru mii șapte sute de euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral;

ii) 2

516 EUR (două mii cinci sute șaisprezece euro), plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, cu titlu de cheltuieli de judecată;

d) că, de la expirarea termenului menționat și până la efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la o rată egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală Europeană, aplicabilă pe parcursul acestei perioade și majorată cu trei puncte procentuale;

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 1

iulie 2014, în temeiul art.

77

§

2 și

art.

77

§

3 din Regulament.

PREȘEDINTE

,

Grefier,

JOSEP CASADEVALL

Santiago Quesada