LIVINGSTONE v. ROMANIA

Decizia nr. 793/13 Ion John LIVINGSTONE și Rodica LIVINGSTONE împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 2 septembrie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 17 decembrie 2012, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 2 aprilie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamanților la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamanții, dl Ion John Livingstone și dna Rodica Livingstone, sunt australiani și, respectiv, români care s-au născut în 1948 și, respectiv, în 1954 și trăiesc în Iași. Guvernul României (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. Reclamanții se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile în care au fost implicați. Procedura a durat nouă ani și nouă luni pentru trei niveluri de jurisdicție. La 17 septembrie 2013, reclamația a fost comunicată guvernului. HOTĂRÂREA După incapacitatea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin o scrisoare din 2 aprilie 2014 Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei formulate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: Le Gouvernement classé, au moin de la préparation declaration unilatérale, qu’il reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la procédure judiciaire litigieuse. Le Gouvernement classé prêt à verser aux bénéficiaires, M Rodica Livingstone et Ion John Livingstone, au titre de satisfacție echitabilă la somme de 2 160 (deuxement prêt à versants, M Rodica Livingstone și Ion John Livingstone, au titre de satisfacție Mille cent soixante) euro, conjugament, montant qu’il considére comme raisonnable compte tenu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme qui couvrira tout préjudice mathériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par les bénéficiaires, dans les trois moi suivant la date de la notification de la décision rendue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme. Apartament de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de la pratique marginale de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce verse vaudra règlement définitif de l’affaire. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la partie de la requête interesant la durée de la procédure n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Prin scrisoarea din 4 iunie 2014, reclamanții au indicat că nu sunt satisfăcuți cu termenii declarației unilaterale, în măsura în care compensația oferită de guvern nu este satisfăcătoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c). „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII și Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, § 146, 26 noiembrie 2013). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse de Curte consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii [art. 1 litera (c)]. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (articolul amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 793/13

Ion John LIVINGSTONE and Rodica LIVINGSTONE

against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2

September

2014 as a Committee composed of:

Alvina Gyulumyan,

President,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judges,

and Marialena Tsirli,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 17 December 2012,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 2 April 2014 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicants’ reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicants, Mr Ion John Livingstone and Ms Rodica Livingstone, are Australian and Romanian nationals respectively who were born in 1948 and 1954 respectively and live in Iași.

The Romanian Government (“the Government”) were represented by their

Agent, Ms C. Brumar, from the Ministry of Foreign Affairs.

The applicants complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings in which they were involved. The proceedings lasted for nine years and nine months for three levels of jurisdiction.

On 17 September 2013, the complaint was communicated to the Government.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 2

April

2014 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

«

Le Gouvernement déclare, au moyen de la présente déclaration unilatérale, qu’il reconnaît qu’en l’espèce il y a eu violation de l’article 6 § 1 de la Convention en raison de la durée de la procédure judiciaire litigieuse.

Le Gouvernement déclare être prêt à verser aux requérants, M

me

Rodica

Livingstone et

M.

Ion

John

Livingstone, au titre de satisfaction équitable la somme de 2

160

(deux

mille cent soixante) euros, conjointement, montant qu’il considère comme raisonnable compte tenu de la jurisprudence de la Cour.

Cette somme qui couvrira tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par les requérants, dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision rendue conformément à l’article 37 § 1 de la Convention européenne des droits de l’homme.

A défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égale à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage.

Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement invite respectueusement la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la partie de la requête concernant la durée de la procédure n’est plus justifiée et à la rayer du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention.

»

By a letter of 4 June 2014, the applicants indicated that they were not satisfied with the terms of the unilateral declaration in so far as the compensation offered by the Government was not satisfactory.

The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin

Acar

judgment (

Tahsin Acar v.

Turkey

, [GC], no.

26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v.

Poland

(dec.), no.

11602/02, 26

June

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v.

France

[GC], no.

30979/96, § 43, ECHR 2000-VII and

Vlad and Others v. Romania

, nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, §

146, 26

November

2013).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article

37

§

1(c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article

37

§

1

in

fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article

37

§

2 of the Convention (

Josipović v.

Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March

2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Marialena Tsirli

Alvina Gyulumyan

Deputy Registrar

President