Shevchenko împotriva Ucrainei

A cincea secțiune DECIZIE Nr. 25648/12 Anatoliy Petrovich SHEVCHENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiune), care așeză la 7 octombrie 2014 în calitate de comitet compus din: Boštjan M. Zupančič, președinte, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judecători și Stephen Phillips, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 martie 2012, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 17 mai 2013 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Reclamantul, dl Anatoliy Petrovich Shevchenko, este un național ucrainean, care s-a născut în 1969 și trăiește în Krivoy Rog.

Guvernul ucrainean („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii sale penale. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns în legătură cu durata procedurii. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenția. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 17 mai 2013, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. De asemenea, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul Ucrainei recunoaște că autoritățile naționale au încălcat drepturile reclamantului garantate de art. 6 § 1 din Convenție.

Eu, Nazar Kulchytskyy, agentul guvernamental dinaintea Curții Europene de Riguri Umane, declară că Guvernul Ucrainei sunt gata să plătească dlui Anatoliy Petrovich Shevchenko, doar satisfacția în valoare de 1,890 EUR (o mie opt sute nouăzeci și nouă de euro). Prin urmare, Guvernul invită Curtea să pună în aplicare cererea din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curtea, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Suma de 1 890 EUR, care este destinată acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor și cheltuielilor, va fi convertită în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data plății, și fără impozite aplicabile.

Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni de mai sus, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” Declarația Guvernului a fost trimisă reclamantului care a fost invitat să își prezinte observațiile până la 6 noiembrie 2013. În ceea ce privește poziția negativă anterioară privind o soluționare prietenoasă a cauzei, Curtea consideră că reclamantul nu este satisfăcut cu termenii declarației.

Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului.

În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI), WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec. n. 28953/03).

Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Ucrainei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella c. Italia [GC], nr. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 Majewski c. Polonia , nr. 52690/99, 11 octombrie 2005; și Având în vedere natura admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și valoarea compensației propusă – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă.

Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata procedurilor și modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să pună în aplicare aplicarea din lista cazurilor sale în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenția. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Președintele

FIFTH SECTION

DECISION Application no. 25648/12 Anatoliy Petrovich SHEVCHENKO against Ukraine The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 7 October 2014 as a Committee composed of: Boštjan M. Zupančič, President, Helena Jäderblom, Aleš Pejchal, judges, and Stephen Phillips, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 29 March 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 17 May 2013 requesting the Court to strike the application out of the list of cases, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Anatoliy Petrovich Shevchenko, is a Ukrainian national, who was born in 1969 and lives in Krivoy Rog. The Ukrainian Government (“the Government”) were represented by their Agent. The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of his criminal proceedings. The application was communicated to the Government . THE LAW The applicant complained about the length of proceedings. He relied on Article 6 § 1 of the Convention. After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 17 May 2013 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. The declaration provided as follows: “The Government of Ukraine acknowledge that domestic authorities have violated the applicant’s rights guaranteed by Article 6 § 1 of the Convention. I, Nazar Kulchytskyy, the Government Agent before the European Court of Human Rigths, declare that the Government of Ukraine are ready to pay Mr Anatoliy Petrovich Shevchenko the just satisfaction in the amount of EUR 1,890 (one thousand eight hundred and ninety euros). The Government therefore invite the Court to strike the application out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

The sum of EUR 1,890, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, as well as costs and expenses, will be converted into the national currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the above three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

This payment will constitute the final resolution of the case.” The Government’s declaration was sent to the applicant who was invited to submit his comments by 6 November 2013. He failed to do so. With regard to his previous negative position concerning a friendly settlement of the case, the Court considers that the applicant is not satisfied with the terms of the declaration. The Court recalls that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article 37 § 1 (c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if: “for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also recalls that in certain circumstances, it may strike out an application under Article 37 § 1(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued. To this end, the Court will examine carefully the declaration in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the Tahsin Acar judgment ( Tahsin Acar v. Turkey , [GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI); WAZA Spółka z o.o. v. Poland (dec.) no. 11602/02, 26 June 2007; and Sulwińska v. Poland (dec.) no. 28953/03).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Ukraine, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example, Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Cocchiarella v. Italy [GC], no. 64886/01, §§ 69-98, ECHR 2006 ‑ V; Majewski v. Poland , no. 52690/99, 11 October 2005; and Pavlyulynets v. Ukraine , no. 70767/01, §§ 39-52, 6 September 2005). Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1(c)). Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1 in fine ). Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention ( Josipović v. Serbia (dec.), no. 18369/07,

4 March 2008). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Takes note of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 6 § 1 of the Convention concerning the length of proceedings and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein; Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. Stephen Phillips Boštjan M. Zupančič Deputy Registrar President