CASE OF TARAKHEL v. SWITZERLAND - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF TARAKHEL v. SWITZERLAND - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2014)

Tradus

ș

i revizuit de IER

(

http://ier.gov.r

o/

)

Notă de informare privind jurisprudenț

a Cur

ț

ii - nr. 17

9

Noiembrie 2014

Tarakhel împotriva Elve

ț

iei (MC)

- 29217/12

Hotărârea din 4.11.2014

(MC)

Art.

3

Expulzare

Riscul expulzării în Italia a unei familii afgane solicitante de azil, în temeiul Regulamentul

ui

Dublin II:

expulzarea ar constitui o încălc

are

În fapt

–

Recla

man

ț

ii, un cuplu

ș

i cei

ș

ase copii minori, sunt resortisan

ț

i afgani care locuiesc

în Elve

ț

ia. Cuplu

l

și primii 5 din cei 6 copii au debarcat pe coasta italiană în iulie 2011 ș

i au

fost supu

ș

i imediat procedurii de identificare EURODAC (luarea de fotografii

ș

i de amprente

digitale). Ulterior, reclaman

ț

ii s-au deplasat în Austria

ș

i apoi în Elve

ț

ia, unde au depus

cerere de azil. Cererea de azil le-

a fost respinsă pe motiv că, în conformitate cu

Regulamentul Dublin II al Uniunii Europene

,

cererea de azil trebuia adresată autorităț

ilo

r

italiene. Autorităț

ile elve

ț

iene au dispus a

ș

adar returnarea acestora în Italia. Ac

ț

iunile în

just

i

ț

ie declan

ș

ate de reclaman

ți împotriva măsurii au fost respinse. În cererea adresată

Cur

ț

ii Europene, reclaman

ții consideră că returnarea lor din Elveția în Italia ar fi contrară

drepturilor care decurg din art. 3 din Conven

ț

ie.

În drept

–

Art. 3: În cazul de fa

ță, Curtea trebuie să cerceteze dacă, având în vedere

situ

a

ția generală a regimului de primire a s

olicitanț

ilor de azil în

Italia

ș

i situa

ția specială

a

reclam

an

ților, există motive serioase și întemeiate să se creadă că, în cazul returnării în

Italia, reclaman

ții ar risca să fie supuș

i unor tratamente contrare art.

3. Curtea consideră

că trebuie să urmeze o abordare similară celei adoptate în hotărârea

M.S.S. împotriva

Belgiei

ș

i Greciei

, în care a exa

minat situa

ț

ia in

dividuală a reclamantului î

n lumina situaț

iei

generale existente în Grecia în momentul faptelor.

a)

Cu privire la situa

ția generală a sistemului de primire a

solicitanț

ilor de azil în Italia

–

În

decizia pronun

țată în cauza

Mohammed Hussein

ș

i al

ț

ii împotriva

Țărilor de Jos ș

i Italiei

,

Curtea a observat că Recomandările

Înaltului Comisariat al Na

ț

iunilor Unite pentru

Refugi

a

ț

i

(ICNUR)

ș

i raportul

Comisarului pentru Drepturile Omului

,

publicate în 2012,

men

ț

ionau unele deficien

ț

e ce

ț

ineau în special de ritmul lent al procedurii de identificare,

capacită

ț

ile reduse ale centrelor de primire

ș

i condi

ț

iile de trai din centrele disponibile.

b)

Cu privire la capacitatea de cazare în centrele de primire pentru solicitan

ț

ii de azil

–

Numărul de locuri este net insuficient față de cel necesar. Fără a intra într

-o dezbatere

privind exactitatea cifrelor disponibile, Curtea constată disproporț

ia flagr

antă dintre

numărul de cereri de azil prezentate în primele 6

luni ale anului 2013 (14 184)

și numărul

de locuri disponibile în centrele de primire din re

ț

eaua de primire a refugia

ț

ilor SPRAR

(9 630 de locu

ri).

c)

Cu privire la condi

ț

iile de trai în centrele disponibile

–

De

ș

i a remarcat o oarecare

degradare a condi

ț

iilor de primire, precum

și problema supraaglomerării în centrele de

primire a soli

citan

ț

ilor de azil (CARA), ICNUR nu

a men

ț

ionat totu

ș

i situa

ț

ii generalizate

de

viole

n

ță sau insalubritate, apreciind chiar eforturile făcute de autorităț

ile italiene pentru

ameliorarea calităț

ii primirii solicitan

ț

ilor de azil. Cât despre Comisarul pentru Drepturile

Omului, în raportul său din 2012, acesta a remarcat la rândul său existenț

a unor probleme

în „unele centre de primire”. În cele din urmă, în ș

edi

n

ț

a din 12 februarie 2014, Guvernul

italian pe de o parte a confirmat faptul că au existat episoade violente în centre CARA cu

pu

ț

in timp înaintea sosirii reclaman

ților, iar pe de altă parte a negat faptul că f

amiliile de

solicit

an

ți de azil ar fi fost despărț

ite în mod sistematic, excep

ție făcând câteva cazuri ș

i

astea pentru foarte scurte perioade timp, mai ales în cursul procedurilor de identificare.

Astfel, situa

ția actuală din Italia nu poate fi comparată d

eloc cu situa

ț

ia din Grecia din

perioada hotărârii

M.S.S.

, citate anterior, în care Curtea a observat în special că centrele

de primire dispuneau de mai pu

ț

in de 1 000 de locuri, în raport cu cele câteva zeci de mii

de solicitan

ț

i de azil, iar condi

țiile de sărăcie extremă descrise de reclamant erau un

fenomen l

arg răspândit.

De

ș

i structura

ș

i situa

ția generală a sistemului de primire în Italia nu pot constitui aș

adar

un obstacol în sine pentru orice returnare a solicitan

ților de azil în această țară, datele ș

i

inform

a

țiile prezentate mai sus ridică totuș

i îndoieli serioase cu privire la capacitatea

actuală a sistemului. Rezultă de aici că nu se poate exclude ca lipsită de temei ipoteza că

există un număr considerabil de solicitanț

i de azil lipsi

ț

i de cazare sau caza

ț

i în centre

supraaglomerate în condi

ț

ii de promiscuitate, sau chiar de insalubritate ori violen

ță.

d)

Cu privire la situa

ția individuală a reclamanț

ilor

–

Tot a

ș

a cum situa

ția generală a

solicit

an

ților de azil în Italia nu este comparabilă cu cea a solicitanț

ilor de azil în Grecia,

a

ș

a cum a fost anali

zată în hotărârea

M.S.S.

, sit

ua

ția specială a reclamanț

ilor din prezenta

cauză este diferită de cea a reclamantului din cauza

M.S.S.

: în vreme ce primii au fost

prelu

a

ți imediat de autorităț

ile italiene, cel de-al doilea a fost mai întâi

ț

inut în deten

ț

ie

ș

i

apoi abandonat pe cont propriu, fără niciun mijloc de trai.

În cazul de fa

ță,

ț

inând seama de situa

ția actuală a sistemului de primire î

n Italia, nu

este

lipsită de temei ipoteza că destul de mulț

i solicitan

ț

i de azil returna

ți în această țară nu vor

beneficia de cazare sau vor fi caza

ț

i în centre supraaglomerate în condi

ț

ii de promiscuitate,

sau chiar de insalubritate ori violen

ță. Prin urmare, autorităț

ile elve

ț

iene au sarcina de a

ob

ține asigurări de la omologii italieni că reclamanț

ii vor fi primi

ț

i, la sosirea lor în Italia,

în centre

ș

i în condi

ț

ii adaptate vârstei copiilor, precum

și că unitatea familiei lor va fi

men

ținută

.

Potrivit Guvernului italian, familiile cu copii sunt considerate o categorie deosebit de

vulnerabilă ș

i sunt preluate, de reg

ulă, în sistemul SPRAR. Acest sistem le garantează

cazare, hrană, asistență medicală, cursuri de limba italiană, orientare către serviciile

sociale, consiliere juridică, cursuri de formare profesională, stagii de ucenicie ș

i asisten

ță

la căutarea unei locu

in

ț

e autonome. Astfel, în observa

ț

iile sale scrise

ș

i orale, Guvernul

italian nu a făcut alte precizări privind condiț

iile specifice de preluare a reclaman

ț

ilor.

Este adevărat că, în ș

edi

n

ț

a din 12 februarie 2014, Guvernul elve

țian a declarat că Biroul

Federal pentru Migra

ție (BFM) a fost informat de autoritățile italiene că, în cazul returnării

în Italia, reclaman

ț

ii vor fi caza

ț

i în Bologna, într-unul din centrele finan

ț

ate de Fondul

European pentru Refugia

ț

i (FER). Cu toate acestea, în lipsa unor informa

ț

ii detaliate

ș

i

fiabile despre centrul de destina

ț

ie exact, despre condi

ț

iile materiale de cazare

ș

i

men

ținerea unității familiei, autorităț

ile elve

ț

iene nu de

ț

in elemente suficiente pentru a

avea asigurarea că, în cazul returnării în Italia, reclamanț

ii vor fi prelua

ț

i într-un mod

adaptat vârstei copiilor.

Rezultă că ar avea loc o încălcare a art.

3 din Conven

ție dacă reclamanț

ii ar fi returna

ț

i î

n

Italia fără ca autorităț

ile elve

țiene să fi obținut în prealabil de la autorităț

ile italiene o

garan

ț

ie indi

viduală privind, pe de o parte

-

o preluare adaptată vârstei copiilor, iar pe de

altă part

e

- men

ținerea unităț

ii familiei.

Concluzie

: expulzarea ar constitui o încălcare (14 voturi la 3).

Art.

41: constatarea că expulzarea ar constitui o încălcare este suficientă în sine pentru

prejudiciul moral.

[A se vedea

M.S.S. împotriva Belgiei

ș

i Greciei

(MC), nr. 30696/09, 21 ianuarie 2011

,

Nota

de informare nr. 137

,

precum

ș

i

Mohammed Hussein

ș

i al

ț

ii împotriva

Țărilor de Jos ș

i Italiei

(dec.), 27725/10, 2 aprilie 2013

,

Nota de informare nr. 162

;

a se vedea

ș

i fi

șa tematică

privind

cauzele având ca obiect Regulamentul „Dublin"

]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Aici pute

ț

i acce

sa

Note de informare privind jurispruden

ț

a