MAHHOV v. ESTONIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
MAHHOV v. ESTONIA (CtEDO, 2015)
Comunicat la 25 martie 2015 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 47446/11 Sergei MAHHOV împotriva Estoniai depusă la 17 februarie 2012 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Sergei Mahhov, este un național estonian, născut în 1977. El este reținut în închisoarea Viru. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant și după cum apar din documentele de pe dosar, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 iunie 2002 au fost trase de la o scurtă distanță la K. care conducea o mașină. El și o persoană care stătea pe scaunul de pasageri au fost grav răniți. Autorul a fugit de pe scenă. În aceeași zi a fost deschisă ancheta penală; locul crimei și mașina au fost examinate. Potrivit reclamantului, la 9 iunie 2002, el a fost în Kohtla-Järve, la 160 km de Tallinn. La 11 iunie 2002, reclamantul a plecat pentru Spania. S-a întors în Estonia la 20 iunie 2002 și a părăsit din nou țara la 4 iulie 2002. În lunile următoare, cinci persoane au fost prinse ca suspecți, dar toate au fost eliberate, deoarece legătura cu infracțiunea nu a putut fi stabilită. La 17 iulie 2002, reclamantul a fost arestat în Spania și retras în custodie pe suspect de infracțiuni comise în țara respectivă. A fost ulterior condamnat și condamnat la nouă ani de închisoare de către o instanță spaniolă. La 18 octombrie 2002, reclamantul a fost declarat așa cum au vrut autoritățile estoniene. La 27 noiembrie 2002, ancheta penală a fost suspendată. Potrivit reclamantului, în primăvara anului 2003, el a fost informat de autoritățile spaniole că agențiile de aplicare a legii din Estonia au fost interesate de el fără a fi informate cu privire la detalii suplimentare. La 16 iulie 2003 K. a fost prezentată fotografii de mai multe persoane din care a recunoscut reclamantul ca cel care l-a împușcat. La 17 septembrie 2003, Tribunalul orașului Tallinn a autorizat detenția reclamantului timp de zece zile de la predarea la Estonia. La 24 august 2004, Tribunalul orașului a ordonat arestarea reclamantului pentru predare, iar ulterior Biroul Procurorului a emis un mandat european de arestare. Potrivit reclamantului, în septembrie 2004, el a fost prezentat cu acuzații de tentativă de omucidere și de a provoca leziuni grave, aduse împotriva lui de către autoritățile estoniene. El a fost întrebat dacă a fost de acord să fie predat în Estonia, ceea ce a făcut. La 17 mai 2005, reclamantul a fost predat temporar în Estonia pe baza mandatului european de arestare. El a fost interogat de două ori. La 4 august 2005, K. a recunoscut reclamantul într-o paradă de identificare. La 17 mai 2006, reclamantul a fost reîntors în Spania, deoarece perioada predarii sale, care a fost prelungită între timp, a expirat. La 25 noiembrie 2006, reclamantul a fost comis pentru judecată de Curtea Județeană Harju. La 9 martie 2009, Curtea județului Harju a emis un nou mandat european de arestare. La 22 iulie 2010, reclamantul a fost predat în Estonia. La 19 ianuarie 2011, Oficiul Procurorului a elaborat un proiect de lege modificat de acuzare. La 10 februarie 2011 a avut loc o audiere în Curtea Județean Harju. Prin hotărârea din 23 februarie 2011 Curtea județului Harju a achitat reclamantul din cauza lipsei de probe. Procurorul și victimele au apelat. La 3 mai 2011 a avut loc o audiere în Curtea de Apel din Tallinn. Prin hotărârea din 17 mai 2011, Curtea de Apel din Tallinn a anulat hotărârea Curții de Apel, a condamnat reclamantul unei tentative de crimă și a condamnat-o la unsprezece ani de închisoare. Reclamantul a apelat la Curtea Supremă. El a susținut, printre altele, chestiunea privind durata necorespunzătoare a procedurii. La 30 mai 2011, reclamantul a fost returnat în Spania pentru a-și îndeplini sentința. La 11 iulie 2011, Curtea județului Harju a eliberat un mandat european de arestare și la 12 iulie 2011, după ce și-a îndeplinit sentința în Spania, reclamantul a fost transferat în Estonia. La 31 august 2011, Curtea Supremă a hotărât să nu examineze apelul reclamantului și hotărârea Curții de Apel a devenit finală. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii penale împotriva acestuia. Întrebare către părți a fost lungimea procedurii penale în cazul în cauză în încălcarea cerinței de „tempă rațională” de la art. 6 § 1 din Convenție?