Comunicat la 7 aprilie 2015 Prima secțiune Cerere nr. 52137/12 Panagiotis KAPSIS și Dimitrios DANIKAS împotriva Greciei, introdusă la 7 august 2012 EXPOSAT DEFICIENȚII, dl Panagiotis Kapsis și dl Dimitrios Danikas, sunt resortisanți greci, născuți în 1955 și, respectiv, în 1947 și rezidenți în Atena. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl V. Chirdaris și C. Argyropoulos, avocați în Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant este jurnalist și fost director al zilei de zi mai târziu. Cel de-al doilea reclamant este jurnalist și cronicar în același zi de zi. În ediția din 17 decembrie 2004, cel de-al doilea reclamant a publicat în rubrica referitoare la culisele vieții politice și a intitulat-o "să fie încuiat pe loc" ( Στήλη Αλατος ), următorul comentariu cu două fețe.
Un negativ, unul pozitiv. Având în vedere politica culturală actuală ca un joc de societate, guvernul a plasat în diferite comisii de conducere a teatrelor o multitudine de prietenii săi. Foarte cunoscut K.V., valoarea sigură a dreapta, G.S., și total necunoscut P.M., adică un amestec de o mare comedie a societății film Finos și o trupă de Delfinario din anii '80. Nu este exclus ca această comedie și acest Delfinario să acționeze într-un mod mai puțin interesat, mai prudent și virtuos. Dezinteresul și deochiul sunt de o mie de ori mai bune decât jumătatea de cunoaștere a unui grup de amici eschiviști. Bătrânii inconștienți ai cluburilor de a treia vârstă (ΚΑ Sunt acești melci care te fac să spui: "Akakie, pastele da, dar ale lui Dimitris Danikas." Această observație a fost inspirată de numirea unui funcționar P.M.
în calitate de membru al Comisiei consultative pentru subvenții din partea conducerii teatrelor Ministerului Culturii, o poziție aproape politică, potrivit reclamanților, în sensul că alegerea membrilor se făcea de către conducerea politică a Ministerului Culturii. La 19 aprilie 2005, P.M. sesizează Tribunalul de Primă Instanță cu privire la o acțiune în despăgubire împotriva primului reclamant în calitate de director al ziarului, împotriva celui de-al doilea ca autor al articolului Prin hotărârea din 1 iunie 2006, Tribunalul de Primă Instanță a hotărât că cei trei inculpați trebuiau să plătească împreună P.M. suma de 30 000 EUR plus cheltuielile și cheltuielile aferente acesteia. Instanța de Primă Instanță a informat că articolul a fost redactat la data numirii reclamantei în calitate de membru al Comisiei consultative pentru subvenții din partea conducerii teatrelor Ministerului Culturii.
Totuși, potrivit instanței, utilizarea termenilor nu este pe deplin cunoscută. Prin utilizarea acestor termeni, jurnalistul intenționa să aducă atingere cererii, externalizând o îndoială asupra statutului moral și social al acesteia și desconsidera persoana sa. Tribunalul a remarcat, de asemenea, că contribuția reclamantei la arta teatrului și la reprezentarea țării în străinătate în materie culturală a fost considerabilă. Tribunalul a indicat pe mai multe rânduri piesele de teatru, filmele și serialele de televiziune în care P.M. jucase și pozițiile asociative pe care le ocupase. La 6 decembrie 2006, reclamanții au introdus o acțiune împotriva acestei hotărâri în fața Tribunalului de Primă Instanță.
La 29 august 2007, tribunalul de apel a confirmat hotărârea. Ea a reiterat constatările Tribunalului de Primă Instanță cu privire la cariera reclamantei și a adăugat următoarele: (...) în nici un caz nu s-a putut trage concluzia obiectivă, având în vedere activitățile multiforme pe care le desfășurase reclamanta timp de decenii în domeniile teatrului, televiziunii și cinematografiei, că aceasta era complet necunoscută în 2004, așa cum îl declarase pe cel de-al treilea pârât [D. Danikas] în articolul său. Numirea reclamantei în poziția menționată mai sus (...) reflecta în mod evident recunoașterea profesională și socială, ca actriță și ca persoană. Caracteristica făcută de articolul respectiv permitea să se presupună că aceasta ar demonstra o insuficiență profesională și capacități limitate în exercitarea funcțiilor sale.
Afirmațiile celui de-al treilea pârât (… ) ar putea face cititorii să creadă că numai cine a fost cunoscut și recunoscut poate îndeplini aceste funcții și nu cel care a fost complet necunoscut și, prin urmare, vulnerabil la orice tip de influență, așa cum ar fi cazul reclamantei. Fără îndoială, cel de - al treilea pârât, în cadrul informațiilor jurnalistice (...) ale publicului cu privire la calitățile persoanei căreia i s - a adresat cererea (...) avea dreptul să - i facă critici nefavorabile și acre. Cu toate acestea, în cazul concret și având în vedere (...) activitatea considerabilă, substanțială și productivă a reclamantei în domeniul teatrului grecesc, ceea ce al treilea pârât nu știa, a făcut cititorul mediu (...) să creadă că există orice competență a acestuia în ceea ce privește teatrul.
El a fost legal al treilea pârât de a utiliza termeni mai benigne pentru a descrie capacitățile reclamantului, cum ar fi că aceasta nu a fost cunoscut într-un cerc mare de persoane . (...). Termenii pe care le-a folosit nu au fost necesare pentru a exprima o opinie cu privire la numirea care a avut loc. Prin aceasta, el își propune să - și înlăture onoarea și reputația (...). Primul și al doilea inculpat, care aveau responsabilitatea alegerii conținutului ziarului, știind că conținutul articolului avea un caracter de atac asupra personalității reclamantei, au fost de acord să îl includă în ziar (...). Evaluând natura și gravitatea cererii, calitatea acesteia, situația financiară a pârâtilor și principiul constituțional al proporționalității, instanța consideră că ar trebui să se acorde o sumă de 30 000 EUR pentru cererea în cauză (...) La 10 decembrie 2007, reclamanții s-au ocupat de casare.
La 16 decembrie 2011, Curtea de Casație a respins recursul. Ea a condamnat reclamanții la plata unei sume de 2 700 de euro. Aceasta a considerat că instanța de apel a interpretat corect dreptul intern și internațional relevant, inclusiv art. 10 din convenție, și că motivarea hotărârii sale era legală și fără contradicții sau lacune. complet necunoscută mai devreme a fost făcută în mod deliberat și a reprezentat o expresie de dispreț față de lactor. Acești termeni au fost de natură să fie interpretate, în conformitate cu logica umană și bunul simț al cititorului mediu, ca: că cererea nu a avut nici o experiență în domeniul teatrului, și a fost o Articolele relevante din Codul penal prevăd art. 362 Diffamație Oricine difuzează sau formulează în fața unor terțe părți, în orice fel, acuzații care ar putea afecta onoarea sau reputația de a fi condamnat este pedepsit cu o pedeapsă cu închisoarea de până la doi ani sau cu o amendă.
(c) acțiunile desfășurate în exercitarea sarcinilor legale, în exercitarea legală a competențelor, pentru protecția (...) unui drept sau pentru orice alt interes legitim (...). GRIEF Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de condamnarea lor de a plăti daune-interese unei persoane numite în cadrul unei comisii a Ministerului Culturii pentru prejudiciul moral pe care acesta l-ar fi suferit din cauza unui articol de presă care o privește și care o califică ca fiind complet necunoscută și considerată calomniatoare de către tribunale. ÎNTREBARE CĂTRE PĂRȚI Condamnarea reclamanților de a plăti daune-interese pentru calomnie din cauza utilizării termenilor "cu desăvârșire necunoscută" în ceea ce privește o persoană care are un post public a adus atingere libertății lor de exprimare, în sensul art. 10 din Convenție
Communiquée le 7 avril 2015
Requête n o 52137/12 Panagiotis KAPSIS et Dimitrios DANIKAS contre la Grèce introduite le 7 août 2012
Les requérants, M. Panagiotis Kapsis et M. Dimitrios Danikas, sont des ressortissants grecs, nés respectivement en 1955 et en 1947 et résidant à Athènes. Ils sont représentés devant la Cour par M es V. Chirdaris et C. Argyropoulos, avocats à Athènes. A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Le premier requérant est journaliste et ancien directeur du quotidien « TA NEA ». Le deuxième requérant est journaliste et chroniqueur dans le même quotidien. Dans l’édition du 17 décembre 2004, le deuxième requérant publia dans la rubrique traitant des coulisses de la vie politique et intitulée « être cloué sur place » ( Στήλη Αλατος ), le commentaire suivant : « Détail à double face.
Une négative, une positive. Considérant la politique culturelle actuelle comme un jeu de société, le gouvernement a placé dans diverses commissions de la direction des théâtres une multitude de ses potes. Le très connu K.V., la valeur sûre de la droite, G.S., et la totale inconnue P.M. C’est-à-dire un mélange d’une grosse comédie de la société cinématographique Finos et d’une troupe du Delfinario des années 80. Ne soyez pourtant pas pressés. Il n’est pas exclu que cette comédie et ce Delfinario agissent de manière moins intéressée, plus prudente et vertueuse. Le désintéressement et l’ignorance sont mille fois mieux que le demi-savoir d’un groupe d’amis élitiste. Les vieux inconscients des clubs de troisième âge ( ΚΑΠΗ ) de droite sont mieux que l’amoralisme glouton et cynique des « potes de gauche » qui manœuvrent et collent à chaque pouvoir, même celui de la junte.
Ce sont ces limaces prétendument progressistes qui te font dire « Akakie, les pâtes oui mais des « S » ! Dimitris Danikas » Ce commentaire était inspiré de la nomination de l’actrice P.M. en tant que membre de la Commission consultative des subventions de la direction des théâtres du ministère de la Culture, un poste quasiment politique, selon les requérants, dans le sens que le choix des membres se faisait par la direction politique du ministère. Le 19 avril 2005, P.M. saisit le tribunal de première instance d’Athènes d’une action en dommages-intérêts contre le premier requérant en tant que directeur du journal, contre le second en tant qu’auteur de l’article susmentionné et contre l’éditeur du journal.
Elle se prétendait victime d’insulte et d’atteinte à sa personnalité en raison des termes « totalement inconnue » utilisés pour la décrire dans l’article et réclamait la somme de 300 000 euros pour dommage moral. Par un jugement du 1 er juin 2006, le tribunal de première instance jugea que les trois défendeurs devaient verser conjointement à P.M. la somme de 30 000 euros plus les frais et dépens de celle-ci. Le tribunal de première instance releva que l’article litigieux avait été rédigé à l’occasion de la nomination de la demanderesse comme membre de la Commission consultative des subventions de la direction des théâtres du ministère de la Culture. Toutefois, selon le tribunal, l’utilisation des termes « totalement inconnue » dépassait le cadre de la critique légitime car elle n’était pas objectivement nécessaire pour que le journaliste exprime son opinion au sujet de cette nomination.
En utilisant ces termes, le journaliste visait à porter atteinte à l’honneur de la demanderesse, « extériorisait » une mise en doute du statut moral et social de celle-ci et marquait un mépris pour sa personne. Le tribunal notait, en outre, que la contribution de la demanderesse à l’art du théâtre et à la représentation du pays à l’étranger en matière culturelle était considérable. Le tribunal indiquait sur plusieurs lignes les pièces de théâtre, films et séries télévisées dans lesquels P.M. avait joué et les postes associatifs qu’elle avait occupés. Le 6 décembre 2006, les requérants interjetèrent appel contre ce jugement devant la cour d’appel d’Athènes. Le 29 août 2007, la cour d’appel confirma le jugement.
Elle réitéra les constats du tribunal de première instance relatifs à la carrière de la demanderesse et rajouta ce qui suit : « (...) en aucun cas on ne pouvait tirer comme conclusion objective, compte tenu des activités multiformes que la demanderesse avait menées pendant des décennies dans les domaines du théâtre, de la télévision et du cinéma, qu’en 2004 celle-ci était « totalement inconnue » comme l’avait prétendu le troisième défendeur [D. Danikas] dans son article. La nomination de la demanderesse dans la position susmentionnée (...) reflétait de manière évidente une reconnaissance professionnelle et sociale, en tant qu’actrice et individu. La caractérisation faite par l’article litigieux laissait supposer qu’elle ferait preuve d’une insuffisance professionnelle et de capacités limitées dans l’exercice de ses fonctions.
Les allégations du troisième défendeur (… ) pourraient faire croire aux lecteurs que seulement celui qui était connu et reconnu peut s’acquitter de ces fonctions et non celui qui était « totalement inconnu » et donc vulnérable à tout type d’influence, comme ce serait le cas de la demanderesse. Il ne fait pas de doute que le troisième défendeur, dans le cadre de l’information journalistique (...) du public concernant les « qualités » de la demanderesse (...) était en droit de lui faire des critiques défavorables et acerbes. Toutefois, dans le cas concret et compte tenu (...) de l’activité considérable, substantielle et productive de la demanderesse dans le domaine du théâtre grec, ce que le troisième défendeur n’ignorait pas, a fait croire au lecteur moyen (...) l’inexistence de toute compétence de celle-ci à l’égard du théâtre.
Il était loisible au troisième défendeur d’utiliser des termes plus bénins pour décrire les capacités de la demanderesse, comme « celle-ci n’était pas connue à un grand cercle de personnes » (...). Les termes qu’il a utilisés n’étaient pas nécessaires pour exprimer une opinion sur la nomination dont il s’agissait. (...) En procédant de la sorte, il visait à l’insulter et à porter atteinte à son honneur et à sa réputation (...). Le premier et le deuxième défendeurs, qui avaient la responsabilité du choix du contenu du journal, tout en sachant que le contenu de l’article revêtait un caractère attentatoire à la personnalité de la demanderesse, ont accepté de l’inclure dans le journal (...).
Évaluant la nature et la gravité de l’atteinte portée à la demanderesse, la qualité de celle-ci, la situation financière des défendeurs et le principe constitutionnel de la proportionnalité, le tribunal considère que l’indemnité raisonnable qui devrait être accordée à la demanderesse s’élève à 30 000 euros (...) » Le 10 décembre 2007, les requérant se pourvurent en cassation. Le 16 décembre 2011, la Cour de cassation rejeta le pourvoi. Elle condamna les requérants aux dépens d’un montant de 2 700 euros. Elle considéra que la cour d’appel avait correctement interprété le droit interne et international pertinent, y compris l’article 10 de la Convention, et que la motivation de son arrêt était légale et sans contradictions ou lacunes.
Elle affirma que la caractérisation « totalement inconnue » avait été faite de manière délibérée et constituait une expression de mépris à l’égard de l’actrice. Ces termes étaient de nature à être interprétés, selon la logique humaine et le bon sens du lecteur moyen, comme signifiant que la demanderesse n’avait aucune expérience dans le domaine du théâtre, et était une « nullité » en la matière. B. Le droit interne pertinent Les articles pertinents du code pénal prévoient : Article 362 Diffamation « Quiconque diffuse ou formule devant des tiers, de quelque manière que ce soit, des allégations susceptibles de nuire à l’honneur ou à la réputation d’autrui est puni d’une peine d’emprisonnement pouvant aller jusqu’à deux ans ou d’une amende.
L’amende peut être infligée conjointement avec la peine d’emprisonnement. » Article 367 « 1. Ne sont pas considérés comme des actes préjudiciables : a) les jugements défavorables portés sur des travaux scientifiques, artistiques ou professionnels (...) c) les actions accomplies dans l’exercice de tâches d’ordre légal, dans l’exercice légal de pouvoirs, pour la sauvegarde (...) d’un droit ou pour tout autre intérêt légitime (...). GRIEF Invoquant l’article 10 de la Convention, les requérants se plaignent de leur condamnation à verser des dommages-intérêts à une personne nommée au sein d’une commission du ministère de la Culture au titre du dommage moral que celle-ci aurait subi du fait d’un article de presse la concernant et la qualifiant de « totalement inconnue » et considéré comme diffamatoire par les tribunaux.
La condamnation des requérants à verser des dommages-intérêts pour diffamation en raison de l’utilisation des termes « totalement inconnue » à l’égard d’une personne occupant un poste public a-t-elle porté atteinte à leur liberté d’expression, au sens de l’article 10 de la Convention ?