2r-188/26 — Restituirea despăgubirii de asigurare

La 6 februarie 2025 Compania de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” S.A. a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Pencov privind restituirea despăgubirii de asigurare.

Prin hotărârea din 22 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cererea de chemare în judecată a fost admisă. S-a încasat de la Oleg Pencov, în beneficiul Companiei de Asigurări „Donaris Vienna Insurance Group” S.A., despăgubirea de asigurare în mărime de 37 680 lei, precum și cheltuielile de judecată formate din cheltuieli de asistență juridică în mărime de 5 750 lei, taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată în mărime de 1 557,16 lei și taxa de timbru în mărime de 200 lei.

La data de 21 iunie 2025, Oleg Pencov a depus apel împotriva hotărârii din 22 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând casarea hotărârii, cu emiterea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral.

Prin încheierea din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, nu s-a dat curs cererii de apel și i s-a acordat apelantului un termen de 10 zile, calculat de la data recepționării încheierii, pentru înlăturarea neajunsurilor stabilite. Instanța de apel a indicat necesitatea depunerii cererii de apel cu indicarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, prezentarea copiilor de pe cererea de apel motivată într-un număr egal cu numărul participanților la proces, achitarea și prezentarea originalului dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 1 323,59 lei și achitarea și prezentarea originalului dovezii de plată a taxei de timbru în mărime de 200 lei.

Prin încheierea din 15 aprilie 2026 a Curții de Apel Centru, s-a restituit cererea de apel depusă de Oleg Pencov împotriva hotărârii din 22 mai 2025 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel.

Instanța de apel a reținut că încheierea prin care nu s-a dat curs cererii de apel a fost comunicată apelantului prin intermediul poștei electronice indicate în cererea de apel și s-a prezumat a fi recepționată la 29 decembrie 2025. Totodată, 1 instanța a constatat că, până la 9 ianuarie 2026 inclusiv, apelantul nu a înlăturat neajunsurile stabilite și nu a depus cerere de prelungire a termenului.

La data de 8 mai 2026, Oleg Pencov a depus recurs împotriva încheierii Curții de Apel Centru, indicată în cererea de recurs ca fiind din 24 aprilie 2026, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii prin care a fost restituită cererea de apel și restituirea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, pentru continuarea examinării cauzei în ordine de apel.

În susținerea recursului, Oleg Pencov a invocat faptul că încheierea din 17 decembrie 2025, prin care nu s-a dat curs cererii de apel, nu i-ar fi fost comunicată în vreun mod. Acesta a arătat că nu a recepționat încheierea la adresa electronică indicată în cererea de apel, respectiv *****, iar mențiunea instanței de apel privind comunicarea acesteia la 29 decembrie 2025 nu ar corespunde realității. Recurentul a susținut că a verificat poșta electronică pentru perioada respectivă și că nu există niciun mesaj recepționat de la instanța de apel cu privire la încheierea de a nu da curs cererii de apel.

Recurentul a mai invocat că încheierea din 17 decembrie 2025 nu ar fi fost publicată pe portalul instanței de apel și că în materialele cauzei nu ar exista dovada comunicării acesteia nici la adresa poștală, nici la adresa electronică. Potrivit acestuia, în lipsa unei comunicări efective a încheierii, nu a cunoscut despre faptul că cererii de apel nu i s-a dat curs și, respectiv, nu a avut posibilitatea să înlăture neajunsurile indicate de instanța de apel în termenul acordat.

Totodată, Oleg Pencov a susținut că a recepționat la adresa sa electronică doar încheierea de restituire a cererii de apel, la data de 24 aprilie 2026. În opinia recurentului, restituirea apelului în condițiile în care încheierea de a nu da curs cererii de apel nu i-ar fi fost comunicată constituie o apreciere eronată a circumstanțelor cauzei și o încălcare a dreptului său de acces liber la justiție, a dreptului la un proces echitabil, a dreptului la apărare și a principiului egalității armelor.

Articolul 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor”.

Articolul 427 lit. a) din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea”.

Articolul 368 alin. (1) și (3) din Codul de procedură civilă: 2 „Dacă cererea de apel nu întrunește condițiile prevăzute la art. 364 şi 365 şi dacă cererea este depusă fără plata taxei de stat și/sau a taxei de timbru, instanţa de apel, în termen de 10 zile de la repartizarea dosarului, dispune printr-o încheiere, fără înștiințarea participanților la proces, să nu se dea curs cererii, acordând apelantului un termen pentru lichidarea neajunsurilor. Încheierea instanței de apel de a nu se da curs cererii poate fi atacată odată cu fondul”.

Articolul 369 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: a) apelantul nu a îndeplinit în termen indicaţiile instanţei de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1). (2) Încheierea judecătorească de restituire a cererii de apel poate fi atacată cu recurs”.

Articolul 115 din Codul de procedură civilă: „La cererea participanților la proces interesați, instanţa de judecată poate prelungi termenul de procedură stabilit de instanța de judecată. Termenul poate fi prelungit pentru același temei o singură dată. Termenul de procedură stabilit de lege nu poate fi prelungit, fiind aplicabil art. 116”.

Articolul 56 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă”.

Articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. Instanţa judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmăreşte tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare”.

Articolul 75 alin. (4) din Codul de procedură civilă: „(4) Actele procedurale efectuate de reprezentant în limitele împuternicirilor sale sînt obligatorii pentru persoana reprezentată în măsura în care ele ar fi fost efectuate de ea însăşi. Culpa reprezentantului este echivalentă culpei părţii.”

Studiind materialele dosarului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat împotriva încheierii contestate urmează a fi respins, reieșind din următoarele considerente.

În jurisprudența sa, Curtea Supremă de Justiție a indicat că neajunsurile constatate în încheierea de nu da curs cererii de apel urmează a fi înlăturate în 3 totalitate (a se vedea decizia nr. 2r-191/25) și în modul corespunzător (a se vedea decizia nr. 2r-297/25).

Principala critică a recurentei vizează faptul că instanța de apel ar fi restituit cererea de apel fără a verifica recepționarea efectivă a încheierii prin care nu s-a dat curs apelului, calculând termenul de înlăturare a neajunsurilor de la data expedierii actului prin e-mail.

Din conținutul art. 100 alin. (1) din Codul de procedură civilă, rezultă că principalul criteriu după care se realizează comunicarea actelor de procedură este cel al asigurării eficiente a transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui (Decizia nr. 2ra-435/25, §23; decizia nr. 2r-88/26, §22).

Potrivit art. 22 alin. (4) lit. c) din Codul civil și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 124 din 19 mai 2022, notificarea transmisă prin poștă electronică se consideră ajunsă la destinatar din momentul în care a intrat în sistemul informațional indicat de acesta și poate fi accesată. (decizia nr. 2rc-16/26, §27). În acest sens nu este necesară o confirmare expresă a recepționării mesajului. (decizia nr. 2rc-5/26, §41)

Confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei electronice a expeditorului și a destinatarului; data calendaristică, anul, ora expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție, în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul pre-citat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități. Cu alte cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system” sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system” conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau ea nu poate primi emailuri (decizia nr. 2r-363/24, §54, decizia nr. 2r-385/25, §38).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție observă că încheierea din 17 decembrie 2025 a Curții de Apel Centru, de a nu da curs cererii de apel, a fost expediată la 29 decembrie 2025 lui Oleg Pencov, la adresa de e-mail ***** (f.d. 64), termenul-limită pentru înlăturarea neajunsurilor fiind 9 ianuarie 2026 inclusiv.

În jurisprudența sa (decizia nr. 2rc-58/25, §21), Curtea Supremă de Justiție a promovat ideea că părțile au obligația de a se folosi cu bună credinţă de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin.(3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă

Inițiind procedura de apel împotriva unei hotărâri judecătorești, anume apelantul urma să se intereseze periodic soarta dosarului. La fel, apelantul-recurent 4 urma să ia măsuri în intervale rezonabile de timp pentru a afla despre progresul procedurilor judiciare despre care acesta cunoștea (decizia nr. 2r-435/25, §46-47).

În termenul indicat, apelanta nu a înlăturat neajunsurile indicate și nu a comunicat dificultăți în îndeplinirea lor în termen, motiv pentru care recursul este pasibil de respingere cu menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă,