CASE OF NAZARENKO v. RUSSIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Preliminary objection joined to merits (Art. 35) Admissibility criteria;(Art. 35-1) Exhaustion of domestic remedies;Violation of Article 8 - Right to respect for private and family life (Article 8 - Positive obligations;Article 8-1 - Respect for family life)
CASE OF NAZARENKO v. RUSSIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2015)
Tradus și revizuit de IER (
www.ie
r
.
ro
)
CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI
Notă de informare privind jurisprudența Curții n
r
.
1
87
iulie 2015
Nazarenko împotriva Rusiei
- 39438/13
Hotărârea din 16.7.2015 [Secția I]
Art. 8
Obligații pozitive
Art. 8 § 1
Respectarea vieții de familie
Excluderea deplină și automată a reclamantului din viața unui copil, ca urmare a
anulării paternității sale:
încălcare
În fapt — În perioada în care au fost căsătoriți, reclamantul și soția sa au avut o fiică,
A. Ulterio
r
,
c
uplul a divorțat, iar reclamantului și fostei sale soții le-a revenit autoritatea
părintească în comun. În urma unei acțiuni în tăgada paternității, s-a stabilit că
reclamantul nu era tatăl biologic al copilului. În consecință, deși instanțele naționale au
admis că reclamantul crescuse copilul și avusese grijă de el timp de cinci ani, acesta a
fost decăzut din exercițiul drepturilor părintești, inclusiv acela de a păstra legătura cu
A. Numele său a fost eliminat din certificatul de naștere al minorei, iar numele de
familie al acesteia a trebuit să fie modificat. Dreptul intern nu stabilește nicio excepție
care ar fi permis reclamantului să mențină orice formă de relație cu minora în absența
legăturilor biologice cu aceasta.
În drept
– Art. 8: A. s-a născut în perioada în care reclamantul era căsătorit și a fost
înscrisă în registrele de stare civilă ca fiind fiica sa. Reclamantul nu a avut niciun dubiu
în privința paternității, a avut grijă de ea și a crescut-o timp de mai mult de cinci ani.
Astfel cum au stabilit autoritățile de asistență și protecție a copilului și experți
psihologi, reclamantul și A. au dezvoltat o strânsă legătură afectivă. Prin urmare,
relația lor constituia viață de familie în sensul art. 8 § 1. Lipsa legăturii biologice cu un
copil nu implică absența vieții de familie în sensul acestei dispoziții (în cazul familiilor-
gazdă, a se vedea
Liberda Kopf împotriva Austriei
,
1598/0
6
, 17 ianuarie 2012).
Curtea își exprimă îngrijorarea referitoare la lipsa de flexibilitate a legislației ruse în
privința dreptului de vizită. Guvernul nu a oferit niciun motiv care să justifice că a fost
„necesar într-o societate democratică” să definească o listă atât de rigidă a persoanelor
autorizate să mențină contactul cu un copil, fără să prevadă nicio excepție care ar
permite luarea în considerare a varietății de situații ale vieții de familie și a interesului
superior al copilului. Astfel, persoanele care, la fel ca reclamantul, nu sunt legate
biologic de un copil, dar care au avut grijă pentru o lungă perioadă de timp și au
dezvoltat o relație personală apropiată cu acesta, nu pot obține în niciun caz dreptul de
vizită, indiferent de interesul superior al copilului.
2
Curtea consideră că în ceea ce privește drepturile de vizită, interesul superior al
copilului nu poate fi stabilit în mod obiectiv în conformitate cu o normă juridică cu
caracter general. Pentru ca drepturile tuturor persoanelor interesate să fie evaluate în
mod obiecti
v
,
c
ircumstanțele specifice ale cauzei trebuie să fie examinate. În
consecință, art. 8 poate fi interpretat în sensul în care impune statelor membre
obligația de a stabili de la caz la caz dacă este în interesul superior al copilului să
mențină legătura cu persoana care a avut grijă de el pentru o perioadă suficient de
îndelungată, indiferent dacă este sau nu legat biologic de acea persoană. Refuzând
reclamantului dreptul de a păstra legătura cu A. fără a examina dacă această legătură
ar fi fost în interesul superior al minorei, Rusia nu și-a îndeplinit această obligație.
O persoană care a crescut, pentru o anumită perioadă, un copil ca fiind propriul său
copil nu poate fi complet exclusă din viața acestuia odată dovedit că nu este tatăl
biologic, cu excepția cazului în care motive pertinente privind interesul superior al
copilului justifică o astfel de excludere. În prezenta speță, nu a fost invocat niciun
motiv de acest fel și nu s-a sugerat niciodată că menținerea legăturii cu reclamantul ar
fi fost în detrimentul dezvoltării minorei. Dimpotrivă, după cum au stabilit atât
autoritățile de asistență și protecție a copilului, cât și experții psihologi, există un
atașament reciproc puternic între reclamant și A., iar acesta a îngrijit foarte bine
copilu
l.
În concluzie, autoritățile nu și-au îndeplinit obligația de a oferi o posibilitate de
menținere a legăturilor de familie dintre reclamant și A. Excluderea deplină și automată
a reclamantului din viața copilului după ce s-a constatat că acesta nu era tatăl (din
cauza lipsei de flexibilitate a legislației naționale) și, în special, interzicerea oricărui
contact fără luarea în considerare a interesului superior al copilului, constituie o
nerespectare a vieții de familie a reclamantului.
Concluzie:
încălcare (unanimitate).
Art. 41: nu s-a formulat nicio cerere privind prejudiciul.
© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului
Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.
Apăsați aici pentru a consulta
Note de informare privind jurisprudența