FISCHETTO ET FORTE c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 25113/06 Addolorata FISCHETTO și FORTE împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care se află la 15 decembrie 2015 într-un comitet compus din Päivi Hirvelä, președinte, Kristina Pardalos, Robert Spano, judecători, și André Wampach, grefier adjunct de secțiune, având în vedere cererea prezentată anterior la 15 iunie 2006, Având în vedere declarațiile oficiale de acceptare a unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, După ce a intenționat, pronunță următoarea decizie în cunoștință de cauză recurentele mele Addolorata Fischetto și Antonia, Rosa, Rita, Maria și Stefania Forte sunt cetățeni italieni, născuți în 1914, 1945, 1952, 1943 și 1954 și reședința în Brindisi. Fischetto la 19 noiembrie 2006, celelalte recurente au continuat procedura și în calitate de moștenitoare ale defunctului. Ele au fost reprezentate în fața Curții de către domnul G. Mengoli, avocat la Bologna. Guvernul italian ( 1 și 6 alin. (1) din Convenție, recurentele s-au plâns că au fost private de terenul lor într-un mod incompatibil cu dreptul lor la respectarea proprietăților lor și a dreptului lor la executarea procedurii. Instanța fusese comunicată guvernului sub unghiul art. 1 din Protocolul nr 1 și, de asemenea, la unghiul art. 6 alin. (1) din Convenție (dreptul la un proces echitabil). La 27 octombrie 2015, Curtea a primit declarații de soluționare amiabilă semnate de către părți. Prin aceste declarații, Ö Õ este angajat să plătească recurentelor suma de 480 000 EUR (patru sute optzeci de mii EUR), acoperind orice prejudiciu material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de către recurente. La rândul lor, recurentele au renunțat la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele la originea cererii lor. Suma respectivă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu se soluționează în termenul menționat, Ö s Õ angajat să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, plus trei puncte procentuale. Această plată va reprezenta soluționarea definitivă a cauzei. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un motiv să continue examinarea cererii. În consecință, este necesar să se șteargă cauza din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide în de a elimina cererea de rol în aplicarea articolului 39 din Convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 7 ianuarie 2016. André Wampach Päivi Hirvelä Grefier adjunct președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION

Requête n

o

25113/06

Addolorata FISCHETTO et FORTE

contre l’Italie

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 15 décembre 2015 en un comité composé de

:

Päivi Hirvelä,

présidente,

Kristina Pardalos,

Robert Spano,

juges,

et de André Wampach,

greffier adjoint de section,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 juin 2006,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

FAITS ET PROCÉDURE

Les requérantes, M

mes

Addolorata Fischetto et Antonia, Rosa, Rita, Maria et Stefania Forte, sont des ressortissantes italiennes, nées respectivement en 1914, 1945, 1952, 1947, 1943 et 1954 et résidant à Brindisi. Après le décès de M

me

Fischetto le 19 novembre 2006, les autres requérantes ont poursuivi la procédure aussi en tant qu’héritières de la défunte. Elles ont été représentées devant la Cour par M

e

G. Mengoli, avocat à Bologne.

Le gouvernement italien («

le Gouvernement

») a été représenté par son agente, M

me

E. Spatafora et sa co

‑

agente M

me

P. Accardo.

Invoquant les articles 1 du Protocole n

o

1 et 6 § 1 de la Convention, les requérantes se plaignaient d’avoir été privées de leur terrain de manière incompatible avec leur droit au respect de leurs biens ainsi que de l’iniquité de la procédure.

La requête avait été communiquée au Gouvernement sous l’angle de l’article 1 du Protocole n

o

1 et également sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention (droit à un procès équitable).

Le 27 octobre 2015, la Cour a reçu des déclarations de règlement amiable signées par les parties. Par ces déclarations, le Gouvernement s’est engagé à verser aux requérantes la somme de 480

000 EUR (quatre cent quatre-vingt mille euros), couvrant tout préjudice matériel et moral ainsi que les frais et dépens, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par les requérantes. De leur côté, les requérantes ont renoncé à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de leur requête. Ladite somme sera versée dans les trois mois suivant la date de la notification de la décision de la Cour.

à

défaut de règlement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à compter de l’expiration de celui-ci et jusqu’au règlement effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire.

EN DROIT

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif justifiant de poursuivre l’examen de la requête. En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle en application de l’article

39 de la Convention.

Fait en français puis communiqué par écrit le 7 janvier 2016.

André Wampach

Päivi Hirvelä

Greffier adjoint

Présidente