Decizia nr. 6590/13 Jana DUBOVSKÁ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 9 februarie 2016 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 22 ianuarie 2013, Având în vedere declarația prezentată de Guvernul contestat la 18 iunie 2015 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Jana Dubovská, este un cetățen slovac, născut în 1963 și locuiește în Bratislava. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către A. Baránik, avocat practicant în Bratislava. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile privind un litigiu de muncă care a fost inițiat în fața Curții de district Bratislava II la 22 martie 2006. Procedura s-a desfășurat înainte de două nivele de competență și este încă în suspensie. Reclamantul a susținut, de asemenea, o încălcare a articolului 13 din Convenție. În ceea ce privește procedurile impugnate, la 13 iunie 2012, Curtea Constituțională a constatat că a existat o încălcare a dreptului reclamantului la o audiere într-un timp rezonabil și a acordat 600 de ei de asemenea, a ordonat instanței implicate să evite orice întârziere suplimentară în cadrul procedurii și să ramburseze costurile juridice ale reclamantului. Partea cererii privind durata procedurii a fost comunicată Guvernului plaga de drept în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 18 iunie 2015, Guvernul a informat Curții că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște atât statutul reclamantului de victimă în sensul articolului 34 din Convenție, cât și durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul propune să plătească Jana Dubovská sumă de 1 800 EUR (1 mie opt sute de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „cu orice alt motiv” care să justifice izbucnirea din cazul din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenția. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 8 iulie 2015, Curtea a invitat reclamantul să prezinte observații cu privire la termenii guvernului referitor la declarația unilaterală, dar reclamantul nu a răspuns. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender v. France [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII; Scordino v. Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§§ 178-227, ECHR 2006 Rapoš v. Slovacia , nr. 25763/02, §§ 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03, §§ 39-41, 4 noiembrie 2008 sau Komár v. Slovacia , nr. 25951/06, §§ 30-33, 26 octombrie 2010). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării părții relevante ale cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se înfrunte partea relevantă a aplicării din listă. Alte plângeri Reclamantul s-a mai plângut de încălcarea drepturilor sale în temeiul articolului 13 din Convenție. Având în vedere toate dovezile în posesia sa și, în măsura în care are competența de a examina alegația, Curtea nu a constatat nicio apariție a încălcării drepturilor reclamantului în temeiul dispoziției invocate. Rezultă că această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 1, 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea ia act, în unanimitate, de termenii declarației guvernului contestat în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva Convenție; de a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție, în măsura în care se referă la plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii; declară restul cererii inadmisibilă.
Application no. 6590/13
Jana DUBOVSKÁ
against Slovakia
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 9
February 2016 as a Committee composed of:
Helen Keller,
President,
Johannes Silvis,
Alena Poláčková,
judges,
and Marialena Tsirli,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 22 January 2013,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 18 June 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant, Ms Jana Dubovská, is a Slovak national, who was born in
1963 and lives in Bratislava. She was represented before the Court by
Mr
The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings concerning a labor dispute which had been initiated before the Bratislava II District Court on 22 March 2006. The
proceedings have been held before two levels of jurisdiction and are still pending. The applicant also alleged a violation of Article 13 of the Convention.
In relation to the impugned proceedings, on 13 June 2012 the Constitutional Court found that there had been a violation of the applicant’s right to a hearing within a reasonable time and awarded her 600
euros as just satisfaction in respect of non-pecuniary damage. It also ordered the court involved to avoid any further delay in the proceedings and to
reimburse the applicant’s legal costs.
The part of the application regarding the length of the proceedings was communicated to the Government
.
A.
Complaint under Article 6 § 1 of the Convention
After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of
18 June 2015 the Government informed the Court that they proposed to
make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by
the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government acknowledge both the applicant’s status of the victim within the meaning of the Article 34 of the Convention and the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved.
I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government offer to pay to
Ms
Jana Dubovská the sum of EUR 1,800 (one thousand eight hundred euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.
The Government would suggest that the above information be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.
In the event of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention, the Government undertake to pay to the applicant the declared sum within the three months from the date of notification of the decision. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final settlement of the case.”
By a letter of 8 July 2015, the Court invited the applicant to submit any comments on the Government’s terms of the unilateral declaration, but the applicant failed to respond.
The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article
37
§
1
(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an
application under Article 37 § 1
(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.
To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the
Tahsin Acar
judgment (
Tahsin Acar v. Turkey
[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;
WAZA Spółka z o.o. v. Poland
(dec.), no. 11602/02, 26
June
2007; and
Sulwińska v. Poland
(dec.), no. 28953/03, 18
September
2007).
The Court has established in a number of cases, including those brought against Slovakia, its practice concerning complaints about the violation of
one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,
Frydlender v.
France
[GC], no.
Scordino v.
Italy (no. 1)
[GC], no. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006
‑
V;
Rapoš v.
Slovakia
, no. 25763/02, §§ 32-34, 20 May 2008;
Bič v. Slovakia
, no.
23865/03, §§ 39-41, 4
November 2008 or
Komár v. Slovakia
, no.
25951/06, §§ 30-33, 26 October 2010).
Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the relevant part of the application (Article 37 § 1
(c)).
Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be
restored to the list in accordance with Article
37 § 2 of the Convention (
Josipović v. Serbia
(dec.), no. 18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the relevant part of the application out of the list.
B.
Other complaint
The applicant further complained about a violation of her rights under Article 13 of the Convention.
Having regard to all the evidence in its possession, and in so far as it has jurisdiction to examine the allegation, the Court has not found any appearance of a breach of the applicant’s rights under the provision invoked.
It follows that this part of the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 1, 3 and 4 of the Convention.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 37 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention, to the extent that it concerns the complaint under Article 6 § 1 of the Convention about the length of the proceedings;
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 10 March 2016.
Marialena Tsirli
Helen Keller
Deputy Registrar
President