ALLIANZ - SLOVENSKÁ POISŤOVŇA, A.S. v. SLOVAKIA

Decizia nr. 42326/14 ALIANZ - SLOVENSKÁ POISδOVשA, A.S. împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așeză la martie 2016 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, Președintele Johannes Silvis, Alena Poláčková, judecători și Stephen Phillips, secretarul secțiunii, având în vedere cererea depusă la 23 mai 2014, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 15 decembrie 2015, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul societății reclamante la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Allianz - Slovenská Poisδovňa, a.s., este o societate de stocuri mixtă cu sediul său social în Bratislava. A fost reprezentat în fața Curții de către dl B. Jablonka, avocat care practică în Bratislava. Guvernul slovac (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile privind o plată a unui suma de bani care a fost inițiată la 5 octombrie 2006 la Curtea de District Pieštany (sub dosarul nr. 6 Cb 83/2008, și inițial la Curtea de District Trnava în cadrul dosarului nr. 9 Cb 86/2006). Acțiunea s-a desfășurat înainte de două nivele de jurisdicție și sunt încă în așteptare. La 24 octombrie 2013, Curtea Constituțională a respins plângerea societății reclamante cu privire la dreptul la o audiere într-un timp rezonabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 15 decembrie 2015, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat în continuare Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul recunoaște durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicată reclamantul și faptul că reclamantul nu a obținut recurs la nivel intern. I, Marica Pirošíková, Agentul Guvernului Republicii Slovace în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, declară că Guvernul propune să plătească Allianz - Slovenská Poisδovňa, a.s. suma de 3,690 EUR (trei mii șase nouăzeci și nouă de euro), plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Guvernul ar sugera ca informațiile de mai sus să fie acceptate de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista de cazuri a Curții, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. În cazul hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție, Guvernul se angajează să plătească reclamantului suma declarată în termen de trei luni de la data notificării deciziei. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Această plată va constitui decontarea finală a cazului.” Prin scrisoarea din 8 februarie 2016, societatea reclamantă a indicat că nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale pe motiv că suma oferită nu este adecvată. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (a se vedea Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Slovaciei, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII Scordino Italia (n. 1) [GC], nr. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006 Rapoš c. Slovacia , nr. 25763/02, §§ 32-34, 20 mai 2008; Bič v. Slovacia , nr. 23865/03 , §§ 39-41, 4 noiembrie 2008 sau Komár v. Slovacia , nr. 25951/06 , §§ 30-33, 26 octombrie 2010 . Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat în temeiul articolului 37 § 1 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Adoptat în engleză și notificat în scris la 21 aprilie 2016. Stephen Phillips Helen Keller Grefierul Presiden

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 42326/14

ALLIANZ - SLOVENSKÁ POISŤOVŇA, A.S.

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on

29

March 2016 as a Committee composed of:

Helen Keller,

President,

Johannes Silvis,

Alena Poláčková,

judges,

and Stephen Phillips,

Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 23 May 2014,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 15 December 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant company’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Allianz - Slovenská poisťovňa, a.s., is a joint stock company with its registered office in Bratislava. It was represented before the Court by Mr B. Jablonka, a lawyer practising in Bratislava.

The Slovak Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms M. Pirošíková.

The applicant company complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings concerning a payment of a

sum of money which had been initiated before the Pieštany District Court on 5 October 2006 (under the file no. 6 Cb 83/2008, and originally before the Trnava District Court under the file no. 9 Cb 86/2006). The proceedings have been held before two levels of jurisdiction and are still pending.

On 24 October 2013 the Constitutional Court rejected the applicant company’s complaint about the right to a hearing within a reasonable time under Article

6 § 1 of the Convention.

The application was communicated to the Government

.

THE LAW

After the failure of attempts to reach a friendly settlement, by a letter of 15 December 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the application. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention.

The declaration provided as follows:

“The Government acknowledge the unreasonable duration of the domestic proceedings in which the applicant was involved and the fact that the applicant did not obtain redress at domestic level.

I, Marica Pirošíková, the Agent of the Government of the Slovak Republic before the European Court of Human Rights, declare that the Government offer to pay to

Allianz - Slovenská Poisťovňa, a.s. the sum of EUR 3,690 (three thousand six hundred and ninety euros), plus any tax that may be chargeable to the applicant.

The Government would suggest that the above information be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 § 1 (c) of the Convention.

In the event of the Court’s decision pursuant to Article 37 § 1 of the Convention, the Government undertake to pay to the applicant the declared sum within the three months from the date of notification of the decision. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final settlement of the case.”

By a letter of 8 February 2016, the applicant company indicated that it was not satisfied with the terms of the unilateral declaration on the ground that the sum offered was inappropriate.

The Court reiterates that Article 37 of the Convention provides that it may at any stage of the proceedings decide to strike an application out of its list of cases where the circumstances lead to one of the conclusions specified, under (a), (b) or (c) of paragraph 1 of that Article. Article

37

§

1

(c) enables the Court in particular to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

It also reiterates that in certain circumstances, it may strike out an

application under Article 37 § 1

(c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued.

To this end, the Court has examined the declaration carefully in the light of the principles emerging from its case-law, in particular the

Tahsin Acar

judgment (see

Tahsin Acar v. Turkey

[GC], no. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI;

WAZA Spółka z o.o. v. Poland

(dec.), no. 11602/02, 26

June

2007; and

Sulwińska v. Poland

(dec.), no. 28953/03, 18

September

2007).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Slovakia, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII

Scordino

v.

Italy (no. 1)

[GC], no. 36813/97, §§ 178-227, ECHR 2006

‑

V;

Rapoš v. Slovakia

, no. 25763/02, §§ 32-34, 20 May 2008;

Bič v. Slovakia

, no. 23865/03, §§ 39-41, 4 November 2008 or

Komár v. Slovakia

, no.

25951/06, §§ 30-33, 26 October 2010).

Having regard to the nature of the admissions contained in the Government’s declaration, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article 37 § 1 (c)).

Moreover, in light of the above considerations, and in particular given the clear and extensive case-law on the topic, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application could be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration under Article 37 § 1 of the Convention and of the modalities for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 21 April 2016.

Stephen Phillips

Helen Keller

Registrar

Presiden